marți, 31 martie 2009

Boca della Verita




"Boca della Verita" se afla in prima biserica construita in Roma, Santa Maria in Cosmedin, pe peretele uneia dintre intrari. Biserica este simpla si nu are icoane, insa este renumita pentru turla cu clopote.


Este o masca din piatra reprezantand o divinitate fluviala. Legenda spune ca cel care minte si introduce mana in Boca della Verita va ramane fara ea.
Despre mine gura adevarului spune ca:
- Sunt o fire care pretinde mult!
- Sunt incapatanata!
- Sunt vicleana, descurcareata si clarvazatoare!
- Sunt culta. Sunt foarte aproape de mine artele si literatura!
- In sir imi incalc promisiunile si sunt incapabila in ultimul timp de fidelitate!
- Sunt cateodata impulsiva si violenta in dragoste. Ma straduiesc intotdeauna la o victorie totala.
- Sunt sclavul sexului si al muncii.
Eu una nu ma consider sclava a sexului; nici violenta sau impulsiva in dragoste; si nici incapabila de fidelitate! Iar clarvazatoare nu stiu cat sunt, nu m-am gandit niciodata la acest aspect!
Voi ce credeti?

duminică, 29 martie 2009

"They gave their today, for our tomorrow!"

Asta spune monumentul aflat in parcul Kiseleff.
Monumentul este inchinat americanilor care si-au servit tara, pe teritoriul Romaniei, in timpul celui de-al doilea razboi mondial. A fost inaugurat la 1 octombrie 2007.

378 de militari americani au murit in timpul razboiului pe teritoriul Romaniei.

Al doilea razboi mondial este considerat ca fiind cel mai devastator si mai ucigator razboi neintrerupt din istoria omenirii. A izbucnit la 1 septembrie 1939 cand Germania a atacat Polonia.

Obiectivul principal al Romaniei de a lupta in acest razboi a fost eliberarea Basarabiei de sub ocupatie sovietica, instaurata dupa Ultimatumul din 26-28 iunie 1940. Dupa eliberarea Basarabiei si Bucovinei, armata romana a luptat alaturi de Germania mai departe la Odessa, Sevastopol si Stalingrad. Contribuţia României în efective de luptă a fost enormă, depăşită doar de armata germană, dar depăşind celelalte aliate ale Germaniei.

vineri, 27 martie 2009

"casute la unison" - asta spuneam pe povestind-bucurestiul.org

Vrem sa fim unici, dar totusi copiem!

E frumos sa vezi aceste casute micute, toate asezate in linie, frumos...dar parca nu iese nici una in evidenta cu nimic. Aceeasi casa, multiplicata. Nimic nou, nimic nebunesc, nimic, nimic!!!

joi, 26 martie 2009

alint de cafea si de iubire

" O dimineata calda, dar trista, de toamna. Trista pentru ca, desi soarele e sus pe cer, el, Daniel, va pleca pentru un timp. Este ultima dimineata cand beau cafeaua impreuna. Pe masuta rotunda in camera lor sunt cele 2 cesti cu cafea, iar ei, lipiti unul de altul beau in tacere cate o gura de cafea.
Amintiri placute, conversatii lungi, dimineti in care se trezeau imbratisati alintati de aroma cafelei - toate sunt acum in sufletul lor si nu mai stiu cum sa le faca fata.


