vineri, 28 august 2009

au trecut ani....au trecut ani....si viata s-a schimbat....

cred ca ... cu totii am trait acel sentiment de bucurie, sentimentul dat de "madlena cucernica si senzuala" a lui Marcel Proust...
dar ce se intampla atunci cand, dupa ani de zile, revezi un obiect foarte iubit al copilariei si nu simti nimic? nici bucurie, nici intristare, sau nostalgie, nimic....
e ciudat sa vezi o carte care iti placea foarte mult odata, si pe care cu trecerea anilor ai uitat-o, iar astazi, dupa atata timp sa nu simti nimic...sa o revezi pur si simplu, sa zici "a, uite cartea aia..." si atat
sau mai mult decat atat, recitind-o sa spunem, sa gandesti " ce naiva eram ca imi placea asa ceva odata..."

cred ca tot mai des avem astfel de trairi, decat amintiri din acelea care sa ne faca sa plutim, sa ne dorim sa retraim marile momente ale copilariei noastre...
poate datorita maturitatii;
poate datorita expectativelor noi de viata;
cu toate astea copilaria este cea mai frumoasa perioada din viata unui om, si cred ca tocmai de aceea ne place sa ramanem copii tot mai mult timp....

joi, 27 august 2009

adevarul

Ziarul "Adevarul" ne aduce in fiecare joi cate o carte interesanta.
Saptamana trecuta a fost "Shakespeare - Romeo si Julieta * Hamlet".

Saptamana aceasta este " Trei intr-o barca * Trei pe doua biciclete - Jerome Klapka Jerome"


*


Hamlet este un personaj complex. El se intoarce de la studii acasa pentru inmormantarea tatalui sau, regele danemarc; si pentru nunta mamei sale cu unchiul sau.
In urma intalnirii cu fantoma tatalui sau, tanarul afla ca unchiul este raspunzator pentru moartea tatalui.
Promite fantomei tatalui ca se va razbuna, si incepe sa-si construiasca un plan.
Simuleaza nebunia si pune niste actori ambulanti sa joace o piesa ce reconstituie crima, surprinzand astfel reactia care il tradeaza pe Claudius, unchiul sau.
O iubeste si apoi o ignora pe Ofelia, care in final innebuneste. Laertiu, fratele Ofeliei, il provoaca la duel. Hamlet moare, nu inainte insa de a-si fi ucis unchiul, actualul rege. Iar regina bea otrava.
Printul norvegian Fortinbras ocupa tronul, aducand un omagiu lui Hamlet si reintroducand ordinea pe care atatea crime o tulburasera.

Hamlet este foarte contemplativ, si enigmatic. Intotdeauna are ceva de ascuns si este interesat de intrebari la care nu se poate gasi un raspuns clar.


"A fi sau a nu fi… Aceasta-i intrebarea.
Mai vrednic oare e sa rabzi
in cugeta vitregiei prastii si sageti,
sau arma s-o ridici
asupra marii de griji, si sa le curmi?
Sa mori, sa dormi… Atat.
Si printr-un somn sa curmi durerea din inima
si droaia de izbelisti ce-s date carnii.
Este-o incheiere cucernic de dorit.
Sa mori, sa dormi.
Si poate sa visezi.
Aici e greul, caci ce vise pot rasari
in somnu-acesta-al mortii
cand ne-au lepadat hoitul muritor?
La asta se cuvine a cugeta.
De-aceea, viata e napasta.
Altfel cine-ar mai rabda a lumii bice si ocari,
calcaiul tiran, dispretul omului trufas,
chinul iubirii-n van, zabava legii, neobrazarea carmuirii,
scarba ce-o zvarlu cei nevrednici celor vrednici,
cand insusi ar putea sa-si faca seama
doar c-un pumnal?
Cine-ar rabda poveri, gemand si asudand sub greul vietii,
cat teama a ceva de dupa moarte,
taramul neaflat, de unde nimeni
nu se intoarce, ne-ncalceste vrerea.
si mai curand rabdam aceste rele
decat zburam spre alte nestiute.
Astfel misei pe toti ne face gandul:
si-astfel al hotararii proaspat chipse
galbejeste-n umbra cugetarii.
Iar marile, inaltele avanturi…
de-aceea se abat din cursul lor…
Si numele de fapta-l pierd."


