Se afișează postările cu eticheta istorie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta istorie. Afișați toate postările

duminică, 20 mai 2012

Carol I

BCU Carol I

Carol I (1839-1914)
Principe 1866-1881
Rege 1881-1914

Regele Carol era o adevarata personalitate..Cu o rabdare neobisnuita stia sa urmareasca ani de-a randul gandurile sale, toate vointele intr-adevar staruitoare, nu-si manifesta niciodata pe fata intentiile..Daca adaugam la acestea o mare mandrie, un simt al datoriei cum rar se intalneste si o nobila conceptie, nobil inj cel mai inalt inteles al cuvantului, a ceea ce datoreaza acestui stat si acestui popor, vom avea sinteza insusirilor caracteristice ale Regelui Carol - I.G.Duca - Amintiri politice


Regele Carol era unul dintre cei mai buni oameni si din cei mai intelepti demnitari, pe care i-am intalnit si eu am avut a face in viata cu multi suverani..Taria lui se intemeia pe rabdare, pe tenacitate, pe simtul datoriei ce dovedea chiar in amanunte, pe intreaga conceptie..ce o avea despre menirea sa de demnitar. - Printul Bulow - Din viata Regelui Carol I


In 1866 au loc doua evenimente importante in dezvoltarea politica a Romaniei moderne:
- inscaunarea unui print strain;
- adoptarea unei constitutii liberale.
Cu sprijinul Frantei este adus in tara Carol de Hohenzollern Sigmaringen, nepotul regelui Prusiei si var cu Napoleon al III-lea.
La 10 mai 1866 Carol intra in Bucuresti, este proclamat domn de catre Adunare si jura in fata acesteia sa pazeasca legile Romaniei, drepturile si integritatea sa.
La 10 mai 1881 Carol I este incoronat ca rege al Romaniei.

Pe 15 iunie 1914 are loc Atentatul de la Sarajevo, soldat cu asasinarea mostenitorului tronului Austro-Ungariei. La 15 iulie 1914 Austro-Ungaria declara razboi Serbiei. Incepe Primul Razboi Mondial.
Consiliul de Coroana de la Sinaia hotaraste adaoptarea unei politici de neutralitate.
La 27 septembrie 1914 moare regele Carol I, si pe 28 septembrie 1914 urca pe tron regele Ferdinand I. 

joi, 26 ianuarie 2012

1989

*

1989

Inca din martie 1989, postul de radio BBC a publicat o scrisoare deschisa semnata de sase foste personalitati ale P.C.R. care criticau politica regimului si propuneau o democratizare in spiritul reformelor gorbacioviste. In aceeasi luna, ziarul Liberation a publicat un interviu cu poetul Mircea Dinescu, continand aprecieri asemanatoare. Replica lui Nicolae Ceausescu (26 ianuarie 1918 - 25 decembrie 1989) nu a intarziat sa apara. La Congresul al XIV-lea al P.C.R. din noiembrie 1989, el a acuzat violent pretinsul complot al marilor puteri, U.R.S.S. si S.U.A., impotriva statelor mici. Totodata a anuntat ca Romania va continua construirea socialismului pe baza valorilor marxist-leniniste.

Timisoara

Revolutia anticomunista a inceput la Timisoara pe 16 decembrie 1989. Protestul catorva sute de credinciosi reformati impotriva evacuarii pastorului maghiar Laszlo Tokes din locuinta sa s-a transformat intr-un protest impotriva autoritatilor comuniste.
Un lant viu s-a format in jurul bisericii reformate, si s-a cantat pentru prima data dupa zeci de ani "Desteapta-te, romane!", cantec devenit ulterior imnul revolutiei si al Romaniei. S-a strigat "Jos Ceausescu!" si "Jos comunismul!". In noaptea de 16-17 decembrie, coloane de manifestanti s-au indreptat catre sediul P.C.R. aparat de trupe de ordine. Oamenii au aruncat cu pietre, dintr-o librarie au fost scoase si arse "operele" lui Ceausescu. Autoritatile au ripostat cu gaze lacrimogene si jeturi de apa, operand totodata arestari.
Cu toate acestea, pe 17 decembrie pastorul Tokes a fost batut pana la sange de agentii Securitatii si trimis ulterior la Zalau pentru a fi anchetat.
In cursul zilei au avut loc manifestatii pe strazile Timisoarei oprite de focul in plin al armatei, care primise ordin de la Bucuresti sa traga. Au fost 122 de morti. La ordinul Elenei Ceausescu, 40 de cadavre au fost transportate la Bucuresti si incinerate pentru a nu fi identificate.
Miscarile de strada au continuat si in zilele urmatoare, iar pe 20 decembrie Timisoara a fost proclamat oras liber, in urma unei nopti in care aproximativ 100.000 de manifestanti au scandat in Piata Operei: "Noi suntem poporul", "Armata e cu noi!", "Nu va fie frica, Ceausescu pica!", "Azi in Timisoara, maine-n toata tara!".