Insa aroma lor preferata ii alinta si de aceasta data si le readuce zambetul pe buze, iar cuvinte dulci incep sa curga si parca nu se mai opresc. A fost cea mai lunga, dar si cea mai placuta converstie la o cafea. Si-au plans despartirea -de moment-, au ras gandidu-se la viitor, si-au promis cate in luna si in stele, si-au construit vise indraznete, au schitat planuri de viitor.
Si-au amintit de ziua cand s-au cunoscut. Ea, Alina, se plimba cu o prietena prin Herastrau, cand aceasta se intalneste cu un coleg de facultate si un prieten al acestuia. Au facut cunostinta, au stat putin de vorba; s-au privit lung…iar cateva zile mai tarziu s-au intalnit intamplator, doar ei doi, pe strada. Daniel propune sa o conduca spre casa si cum mergeau ei incet pe drum au ajuns in dreptul unei cafenele. O cafenea micuta, modesta, dar foarte draguta. S-au hotarat sa se cunoasca mai bine la o cafea, si au intrat. Timpul s-a scurs foarte repede, niciunul nu a simtit cand au trecut ore bune. Si-au luat “la revedere” si fiecare a plecat acasa.
Au trecut doi ani de atunci, doi ani in care au visat, au iubit, au iertat, au crezut. Chiar daca, o perioada vor fi departe unul de altul, chiar daca le va fi greu, chiar daca vor plange de dor; ei stiu ca o sa le fie bine, ca ii leaga ceva oriunde s-ar afla; ca el se va intoarce si vor fi fericiti!



Cateva ore mai tarziu el cheama un taxi si pleaca la aeroport. Ea nu a vrut sa mearga cu el, nu a vrut sa spuna acolo “la revedere”. Si-au spus asta la o cafea tare si dulce. La fel ca altadata. "


Intr-un pachet de cafea am gasit un concurs: "scrie o poveste despre cele mai placute conversatii la o cafea si povestea ta poate aparea pe pachetele de cafea". Si m-am gandit sa scriu si eu. Iar...daca povestea mea nu va castiga si nu va aparea pe pachetele de cafea, macar pe blogul meu sa fie publicata.


Hope you enjoy it!

miercuri, 25 martie 2009

secrete ale Revolutiei din 1989

Interviu în exclusivitate realizat în anul 2005 cu fostul colonel în rezervă Paulian Păsărin, fost şef al fostului Serviciu de Contraspionajal Preşedintelui Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, care a condus serviciul de la înfiinţarea sa, în anul 1974, până la dizolvare, în decembrie 1989.
Acesta declară că în decembrie 1989 nu a fost revoluţie, iar evenimentele care au dus la înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi chiar împuşcarea lui şi a Elenei Ceauşescu, au fost planificate cu mult timp înainte, de Uniunea Sovietică şi Statele Unite.

Paulian Păsărin a murit în anul 2007, iar apropiaţi ai săi ne-au declarat că ultimele sale cuvinte au fost: "Mi-au făcut-o şi ei mie."

Reporter: Domnule colonel, a ştiut Nicolae Ceauşescu ce i se pregăteşte, sau a fost luat prin surprindere de Revoluţia din Decembrie 1989?
Paulian Păsărin: Despre evenimentele din 1989 pot să spun adevărul, pentru că am cunoscut faţa nevăzută a lucrurilor, dar nu voi folosi termenul de revoluţie, pentru că nu împărtăşesc această variantă şi vă voi argumenta în continuare de ce. S-a ştiut cu mult timp înainte ce va urma. Au existat informaţii în mediul oamenilor de informaţii şi nu de genul că s-ar putea, ci au fost informaţii certe. Totul a plecat de la o greşeală alui Nicolae Ceauşescu. La sfârşitul anilor 70, după moartea lui Brejnev, s-a pus problema cine să fie succesorul lui la conducerea Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. Printre posibilii succesori a apărut şi Andropov, care era şeful KGB-ului în Uniunea Sovietică. Atunci Ceauşescu a făcut greşeala (nu ştiu dacă sfătuit sau din proprie iniţiativă, dar cred că a fost o iniţiativă personală), de a ieşi pe postul naţional de televiziune cu părerea că nu este Andropov cel mai potrivit să urmeze pe Brejnev la conducerea partidului. De aici au sărit scântei şi de o parte şi de alta, dar mai ales din partea lui Andropov, care a ajuns în poziţia de preşedinte al Uniunii Sovietice. Deci înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu afost pusă la cale la Moscova. În plan informativ, un subordonat de-al meu a venit şi mi-a spus că, în fiecare zi de marţi şi de vineri ale săptămânii, la blocul din Piaţa Aviatorilor, bloc care era al sovieticilor şi era un cămin-hotel, vine un autocar sau două cu turişti, care a doua zi nu făceau altceva decât să împânzească Bucureştiul. În urma verificării informaţiilor am constatat că turiştii verificau pieţele, magazinele, dar mai ales se familiarizau cu dispozitivele de pe traseele pe care circula Ceauşescu. Dacă bărbaţii aveau ca sarcină să monitorizeze intersecţiile şi să vadă lipsurile cu care se confruntă populaţia, femeile au mers până acolo încât îi identificau pe băieţii noştri aflaţi în dispozitiv şi încercau să le facă ochi dulci, în ideea de a intra în vorbă cu ei. Am mers mai departe cu verificarea şi am aflat că aceste grupuri făceau parte dintr-o divizie amplasată în Basarabia. Unii dintre ei îşi căutau anumite poziţii, din care să poată acţiona cu arme de foc. Eu îmi întăresc afirmaţia prin faptul că toţi care s-au aflat în mulţime şi asupra cărora s-a tras, au fost împuşcaţi de la înălţime, după traiectoria gloanţelor.