*


Ziarul "adevarul" (de joi) imi place si datorita unor articole despre perioada comunista. Acum ceva timp, articolul vorbea despre viata de taximetrist in perioada comunista. Cat de bine erau vazuti unii taximetristi si cati bani se faceau din aceasta meserie, daca cunosteai lume importanta: politicieni; angajati ai restaurantelor. Pentru ca...pe langa cursa obisnuita si ceva in plus ca banuti, mai primeai carne si preparate din carne si altele. Saptamana trecuta articolul a fost despre turismul romanesc in perioada respectiva. Foarte interesant!

duminică, 23 august 2009

nostalgie pentru cei in varsta, istorie pentru tineri...


23 August - fosta zi nationala a Romaniei comuniste

Zi cu serbari de strada in toate orasele tarii, pionierii si muncitorii erau scosi la defilare; flori si esarfe fluturau in vant, cantece patriotice si revolutionare se auzeau de peste tot...toate acestea pana la caderea regimului comunist.

23 August 1944 reprezinta trecerea Romaniei din tabara Axei in cea a aliatilor, in cel de-al doilea razboi mondial.
Din 1943 incep tratativele cu Natiunile Unite pentru iesirea Romaniei din razboi. Tratativele s-au desfasurat in perioada anilor 1943 - 1944 pe de o parte din partea guvernului de catre Mihai Antonescu, ministru de externe; si pe de alta parte din partea opozitiei democrate de catre Iuliu Maniu. Insa aceste tratative au esuat.


La 23 august 1944 Regele Mihai I l-a demis pe Ion Antonescu, care este arestat.
Aceasta lovitura de stat a marcat inlaturarea regimului antonescian.
Regele Mihai numeste prim-ministru pe generalul C-tin Sanatescu in fruntea unui guvern militar care include si reprezentati ai B.N.D (Blocul National Democrat) ca ministri fara portofoliu.
Armata romana elibereaza partea de sud a tarii prin eforturi proprii; iar din septembrie 1944 participa la razboiul antihitlerist, contrar intereselor acesteia. Asta deoarece Marile Puteri occidentale ( S.U.A si Marea Britanie) accepta ca Romania sa intre in sfera de influenta sovietica, si totodata deoarece Stalin urmarea sa impuna regimuri comuniste in toate tarile est-europene ocupate de armata sovietica.

Regimul comunist a fost instaurat in Romania in 3 etape:
etapa I
-"a coalitiei reale" - reprezentantii B.N.D. sunt asociati la actul de guvernare;
etapa II
-"a coalitiei false" - gestionarea puterii de catre comunisti sprijiniti de U.R.S.S. (guvernul dr Petru Groza) in asociere cu disidente ale partidelor democrate;
etapa III
- asaltul final pentru instaurarea regimului totalitar:
falsificarea alegerilor din 1946; eliminarea din viata politica a partidelor democrate (P.N.T. si P.N.L.) si inlaturarea monarhiei la 30 decembrie 1947.

Regimul comunist in Romania:
- perioada Ghe. Gheorghiu Dej 1947-1965
- perioada Nicolae Ceausescu 1965-1989

Ce bine ca s-a terminat cu regimul comunist, cel putin din punct de vedere istoric.

sâmbătă, 22 august 2009

totul este posibil...

si din pacate foarte putini dintre noi cred ...

trebuie doar sa ne dorim puternic ceva, si sa facem ceva pentru ca dorinta sa devina realitate...fara temeri, fara indoieli, fara prea multe planuri, schite, ganduri: cum ar fi daca...ce ar fi fost daca...


o secventa dintr-un film pe care l-am vizionat mai demult, ne invata ca uneori-de cele mai multe ori, trebuie sa ne situam intr-un moment critic, sa simtim cum pierdem ceva/pe cineva, ca sa avem puterea sa spunem ce reprezinta acel ceva/cineva pentru noi: ei ii este foarte teama sa-i marturiseasca dragostea; iar el ca sa o forteze sa arate ce simte, se preface ca este lovit in timpul unui meci de fotbal, vine salvarea, ea se urca cu el in salvare si cand il vede in acea stare de inconstienta incepe sa planga si-i spune cat de mult il iubeste:)


nu trebuie sa asteptam aceste situatii limita...sa traim azi, sa spunem si sa aratam ce simtim azi, si maine poate vom avea o zi mai frumoasa;)

vineri, 21 august 2009

zboara, zboara, randunica mititica...

