de Irmgard Keun,
la Teatrul de Comedie Bucuresti.
Regia: Vlad Massaci
Distributie: Delia Nartea si Alexandru Conovaru
Doris este o tanara care viseaza sa devina o stea. O stea de cinema. Sa traiasca in matase si sa faca baie in apa parfumata, ca la Paris.
O tanara frumoasa si absolut normala. Dactilografa.
Intr-o zi este concediata. Din graba, uita sa puna virgule in toate scrisorile pe care le-a redactat. Seful o mustra, apoi ii face avansuri, insa ea este o tigroaica cu un orgoliu enorm...si astfel ramane fara serviciu. Sunt lucruri in viata pe care nu poti sa le faci. Sunt momente in viata in care mandria ta si libertatea ta sunt mai presus de orice. Sunt momente in viata cand vrei sa ramai curat, indiferent ca pierzi tot ce ai.
A iubit in tinerete un barbat. Pe Hubert. Barbatul pe care l-a dorit si l-a avut. Barbatul caruia i-a daruit viata ei, inima ei si sufletul. Barbatul care a facut-o cea mai fericita femeie. Barbat care a parasit-o pentru o alta femeie. Barbat pe care inca il mai dorea.
Si iata ca, intr-o zi, el se intoarce. Doris...fura o haina de blana de lup de la garderoba (acolo lucra mama ei), pentru a-l impresiona pe Hubert la intalnirea stabilita. Numai ca, ajunsa in fata lui, nu-si mai doreste sa impresioneze. Realizeaza ca nu il mai doreste.
E ciudat cum...de multe ori visam la ceva...si cand ajungem sa obtinem acel lucru, realizam ca de fapt nu asta ne doream, sau ca este prea tarziu si nu ne mai dorim acel lucru, sau...cine poate stii? Este unul din acele lucruri la care nu vom putea gasi o explicatie o viata intreaga, oricat am cauta.
Dupa aceasta reintalnire, Doris se hotaraste sa infrunte lumea si pleaca la Berlin.
Nu vrea decat sa traiasca cu adevarat, insa viata se complica la nesfarsit.
Ernst este tanarul timid care nu isi poate reveni dupa ce sotia il paraseste. Barbatul de la care spera sa obtina 10 marci pentru o noapte, pentru a dezvolta propria afacere: sa vanda flori.
Lucrurile se complica si de aceasta data si Doris ajunge sa iubeasca. Pana intr-o zi cand pleaca din viata lui Ernst, ceva in genul "Enigma Otiliei". O femeie trebuie sa ramana in viata unui barbat ca o aparitie luminoasa si Doris a vrut sa plece cat inca mai stralucea in ochii lui Ernst.
In aceasta piesa, Delia Nartea chiar este o stea; iar lumina si sunetul vechiului aparat de filmat din cinematografe care porneste din cand in cand iti da senzatia de cinema si stele. Intrega piesa te pune pe ganduri, te face sa te regasesti in anumite situatii de viata: iubirea, dorinta de a ajunge cineva, de a ajunge undeva...
M-am regasit si eu in "fata de matase artificiala", partial.
"E ingrozitor cat de ieftin poti trai atunci cand esti bogat" este replica de succes a piesei. Exprima intr-un mare fel simplitatea vietii si o usoara naivitate a celor ce traiesc viata.
