au trecut ani....au trecut ani....si viata s-a schimbat....

cred ca ... cu totii am trait acel sentiment de bucurie, sentimentul dat de "madlena cucernica si senzuala" a lui Marcel Proust...

dar ce se intampla atunci cand, dupa ani de zile, revezi un obiect foarte iubit al copilariei si nu simti nimic? nici bucurie, nici intristare, sau nostalgie, nimic....

e ciudat sa vezi o carte care iti placea foarte mult odata, si pe care cu trecerea anilor ai uitat-o, iar astazi, dupa atata timp sa nu simti nimic...sa o revezi pur si simplu, sa zici "a, uite cartea aia..." si atat

sau mai mult decat atat, recitind-o sa spunem, sa gandesti " ce naiva eram ca imi placea asa ceva odata..."

cred ca tot mai des avem astfel de trairi, decat amintiri din acelea care sa ne faca sa plutim, sa ne dorim sa retraim marile momente ale copilariei noastre...

poate datorita maturitatii;

poate datorita expectativelor noi de viata;

cu toate astea copilaria este cea mai frumoasa perioada din viata unui om, si cred ca tocmai de aceea ne place sa ramanem copii tot mai mult timp....