Puii randunelelor care si-au facut cuib la mine pe palier au crescut mari, au invatat sa zboare....si au plecat.......ma bucur pentru ei ca si-au luat zborul, dar imi este dor de ei...e asa trist si gol palierul acum....insa este o vorba: " nu plange pentru ca s-a terminat, bucura-te pentru ca s-a intamplat"

joi, 20 august 2009

oamenii din viata noastra

Fiecare persoana care intra in viata ta are un scop precis!





Gandeste-te, astazi cunosti absolut intamplator o persoana. La un curs de spinning, sa spunem. Peste 2 luni te simti singur, plangi...ai nevoie de cineva aproape, si nu este nimeni altcineva decat acea persoana de pe bicicleta. De ce a trebuit sa comunici exact cu acea persoana la ora de spinning? Tocmai pentru ca intr-o zi ea poate sa aduca ceva bun in viata ta.





Fiecare persoana care intra in viata ta iti va aduce ceva, mai bun sau mai putin bun. Cineva te va invata sa crezi, altcineva sa speri, sau sa iubesti, de ce nu si sa pierzi, si sa castigi.....Chiar daca la inceput avem impresia ca nu trebuia sa lasam acea persoana sa intre in viata noastra pentru ca nu ne-a adus nimic mai mult decat lacrimi, suferinta, durere, amagire...in timp, observam ca toate acele lacrimi amare ne-au intarit, ne-au invatat lucruri importante pentru noi, si in esenta erau necesare in viata noastra.


Uneori iti vei da seama prea tarziu de ceea ce trebuia sa se intample, si regreti ca ai respins pe cineva, ai alungat pe altcineva...insa intotdeauna avem o a doua sansa. O putem lua de la capat, daca avem taria sa lasam trecutul in urma, sa invatam sa ne lasam ajutati de cei din jur, si sa mergem mai departe.





Sunt persoane care te-au ridicat atunci cand ai avut nevoie; si care vor ramane la tine in suflet mereu. Sunt persoane care te-au lovit, te-au lasat intr-o mocirla adanca, si pe care vrei din tot sufletul sa le uiti. Dar sunt si persoane intermediare, care doar trec prin viata noastra, ne spun doua vorbe si pleaca mai departe.






Invatam zi de zi cate ceva de la cei de langa noi, daca suntem deschisi si credem ca pana si cel mai negru lucru ne poate fi de folos vreodata in viitor.

marți, 18 august 2009

she's a winner

Am cunoscut ieri o fetita, si in cateva secunde am ajuns sa o admir enorm!
Are doar 15 ani, si este mult mai matura decat pare si are o mentalitate de invingator. Desi viata nu a fost blanda cu ea, si de un an de zile poarta corset datorita problemelor cu spatele, zambeste in permanenta. Si este un zambet real, nu doar unul de suprafata. Se vede foarte clar in stralucirea ochilor. Stie ca poate invinge boala. Trebuie sa poarte "corsetul" (cred ca asa se numeste) pana la 18 ani, apoi in functie de rezultate ramane sa se stabileasca de catre medici ce va urma.

Am intalnit-o la sala de cateva ori, insa pana aseara nu am intrat in vorba cu ea. Vine sa faca un fel de recuperare medicala pentru spate. Si zambeste in continuu, oricat de grele, sau dureroase, sunt exercitiile pe care trebuie sa le faca. Cu fruntea sus si zambetul pe buze, viata ei continua, si nu poate fi decat mai buna pe viitor.

Este o luptatoare si zambetul ei sincer o va ajuta sa invinga toate greutatile!

luni, 17 august 2009

take your chance!

"Fun Factory" - back on stage!

Zilele trecute i-am vazut la Callatis ... mi-am amintit cu mare drag de anii '90 cand fredonam "I wanna be with you".