R: Coincid clădirile în jurul cărora au stat mai mult presupuşii turişti cu cele din care s-a tras în timpul evenimentelor din Decembrie1989?
P P: Da, cele mai studiate clădiri de către respectivele persoane au fost chiar din cele sau de pe cele care s-a tras în mulţime. De exemplu, în jurul Televiziunii au fost instalate acele simulatoare, iar eu cunosc un caz concret, al unui anume Popescu, de pe Zambacian, care a mânuit tot timpul simulatorul şi a recunoscut ulterior acest lucru. Este un fost agent KGB, care a povestit că a folosit simulatorul, iar pe masă avea un pahar cu apă şi o pastilă, pe care trebuia să o ia, ca să moară, dacă acţiunea ar fi eşuat, iar el ar fi fost prins.

R: Ce se făcea, concret, cu acele simulatoare?
P. P.: Simulatoarele erau de mai multe categorii: de zgomot care imitau trecerea unui tanc, o rafală de mitralieră, o explozie, dar şi simulatoare cu efecte luminoase, cu trasoare. Deci, revenind la întrebarea iniţială, dacă s-a cunoscut sau nu ce urmează, este cert că Ceauşescu a fost informat despre faptul că urma să fie înlăturat. Astfel, pentru că ştia că i se pregăteşte ceva, nu a rămas niciodată pe timp de noapte înURSS, de câte ori s-a dus în vizită, n-a acceptat niciodată să se facă aplicaţii pe teritoriul României, împreună cu celelalte state din Tratatul de la Varşovia şi nici măcar să treacă trupele pe teritoriul ţării, singurul lucru pe care l-a acceptat fiind aplicaţiile pe hartă. Mulţi spun că ar fi fost vorba despre o trădare a Securităţii, dar Securitatea şi-a făcut datoria, aceea de a culege informaţii, de a le verifica şi de a informa pe preşedinte despre ce se întâmplă, ori noi asta am făcut. Trebuie precizat că eu şi cu oamenii mei ne ocupam strict de securitatea preşedintelui şi nu aveam nici o legătură cu trupele de securitate, care se ocupau de securitatea naţională. Poate am fost acuzaţi că nu am acţionat în timpul evenimentelor din 1989, dar trebuia să te gândeşti întâi la ţară şi apoi dacă e bine sau nu să-l aperi pe Ceauşescu. Dacă ar fi acţionat Securitatea, ar fi însemnat măcel naţional. Trebuie spus că cei mai mulţi balconişti au afirmat că în România a fost genocid şi că sunt 62.000 de morţi, o cifră lansată dinainte de sistemul de dezinformare sovietic, ca să justifice intervenţia militară, o altă variantă pusă la cale de sovietici, dacă varianta începută ar fi eşuat. S-a acţionat cu planuri de dezinformare, s-a acţionat cu zvonuri, propagandă defăimătoare, prinEuropa Liberă şi cu mobilizare de oameni, ceea ce s-a întâmplat la Timişoara şi la Bucureşti. Asta pentru că lumea era nemulţumită şi era uşor de scos în stradă. Iar la acţiune n-au participat numai sovieticii, au participat şi americanii, aceştia din urmă în partea aeriană.


