adevarul

Ziarul "Adevarul" ne aduce in fiecare joi cate o carte interesanta.
Saptamana trecuta a fost "Shakespeare - Romeo si Julieta * Hamlet".

Saptamana aceasta este " Trei intr-o barca * Trei pe doua biciclete - Jerome Klapka Jerome"


*


Hamlet este un personaj complex. El se intoarce de la studii acasa pentru inmormantarea tatalui sau, regele danemarc; si pentru nunta mamei sale cu unchiul sau.
In urma intalnirii cu fantoma tatalui sau, tanarul afla ca unchiul este raspunzator pentru moartea tatalui.
Promite fantomei tatalui ca se va razbuna, si incepe sa-si construiasca un plan.
Simuleaza nebunia si pune niste actori ambulanti sa joace o piesa ce reconstituie crima, surprinzand astfel reactia care il tradeaza pe Claudius, unchiul sau.
O iubeste si apoi o ignora pe Ofelia, care in final innebuneste. Laertiu, fratele Ofeliei, il provoaca la duel. Hamlet moare, nu inainte insa de a-si fi ucis unchiul, actualul rege. Iar regina bea otrava.
Printul norvegian Fortinbras ocupa tronul, aducand un omagiu lui Hamlet si reintroducand ordinea pe care atatea crime o tulburasera.

Hamlet este foarte contemplativ, si enigmatic. Intotdeauna are ceva de ascuns si este interesat de intrebari la care nu se poate gasi un raspuns clar.


"A fi sau a nu fi… Aceasta-i intrebarea.
Mai vrednic oare e sa rabzi
in cugeta vitregiei prastii si sageti,
sau arma s-o ridici
asupra marii de griji, si sa le curmi?
Sa mori, sa dormi… Atat.
Si printr-un somn sa curmi durerea din inima
si droaia de izbelisti ce-s date carnii.
Este-o incheiere cucernic de dorit.
Sa mori, sa dormi.
Si poate sa visezi.
Aici e greul, caci ce vise pot rasari
in somnu-acesta-al mortii
cand ne-au lepadat hoitul muritor?
La asta se cuvine a cugeta.
De-aceea, viata e napasta.
Altfel cine-ar mai rabda a lumii bice si ocari,
calcaiul tiran, dispretul omului trufas,
chinul iubirii-n van, zabava legii, neobrazarea carmuirii,
scarba ce-o zvarlu cei nevrednici celor vrednici,
cand insusi ar putea sa-si faca seama
doar c-un pumnal?
Cine-ar rabda poveri, gemand si asudand sub greul vietii,
cat teama a ceva de dupa moarte,
taramul neaflat, de unde nimeni
nu se intoarce, ne-ncalceste vrerea.
si mai curand rabdam aceste rele
decat zburam spre alte nestiute.
Astfel misei pe toti ne face gandul:
si-astfel al hotararii proaspat chipse
galbejeste-n umbra cugetarii.
Iar marile, inaltele avanturi…
de-aceea se abat din cursul lor…
Si numele de fapta-l pierd."


*


Ziarul "adevarul" (de joi) imi place si datorita unor articole despre perioada comunista. Acum ceva timp, articolul vorbea despre viata de taximetrist in perioada comunista. Cat de bine erau vazuti unii taximetristi si cati bani se faceau din aceasta meserie, daca cunosteai lume importanta: politicieni; angajati ai restaurantelor. Pentru ca...pe langa cursa obisnuita si ceva in plus ca banuti, mai primeai carne si preparate din carne si altele. Saptamana trecuta articolul a fost despre turismul romanesc in perioada respectiva. Foarte interesant!