"Fun Factory" debuteaza in anul 1994 cu albumul "Non stop", urmat de albumul "Close to you" in 1995. Acest album contine cele mai bune hit-uri ale trupei: "Take your chance", 'Pain", "I wanna be with you". Chiar inainte de lansarea acestuia din urma, a inceput ruptura. Balja a parasit trupa, fiind inlocuita de Marie-Anett Mey.
Au urmat despartiri, inlocuiri, impacari, noi hit-uri; iar in ultima formula "Fun Factory" ii regasim astazi pe Douglas, Jasmine, Joel si Lea.


There is only one chance in life
And you better take it

so...
I wanna be with you,
I wanna be with you, baby...

I wanna be with you cuz my love is true
There's so many things that I want to do
I wanna be with you every night and day
Oh baby, oh baby please stay, oh yeah

duminică, 16 august 2009

momente in viata

sunt momente in viata cand ai vrea sa renunti la tot....


sunt momente in viata cand plangi ca nu esti inteles asa cum ar trebui...
sunt momente in viata cand nu vrei sa pierzi dar nici nu vrei sa mergi mai departe...
sunt momente in viata cand nu mai stii ce vrei...
sunt momente in viata cand simti ca nu mai poti sa te ridici...


sunt momente in viata cand poti sa inchizi ochii si sa visezi...
sunt momente in viata cand poti sa zambesti fara motiv....
sunt momente cand viata iti ofera o a doua sansa...pentru ca cineva de acolo de sus stie ca mai poti face ceva, mai poti indrepta ceva, mai poti lupta, mai poti iubi, mai poti visa....si meriti!

vineri, 14 august 2009

joi, 13 august 2009

miercuri, 12 august 2009

will you marry me?



"The proposal" este o comedie romantica cum rar se mai regizeaza astazi.

Sandra Bullock si Ryan Reynolds se afla initial in postura de sefa-subaltern. Ea, Margaret Tate, sefa dura, rece, neintelegatoare. El, Andrew Paxton, angajatul timid, inteligent si cu dorinta mare de a promova.

Dar lucrurile nu sunt intotdeauna cum par a fi. Lui Margaret ii este respinsa aplicatia pentru viza SUA si urmeaza sa fie deportata in Canada. Cum Margaret este o femeie careia ii place sa manipuleze, de ce nu ar pune in valoare si acum aceasta calitate/ sau defect, dupa cum spun cativa...

Ii promite o promovare lui Andrew (mai mult obligata - fortata, decat de voie), daca o ajuta sa-si mentina viza, casatorindu-se cu ea. Acum, trebuie doar sa mai convinga autoritatile ca ei se iubesc cu adevarat si se casatoresc, si sa-i dea acceptul de viza. Pentru aceasta pleaca impreuna in week-end in Alaska la aniversarea bunicii lui. Aici trec prin multe evenimente comice care incet incet ii fac sa se apropie, ca in final sa-si dea seama ca exista ceva mai mult intre ei decat o relatie strict profesionala.
Este evident un cliseu al comediei romantice: doua persoane care nu se prea suporta sfarsesc prin a fi impreuna si a se iubi nebuneste. Insa aceasta comedie este unica si noua prin cateva elemente introduse in esenta sa:
- familia lui este din Alaska, iar ea poarta niste tocuri mult prea inalte pentru acea zona, plus intreaga ei garderoba nu este potrivita pentru Alaska;
- ea il cere pe el in casatorie, in genunchi, in plina strada;
- Margaret "ofera" telefonul ei vulturului in schimbul cainelui familiei;
- bunica care simuleaza un atac de cord pentru a-si ajuta nepotul;

Eu cred ca viata fiecaruia dintre noi este un film. Mai bun sau mai putin bun, asta depinde de noi. Asa cum depinde de regizor, de actori...daca iau sau nu Oscarul.
Tot de noi depinde daca jucam intr-o comedie romantica, o drama, un thriller...sau un film de aventuri.

marți, 11 august 2009

lazarus show

Luis Vicentiu Lazarus este un prezentator de televiziune. A debutat la OTV, alaturi de Dan Diaconescu, iar acum are propriul show de televiziune la Kanal D.
Numele sau adevarat este Vasile Tuturiga, dupa cum precizeaza wikipedia.org.