R: Deci, concret, cine şi ce a hotărât îl legătură cu soarta soţilor Ceauşescu?
P.P.: Bush cu Gorbaciov s-au întâlnit în vara lui 89 la Malta şi au hotărât înlăturarea lui Ceauşescu de la conducerea României, dar s-a hotărât ca treaba să fie executată pe cale terestră de Uniunea Sovietică şi pe cale aeriană de Statele Unite. Reţeaua informativă, însă, a fost îmbunătăţită, pentru că, pe lângă serviciile secrete ruse şi americane ce au acţionat în plan informaţional, s-a colaborat şi cu serviciile de informaţii ale evreilor, sârbilor. De altfel, vreau să-i informez pe cititorii dumneavoastră că primul partid comunist care a rupt legăturile cuNicolae Ceauşescu a fost Uniunea Comuniştilor Iugoslavi, în frunte cu Miloşevici, iar principala poartă de intrare a trupelor de comando în România,care au declanşat evenimentele de la Timişoara, au intrat pe la graniţa sârbească.


R: Am înţeles cine au fost actorii acestor scene, dar care era scopul, ce voiau, de fapt, să facă? P.P.: Gorbaciov voia înlăturarea lui Ceauşescu, adică schimbarea şi destinderea, care să ducă la un grad mai mare de libertate, dar tot într-un socialism cu un singur partid. De ce? Pentru că Gorbaciov era naşul lui Andropov şi a fost şeful direcţiei de dezinformare din KGB, deci acţiona ca un profesionist. De altfel, la întâlnirea şefilor de state şi de guverne din Tratatul de la Varşovia, care a avut loc la Moscova, Gorbaciov s-a întâlnit separat cu fiecare şef de stat, iar când s-a întâlnit cu Ceauşescu i-a spus că trebuie făcută o schimbare, iar aşa cum s-au retras alţii (Honeker a plecat, Brejnev a plecat, Jidcov a plecat), e cazul să se retragă şi el, la al XIV-lea congres. Răspunsul lui Ceauşescu a fost destul de categoric, cum că e treaba partidului şi a poporului său, iar atunci Gorbaciov l-a ameninţat, că-l şterge de pe faţa pământului, la care Ceauşescu a trecut şi el la ameninţări, spunând: "Dacă te mai amesteci în ţara mea îţi fac din Europa un Vietnam cum n-ai mai văzut niciodată şi-ţi cer Tezaurul, Insula Şerpilor şi Basarabia!". Efectul discuţiei lor s-a văzut şi în întâlnirea generală, pentru că Ceauşescu a anunţat că s-a înţeles cu şefii de state şi cu primii miniştrii, ca următoarea întâlnire a primilor miniştrii să aibă loc la Bucureşti şi Gorbaciov din prezidiu i-a zis: "Să vedem dacă mai apuci!".



R: A fost acea întâlnire de la Moscova semnalul de începere a evenimentelor din decembrie 89?
P. P.: Categoric! La cererea lui Gorbaciov, a pornit ofensiva şi trebuie să clarificăm ce s-a întâmplat laTimişoara . Se tot vorbeşte de cei 42 de morţi, care au fost împuşcaţi la Timişoara şi arşi în crematoriu la Bucureşti. Nu au fost oameni dinTimişoara , ci oameni din trupele de comando, care trăgeau de aproape în oamenii care manifestau. Au fost depistaţi, împuşcaţi şi duşi la Morgă. Din toţi, n-a venit până acum vreo rudă să spună că le-a fost ars cineva la crematoriu. Ei erau oameni recrutaţi cu ani în urmă din străinătate, e drept români, dar despre care nu se mai ştia nimic. Ei au fost recrutaţi şi pregătiţi în Ungaria şi au fost pregătiţi special. Ei au fost cei care i-au scos pe studenţi afară cu forţa. Mulţi se tem să spună, dar eu ştiu, pentru că am cules informaţii.