Bucuresti

La Bucuresti, la intoarcerea din vizita efectuata in Iran, Ceausescu a faut trei greseli considerate fatale:
- In 20 decembrie s-a adresat populatiei aruncand vina pentru evenimentele de la Timisoara asupra unor "huligani" si "fascisti" instigati de "cercurile reactionare imperialiste ... si agenturile straine de spionaj din diferite tari".
- Pe 21 decembrie a convocat un miting de sprijin pentru regim, la care au participat zeci de mii de persoane. Telespectatori au putut urmari crisparea de pe fata dictatorului la auzul huiduielilor si fluieraturilor, dar transmisia TV a fost intrerupta pentru cateva clipe. Multimea din Piata Palatului striga "Timisoara, Timisoara", "Jos Ceausescu!", "Nu suntem huligani!". Mii de demonstranti, in majoritate tineri, au iesit apoi in strada, iar in Piata Universitatii au ingenuncheat pentru victimele de la Timisoara. Unitatile armatei si ale Securitatii au incercuit zonele ocupate de demonstranti si au deschis focul impotriva lor. S-a tras impotriva multimii pana noaptea tarziu si multi manifestanti si-au pierdut viata sau au fost raniti.
- Pe 22 decembrie, Nicolae Ceausescu impreuna cu principalii sai colaboratori, a aparut la balconul sediului Consiliului de Conducere al P.C.R. (astazi Senatul Romaniei), incercand sa vorbeasca demonstrantilor. Acestia i-au intampinat cu huiduieli, fortand usile de la intrare. Sotii Ceausescu au fugit cu un elicopter de pe acoperisul cladirii.


sfarsitul dictaturii

Intr-o atmosfera emotionanta, la televiziune s-a anuntat caderea regimului Ceausescu. Pe strazile oraselor din toata tara s-au declansat marsuri spontane. Nicolae si Elena Ceausescu au fost capturati la Targoviste si dusi sub arest la o unitate militara din oras.
Televiziunea Romana, devenita "libera", anunta preluarea puterii de catre unnou organism politic, Frontul Salvarii Nationale, al carui scop era instaurarea democratiei. Din Consiliul de Conducere faceau parte, printre altii: Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Laszlo Tokes, Ion Iliescu, Petre Roman, Silviu Brucan, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu.

Bucurestiul avea aspectul unui oras in stare de razboi: tancuri, camioane militare traversau in viteza Capitala. In Piata Universitatii se auzeau continuu rafale de arme automate. In Piata Palatului se tragea puternic; focul armelor declansand un incendiu devastator care a cuprins Biblioteca Centrala Universitara, distrugand fondul de carte si o mare parte a cladirii.
In Ajunul Craciunului, pentru prima oara dupa aproape 50 de ani, radioul si televiziunea au transmis colinde.
In ziua de Craciun, televiziunea a transmis marea stire: Nicolae si Elena Ceausescu au fost judecati si condamnati la moarte si la confiscarea averii. Sentinta a ramas definitiva si a fost executata imediat.
In noaptea de Craciun, romanii au putut vedea la tv procesul sotilor Ceausescu. Capetele de acuzare au fost: genocid (peste 60.000 de victime), actiuni armate impotriva poporului roman si a puterii de stat, incercarea de a fugi din tara pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari aflati la banci in strainatate.

Acesta era sfarsitul unui regim politic decapitat chiar de cei pe care pretindea ca-i reprezinta. Libertatea era obtinuta cu sange, ramanea doar ca invingatorii sa fie demni de sacrificiul facut.