Este un om extrem de arogant, si ma bucur ca i-am putut spune acest lucru la interviul din luna mai de la kanal D, pentru postul de reporter si/sau coprezentatoare a emisiunii lui. Nu stiu de ce am fost la interviu....pentru amuzament, pentru ceva nou, inedit....pentru a incerca sa fac ceva ce imi place....insa clar, este pefect pentru mine faptul ca nu am trecut interviul, pentru ca, cu siguranta nu puteam lucra alaturi de Lazarus.

Dovada faptului ca este arogant si se crede foarte mare si tare este chiar denumirea emisiunii sale. Majoritatea emisiunilor au ceva care intriga " pact cu diavolita", "dincolo de aparente", "rai da buni"...numai cei care se cred importanti isi trec numele in denumirea emisiunii: " lazarus show", "la sueta cu bahmu"...Spun se cred importanti, pentru ca eu una nu ii consider importanti. Nici pe Lazarus, nici pe Adriana Bahmuteanu, nici pe altii ca ei. Sunt genul de persoane poate undeva mult mai jos decat multi dintre noi, care au stiut insa sa se afirme, sa faca orice, fie negativ, fie pozitiv, doar sa ajunga acolo sus...si totul pe banii nostrii...noi urmarim emisiunile lor si ii platim pentru aberatiile spuse in acestea de cele mai multe ori.
Si asta pentru ca ei nu cunosc bunul simt, modestia sau emotia.

Nu imi place sa scriu de rau despre cineva, si mai ales despre o vedeta. Insa, aseara la "agentul vip" pe Antena 2, Cristian Brancu l-a avut invitat pe Luis Lazarus. Si nu mi-a venit sa cred cand l-am auzit cu o fraza de genul
" tuturor fostelor mele le-am spus ca nu vor mai gasi vreodata pe cineva la fel de bun ca mine". Asta mi se pare ori manipulare pe fata a femeilor indragostite de el, ori prostie pe fata a "autorului".
Haide sa fim seriosi. Nu degeaba exista vorba aceea din popor " orice sut in fund este un pas inainte". Intotdeauna exista ceva mai bun decat ceea ce avem, important este cat de bine reusim sa trecem peste ceea ce am pierdut si sa credem in acel mai bine.

"In 2014 voi deveni Presedinte", afirma Lazarus in interviul din ziarul Libertatea. Sunt chiar foarte curioasa daca exista atat de multi romani creduli care sa-l voteze. Daca este atat de bun, atat de bogat...de ce nu si-a facut propriul post de televiziune, nu doar o simpla emisiune? de ce nu doneaza niste bani unui camin de copii, sau nu organizeaza/ participa la campanii de ajutorare? - eu una nu stiu astfel de lucruri despre el...in schimb cheltuie 15.000 euro pentru o campanie de descoperire a cadavrului Elodiei...
revenind cu picioarele pe Pamant....
Lazarus - Presedintele Romaniei? - cu ce am gresit noi romanii? ....
cu ce a gresit Elodia ca sa fie gasita tocmai de Lazarus?....

vineri, 7 august 2009

reinventeaza-te!