R: Pe aceşti oameni din trupele de comando cine i-a împuşcat?
P. P.: Oamenii generalului Nuţă Constantin, şeful Inspectoratului General al Miliţiei i-au împuşcat, iar el a fost trimis la Timişoara deElena Ceauşescu, pentru că Ceauşescu era în Iran. Iar ca o dovadă că aşa a fost, ungurii au făcut deja monument celor 42 de morţi în Ungaria. Când a plecat din Timişoara, Nuţă a luat cu el toate documentele şi probele pe care le avea de la acţiunea care a avut loc, inclusiv probe video. Ruşii au ştiut, însă, că acesta are probe împotriva lor, aşa că l-au interceptat în tren la Alba Iulia şi l-au urcat într-un elicopter, care a pierit într-o explozie, iar Nuţă, echipajul şi dovezile au ars. Deci, după cum vedeţi, totul a fost pus la punct, spontane fiind doar manifestaţiile oamenilor în stradă, dar şi ieşirea lor a fost provocată de cei care au organizat totul. Asta pentru ca o simulare de revoluţie a poporului să mascheze intervenţia externă.

marți, 24 martie 2009

86

http://zbb-2009.ro/?page_id=106

Sunt mandra ca blogul meu apare in aceasta lista.
Sunt mandra ca am creat ceva prin ceea ce sunt eu, asa cum sunt eu.
Sunt mandra cu ceea ce am reusit sa fac pana acum. ( ex. superblog 2008)
Sunt mandra ca este un vis real.
Sunt mandra, sunt mandra, sunt mandra si stiu ca o sa ma fac auzita si pe viitor.

luni, 23 martie 2009

dor de coyote...










dor de tine...




One way or another, I’m gonna find ya’
I’m gonna get ya’
One way or another, I’m gonna win ya’
One way or another, I’m gonna see ya’
I’m gonna meet ya’



Zilele trecute am revazut filmul "Coyote Ugly". Un film despre putere, despre iubire, dorinte si vise implinite. Este povestea unei tinere de 20-21 de ani care merge la New York pentru a-si implini visul de a deveni compozitoare.


Daca am avea cu totii curajul de a pleca in cautarea realizarii viselor noastre ce frumos ar fii.
Dar viata nu este un film. Cel putin, nu intotdeauna.
Insa putem sa luptam, sa fim perseverenti, sa continuam sa ne urmam visele oricate piedici avem in fata. Sa mergem inainte, sa credem in visele noastre si in noi ca le putem face sa devina realitate.
Care este visul vostru si ce faceti pentru a-l vedea indeplinit?

duminică, 22 martie 2009

lectia de istorie din Arcul de Triumf










Se spune ca sangele este cerneala cu care se scrie istoria.



Sambata si duminica, acum vreo 2 saptamani, 7-8 martie, Arcul de Triumf a fost deschis vizitatorilor. O expozitie frumoasa, o experienta unica, o priveliste superba. Acolo sus pe Arc am simtit linistea, independenta, libertatea. Pacat ca a fost innorat in acea zi, si ca nu era natura verde, infloritoare, calda.


Arcul de Triumf a fost inaltat in anul 1922 in cinstea proclamarii Unirii, dupa izbinda armatelor romane in primul razboi mondial.


La 15 iunie 1914 a avut loc atentatul de la Sarajevo in urma caruia arhiducele Franz Ferdinand si sotia sa au fost ucisi de un nationalist sarb. Acest atantat a fost pretextul declansarii primului razboi mondial. In mai putin de o saptamana marile puteri europene, Puterile Centrala si Antanta, erau antrenate in razboi.


Pozitia Romaniei fata de razboi este stabilita la Consiliul de coroana de la Sinaia ( 21 iulie 1914) - neutralitate cu expectativa armata.


