"The proposal" este o comedie romantica cum rar se mai regizeaza astazi.
Sandra Bullock si Ryan Reynolds se afla initial in postura de sefa-subaltern. Ea, Margaret Tate, sefa dura, rece, neintelegatoare. El, Andrew Paxton, angajatul timid, inteligent si cu dorinta mare de a promova.
Dar lucrurile nu sunt intotdeauna cum par a fi. Lui Margaret ii este respinsa aplicatia pentru viza SUA si urmeaza sa fie deportata in Canada. Cum Margaret este o femeie careia ii place sa manipuleze, de ce nu ar pune in valoare si acum aceasta calitate/ sau defect, dupa cum spun cativa...
Ii promite o promovare lui Andrew (mai mult obligata - fortata, decat de voie), daca o ajuta sa-si mentina viza, casatorindu-se cu ea. Acum, trebuie doar sa mai convinga autoritatile ca ei se iubesc cu adevarat si se casatoresc, si sa-i dea acceptul de viza. Pentru aceasta pleaca impreuna in week-end in Alaska la aniversarea bunicii lui. Aici trec prin multe evenimente comice care incet incet ii fac sa se apropie, ca in final sa-si dea seama ca exista ceva mai mult intre ei decat o relatie strict profesionala.
Este evident un cliseu al comediei romantice: doua persoane care nu se prea suporta sfarsesc prin a fi impreuna si a se iubi nebuneste. Insa aceasta comedie este unica si noua prin cateva elemente introduse in esenta sa:
- familia lui este din Alaska, iar ea poarta niste tocuri mult prea inalte pentru acea zona, plus intreaga ei garderoba nu este potrivita pentru Alaska;
- ea il cere pe el in casatorie, in genunchi, in plina strada;
- Margaret "ofera" telefonul ei vulturului in schimbul cainelui familiei;
- bunica care simuleaza un atac de cord pentru a-si ajuta nepotul;
Eu cred ca viata fiecaruia dintre noi este un film. Mai bun sau mai putin bun, asta depinde de noi. Asa cum depinde de regizor, de actori...daca iau sau nu Oscarul.
Tot de noi depinde daca jucam intr-o comedie romantica, o drama, un thriller...sau un film de aventuri.
Un comentariu:
Interesante aluzii.
Nu-i asa ca-i cere si numele?
La fel am facut si eu. Acum 9 ani I-am dat un inel si mi-o preluat numele. Adica tot, drept pentru care detinem lucruri comule, adica ale nostre (tot ce-i al meu este si al ei) si lucruri ce tin de intimtate, adica lucrurile ei: masina, sifonierele, televizoarele, casa, pisica si tot ce-i mai bun in frigider.
A, dar am si eu drepturi:
dusul gunoiului, utilizarea aspiratorului, instalarea windowsului (busit de ea, desigur), schimbarea bateriilor de la telecomanda(eventual si cumpararea lor), cupararea florilor, folosirea degetelor in scop de masaj de relaxare si nu in ultimul rind confident tacut in ce priveste problemele de la serviciu.
Dupa cum citesti ma sus, drepturile mele is mult mai numeroase decit ale ei, asa ca din cind in cind imi reproseaza ca nu fac nimic pentru EA.
Trimiteți un comentariu