Un accident stupid iti poate schimba complet viata!
Cartea "Vai, ce-am uitat!" de Caprice Crane, exprima foarte bine acest fapt.
Jordan Landau are o viata mizerabila: nu se intelege cu mama ei si nici cu sora ei vitrega; Lydia, sefa ei ii fura ideile; Dirk, iubitul ei o tradeaza. Iar ea, este mult prea cuminte si delicata si se lasa calcata in picioare de toti cei din jur.
Pana intr-o zi....cand bicicleta ei intalneste in trafic masina lui Travis...si Jordy a noastra se trezeste in spital.
Aflata pe patul de spital isi da seama ca este sansa vietii ei sa se reinventeze, sa isi schimbe complet viata! Si incepe jocul. Simuleaza amnezia, si astfel are ocazia sa-si regleze conturile cu iubitul ei, cu sefa ei si nu in ultimul rand cu familia. Singurul care stie de toata aceasta sarada este Todd, cel mai bun prieten al ei.
Dar...surpriza...se indragosteste de Travis, barbatul care a accidentat-o!
Se simte vinovata fata de acesta pentru minciuna ei si incearca sa indrepte lucrurile. Impreuna cu Todd, Jordy pune la cale un plan in care isi revine din amnezie chiar in fata lui Travis, iar acesta devine eroul ei.
Numai ca in viata lucrurile nu merg intotdeauna conform planului; si avem parte de inca o surpriza. Jordan devine amnezica cu adevarat, dupa ce este lovita cu o bata de baseball de niste copii care se jucau. Dirk este cel care profita de data aceasta de situatie, si reuseste sa o convinga pe Jordan ca erau impreuna de 2 ani si ca se iubeau enorm si aveau planuri mari si chiar o cere in casatorie. Jordan accepta, in ciuda prietenilor ei: Todd si Cat, care o sfatuiesc sa mai astept sa se recupereze.
Todd, Travis si Cat incearca din greu sa o ajute pe Jordy sa-si reaminteasca de viata ei, organizeaza o mare petrecere cu toti cei apropiati ei...dar nimic. Pana in ziua nuntii, cand un prieten din copilarie ii ofera un jeleu de portocale si ii spune Jelly Jordy. A fost aceeasi senzatie ca la Marcel Prost, cu gustul madlenei care-i aminteste de copilarie.
Jeleul de portocale era preferatul lui Jordan in copilarie. Cum se indrepta ea frumos spre altar incep sa-i revina amitirile cu Dirk, cu Lydia, cu Sam (sora ei) cu Todd, cu Travis....Chiar in fata preotului, Jordan nu sta prea mult pe ganduri si spune ce are de spus; apoi pleaca in cautarea lui Travis.

miercuri, 5 august 2009

hotdog

cainele sau barbatul....cine este mai important pentru ea?
- asta avea la status un amic zilele trecute




eu am raspuns cainele!

Cainele este credincios, chiar daca iti roade papucii, te lasa desculta, este langa tine intotdeauna.
Barbatul iti da papucii, si dispare. Ramai singura, atunci cand ai cea mai mare nevoie de cineva drag alaturi!

Un caine iti este credincios toata viata, doar tie...indiferent ca azi esti prost dispusa si nu il mai vrei, il alungi si maine plangi dupa el si il chemi inapoi. Cainele se va intoarce intotdeauna, si va continua sa fie langa tine neconditionat. Spre deosebire de un barbat pe care daca il alungi astazi 2 ore din viata ta, doar pentru a iesi la shopping cu prietenele, cu siguranta nu te va ierta toata viata, fie ca va ramane langa tine sau nu.

Un caine sta cuminte langa tine si te priveste 2 ore - 3 ore - 5 ore cat te aranjezi tu in oglinda. Un barbat se duce si bea 2 beri - 3 beri - 5 beri in timp ce te privesti tu in oglinda.
Un caine nu sare la tine ca ai uitat sa-i dai de mancare, un barbat te cearta daca nu i-ai incalzit suficient de bine ciorba.
Un caine asteapta cu nerabdare sa vii de la serviciu, oricat de tarziu, ca sa il scoti afara. Un barbat abia asteapta sa intarzi tu de la serviciu ca sa aiba motiv sa iasa cu baietii la o bere, la un meci.


Un caine iti ofera siguranta, un barbat iti ofera nebunie. Nu iti spune nimeni sa renunti la unul in favoarea celuilalt, pentru ca amandoi pot fi importanti pentru tine, numai ca nu egali. Unul trebuie sa fie mai important decat celalalt. Care?

marți, 4 august 2009

I woke up in love this morning...






La mine pe palier 2 randunele si-au facut cuib. Un randunel si o randunica. Si acum, au 3 puiuti minunati. Sunt atat de dulcei...sa-i vezi cum incearca sa se ridice sa vada dincolo de cuib, cum ganguresc (sa ceara de papa, banuiesc)....
Nu stiu ce au simtit randunelele cand au venit tocmai la noi pe palier sa faca cuib, insa noua ne-au adus un sentiment de mandrie si daruire fata de ceilalti. Este minunat sa vezi cum o mama(randunica) cloceste ouala, apoi isi incalzeste puii si ii inconjoara cu toata dragostea ei, se zbate zi de zi sa la aduca de mancare...iar tatal (randunelul) cum pazeste de la distanta cuibul si puii, cum le ofera siguranta si protectie.
Cand ai asa ceva in fata ta este imposibil sa nu zambesti, sa nu devii mai bun, mai intelegator. Sa crezi ca lumea din jur poate sa arate altfel, sa se poarte altfel, sa fie mai frumoasa.