In 4 august 1916 sunt semnate la Bucuresti conventiile politice si militare intre Romania si Franta, Marea Britanie, Rusia si Italia, prin care se stabilesc conditiile intrarii Romaniei in razboi. La 14 august 1916 Consiliul de Coroana aproba oficial tratatele si declara razboi Austro-Ungariei.

1916

In ciuda ofensivei victorioase a trupelor romane in Transilvania, situatia se inrautateste. In Dobrogea armata romana nu primeste sprijinul promis. LA 24 augist are loc infrangerea de la Turtucaia. Pe frontul din Transilvania se produce o contraofensiva a Puterilor Centrale. Armata romana este obligata sa se retraga pentru a apara sudul tarii. La 23 noiembrie Von Mackensen ocupa Bucurestiul.

Doua treimi din tara, inclusiv capitala, sunt ocupate de trupele Puterilor Centrale care au instaurat un regim de ocupatie militara foarte dur. Guvernul, autoritatile, armata si o parte a locuitorilor se retrag in Moldova. La 11 decembrie se formeaza un guvern de uniune nationala la Iasi.

1917

Armata romana este refacuta, organizata in Armata I si Armata II, in total 460.000 de oameni. Este reluat razboiul pe frontul din Moldova. (bataliile de la Marasti, Marasesti si Oituz). Planul Puterilor Centrale de ocupare a Moldovei a esuat; dar obliga Romania sa incheie pace.

1918

In 24 aprilie Tratatul de la Bucuresti negociat de guvernul prezidat de Alexandru Marghiloman impunea Romaniei conditii grele: demobilizarea armatei; ocuparea Dobrogei de catre Puterile Centrale; Austro-Ungaria isi marea teritoriul de-a lungul Crapatilor.

Sfarsitul razboiului aduce rasturnarea spectaculoasa a situatiei Romaniei. La 28 octombrie regele Ferdinand I ordona armatei sa reintre in razboi, si la 18 noiembrie regele s-a intors in Bucuresti in fruntea trupelor sale.

Curand dupa aceea s-a nascut Romania Mare.

Realizarea Romaniei Mari, prin unirea Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei cu Vechiul Regat, a fost rezultatul actiunii romanilor in conjunctura favorabila de la sfarsitul primului razboi mondial, cand dispareau de pe harta Europei Imperiul Tarist si cel Austro-Ungar.

Unirea cu Regatul Romaniei a acestor teritorii a fost posibilain contextul afirmarii pe plan international a principiului autodeterminarii si a celui al nationalitatilor.

In cazul romanilor exista trei etape de realizare a unirii: autonomia, independenta nationala si unirea.

sâmbătă, 21 martie 2009

isabela

si...pentru ca suntem inca in 21 martie :
LA MULTI ANI IULIA,
my best friend ever;)

SA FII IUBITA SI FERICITA!

de 3 ori femeie

de cate ori ai spus celor din jur sa fie tari, sa creada in ei, sa mearga mai departe; sa-si indeplineasca fiecare vis...
iar acum ... cand e randul tau ... tu nu poti sa fii tare, sa crezi, sa vrei, sa speri...
ai o teama si nu stii ce sa faci...si atunci cum poti tu sa le spui celor de langa tine sa mearga inainte, cand tu nu ai curajul sa o faci???
e atat de usor sa spui cuiva "be strong"; dar e atat de greu cand trebuie sa fii chiar tu asa...

"fericirea e ceva care nu se atinge niciodata,/
dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata!"
(vama veche si calul din marlboro)

alergi sau ramai pe loc cuminte?
obosesti, transpiri alergand sau nu risti, abandonezi tot?

si tot vama :
" fericire-i o sticla de vin,
fericire e cerul senin
...
fericire e cand iti amintesti
cat de fericit esti cand iubesti"

miercuri, 4 martie 2009

plastilina galbena


vreau sa fiu din nou copil...


sa remodelez cu plastilina lumea ...
sa ma joc de dimineata pana seara,
sa fac numai lucruri creative, sa desenez, sa colorez, sa dansez...