*
Legenda spune ca Randunica a fost o fata de imparat. Ajunsa la vremea maritisului, imparatul a vrut sa-si marite fata cu feciorul unui alt imparat. Randunica insa nu vroia acest lucru, si se ruga la Dumnezeu sa o schimbe intr-o pasare ca sa poata zbura in lume. Chiar in ziua cununiei, randunica vroia sa-si ia zborul pe fereastra, cand imparatul intra in camera. Vazand imparatul ce vrea sa faca fata s-a repezit sa o opreasca si a apucat-o de coada. Insa a ramas doar cu penele de la jumatatea cozii in mana, deoarece fata isi dorea extrem de mult sa-si ia zborul si nimic nu o putea impiedica. De atunci randunica are coada in doua parti, ca o foarfeca deschisa.


Vasile Alecsandri - Legenda Rândunicăi

Rândunica, rândunea
Ce bati la fereastra mea?
Du-te-ti pune rochita,
Ca te arde arsita,
Te sufla vântoaiele
Si te uda ploaiele.
Mergi în câmpul înverzit,
Ca rochita a-nflorit
Si o calca turmele
Si o pasc oitele.
(Cântec poporal)

I

Când se nascu pe lume voioasa Rândunica,
Ea nu avea faptura s-aripi de pasarica,
Fiind al cununiei rod dulce, dezmierdat,
Copila dragalasa de mare împarat.
Dar fost-a o minune frumoasa, zâmbitoare,
Sosita printre oasneni ca zâmbetul de soare,
O gingasa comoara formata din senin,
Din raze, din parfumuri, din albul unui crin,
Si maica sa duioasa, privind-o, se temea
Sa nu dispara-n aer sub forma de o stea.

O zâna coborâta din zodia cereasca
Veni sa o descânte, s-o legene, s-o creasca,
Sa-i deie farmec dulce, podoabe, scumpe daruri,
S-o apere-n viata de-a zilelor amaruri.
Ea-i puse-o scaldatoare cu apa ne-nceputa,
De ploaie neatinsa, de soare nevazuta,
Si-n apa încalzita cu lemn mirositor
O trestie, un fagur s-o floare de bujor,
Menind prin soapte blânde copila sa devie
Naltuta, mladioasa ca trestia verzie,
La grai ca mierea dulce, la chip fermecatoare
Si ca bujorul mândru de ochi atragatoare.
Apoi zâna-i aduse o dalba de rochita,
Din raze vii tesuta, cu stele prin altita,
Si-i zise: "De-ti e gândul sa ai parte de bine,
Rochita niciodata sa n-o scoti de pe tine,
Si cât vei fi al lumii frumos, iubit odor,
Sa fugi în lumea-ntreaga de-al luncii zburator,
Caci el tinteste ochii si dorurile sale
Pe oricare funta cu forme virginale,
Pe dalbele copile, a dragostei comori,
Ce-s jumatate fete si jumatate flori,
Pe zânele nascute în atmosfera calda,
Ce sub vapaia lunii în lacuri lin se scalda,
Si chiar pe luna plina de o lumina moale,
Ce-atinge iarba verde cu albele ei poale".

II

Copila descântata de zâna ei cea buna
Crestea-ntr-o ziua numai cât alta într-o luna,
S-a sale bratisoare, s-a sale mici picioare
Aveau, fiind în leagan, miscari de aripioare;
Iar când iesi din cuibul în care înflorise
Ca roza dintr-un mugur cu foile deschise,
Când umbra sa vioaie, plutind sub cer senin,
Putea sa se masoare pe umbra unui crin,
Mult îi placea copilei s-alunge rândunele
Ce lunecau prin aer si o chemau la ele,
S-alerge pe sub bolta batrânilor arini,
Cercând sa prinda-n iarba a razelor lumini,
Sa fuga ratacita de-a lung, de-a lung pe maluri
Atrasa-n cursul apei de-a râurilor valuri,
Si-n cale-i sa s-opreasca, uimita, încântata
De dulcea armonie naturii desteptata.

Atunci pe nesimtite un glas de zburator
Îi tot fura auzul soptindu-i, plin de dor:
"Atât esti de frumoasa la chip si la faptura,
Ca noptii dai lumina, si iernii dai caldura,
Si orbilor din umbra dai ochi sa te admire,
Si mortilor grai dulce sa spuie-a lor simtire.
Ah! parul tau lung, negru, ca aripa corbie,
Cu-a lui întunecime ar face nopti o mie,
Si chipul tau ce fura chiar ochii de copile
Din alba lui splendoare ar face mii de zile!
Ah! buzele-ti rotunde, cu râs înveselite,
Se par doua cirese în soare pârguite,
Si mijlocu-ti de-albina sub valul tau de aur
Se leagana prin aer precum un verde laur;
Iar ochii tai, luceferi cu tainice luciri,
Rasfrâng toata vapaia cerestilor iubiri
Ce ai aprins în inimi când te-ai ivit pe lume
Tu, zâna fara seaman, minune fara nume!"

Copila, cu uimire, îl asculta zâmbind...
Apoi, catând în urma-i, se departa fugind,
Lilie zburatoare, de fluturi alungata,
Care-i formau pe frunte o salba-naripata.

III

Viseaza luna-n ceruri!... sub visul cel de luna
Flori, ape, cuiburi, inimi viseaza împreuna.
Nici o miscare-n frunze, si nici o adiere
Nu tulbura în treacat a noptii dulci mistere.
Albina doarme-ascunsa în macul adormit,
Bâtlanul printre nuferi sta-n laba neclintit,
Si raza argintie din stele dezlipita
Cazând, sageata lunga, prin umbra tainuita,
Se duce de aprinde vapai tremuratoare
În albele siraguri de roua lucitoare.

Dar cine-acum, ca raza, în lumea noptii zboara?
Ce umbra, cu sfiala, prin arbori se strecoara
Si merge drept la malul pâraului din vale?
Oprindu-se-ngrijita ades în a sa cale,
Ea vine lânga apa, cu drag la ea priveste
Si, singura-n racoare, de baie se gateste.
O! dalba feerie! divina încântare!...
Rochita de pe umeri aluneca, dispare,
Si lumii se arata minunea cea mai rara,
Albind ca faptul zilei în zi de primavara!
Toti ochii de luceferi, de pasari si de flori,
Loviti ca de lumina rozatica din zori,
S-aprind de-o scânteiere ce-n inima patrunde...
Dar juna-mparateasa în apa se ascunde.
Ferice, dezmierdata de unda racoroasa,
Ea-noata cu-o miscare alene, voluptoasa,
Lasând ca sa albeasca prin valul de cristal
Frumoasa rotunzime a sânu-i virginal.
Si iarba de pe maluri se pleaca s-o priveasca,
Si trestia se-ndoaie voind ca s-o opreasca,
Si apa-n valurele de aur se-ncreteste,
Si nuferii se misca, bâtlanul se trezeste,
Padurea cânta imnuri, si luna amoroasa
Revarsa pe copila o mantie-argintoasa.

Acum pe lânga trestii ea luneca usor
Si, vrând la mal sa iasa, patrunsa de-un fior,
Pe sânul ei ud înca ea parul îsi aduna,
Se oglindeste-n apa, se oglindeste-n luna,
si umbra-i diafana cu formele-i rotunde
În lina îngânare se clatina pe unde.

IV

Cocosu-n departare intona o fanfara!
Copila cu grabire din valuri iese-afara.
Ah! unde-i e rochita si unde-al ei noroc?...
Ea vede zburatorul cu ochii mari de foc
Ce vine s-o cuprinde cu bratele-ntr-o clipa;
Dar grabnic se aude un freasnat de aripa,
Si dalba-mparateasa, din brate-i disparând,
Se schimba-n rândunica si fuge-n cer zburând!

Atunci s-a ei rochita, naltându-se în vânt,
Topitu-s-a în ploaie de raze pe pamânt,
Si pân-în faptul zilei crescut-au flori din ele,
Odoare-a primaverii: Bochifi-de-rândunele!...