*

2012

suntem demni?

Viata cotidiana in Romania comunista

Paradoxul comunizarii Romaniei a constat in faptul ca vechiul proletariat urban s-a dizolvat in marile mase de tarani imigranti aduse la oras datorita unor profunde schimbari sociale. Pierderea pamantului din cauza colectivizarii a fost motivul principal al acestei schimbari. S-au adaugat cotele obligatorii, lipsa bunurilor de prima necesitate, deci un nivel de trai scazut. Prin urmare, orasul insemna o imbunatatire reala a vietii cotidiene. Pe de alta parte, cu toata cresterea puterii de cumparare, venitul muncitorului fusese in 1938 de 1.9 ori mai ridicat decat cel al muncitorului din 1963. Teoretic, populatia consuma acum mai multa paine alba, manca mai multa carne, zahar, lapte, ulei, unt decat in 1938, dar toate aceste produse nu s-au gasit multa vreme decat pe cartela, iar cantitatile alocate erau minime.

Slabirea presiunii economice sovietice a dus insa dupa 1960 la imbunatatirea situatiei alimentare. Exportul de produse agricole a ramas scazut pana in 1970-1971, ceea ce explica abundenta alimentara de la inceputul anilor '70, inclusiv a carnii si a produselor din carne.

Dificultatile economice aparute dupa 1974, ca urmare a unei rate de dezvoltare gresite, nu au ocolit nici agricultura. Acest fapt a dus la treptata transformare a Romaniei intr-o tara cu crize alimentare cronice, in care se traia mai greu in anii '80 decat in anii '60-'70.

Lipsurile de tot felul, mai ales cele alimentare, au devenit acute din toamna lui 1981, cand au fost introduse din nou cartelele, desfiintate in 1954. Produsele de baza in alimentatie au fost rationalizate si s-a trecut la un program de "alimentatie rationala". In 1985, nivelul de calorii zilnice alocate pe cap de cetatean nu trebuia sa depaseasca 3000 de unitati. Igiena celor 365 de zile ale anului se putea rezolva, in viziunea partidului, cu doar 1.9 kg de sapun.

Lipsa de energie electrica a devenit cronica, iar consumurile pentru incalzirea locuintelor din ce in ce mai limitate, silind oamenii sa traiasca si sa munceasca in conditii vitrege. Statul-partid a impus un proces de demodernizare in plina "epoca de aur". Astfel, s-a incurajat inlocuirea muncii mecanicein agricultura cu atelajele, desfiintarea frigiderelor si circulatia limitata a automobilelor.


marți, 24 ianuarie 2012

La multi ani, Romania!

Recunosc, voi copia putin din cartea de istorie, pentru ca nu mai stiu toate datele domniei lui Alexandru Ioan Cuza; insa cred ca avem mare nevoie acum de putina istorie.

*

Conventia de la Balta-Liman din primavara anului 1849 a restabilit Regulamentele Organice si dominatia efectiva a Rusiei si a Imperiului Otoman.

Noii domni, numiti pe 7 ani si considerati inalti functionari ai imperiului, au fost Barbu Stirbei in Tara Romaneasca si Grigore Al. Ghica in Moldova. Puterea suzerana si cea protectoare le controlau activitatea, dorind sa suprime raspandirea ideilor liberale si nationale si sa mentina stabilitatea politica. Ambii domni au incurajat dezvoltarea economica si invatamantul si au avut o bogata activitate reformatoare. Grigore Al. Ghica a decretat libertatea presei, a desfiintat cenzura, a aprobat tiparirea letopisetelor Moldovei, a ingaduit revolutionarilor exilati in 1848 sa revina in tara, numind ministrii pe unii dintre ei. Ex. Costache Negri, Mihail Kogalniceanu.

Pe plan international, o noua criza in relatiile dintre Rusia si Poarta a declansat in 1853 razboiul Crimeii, in care Franta si Anglia s-au implicat un an mai tarziu. Principatele au fost din nou ocupate de trupele rusesti si austriece. Domnitorii s-au refugiat in Austria. Rusia a fost infranta si a acceptat negocierile de pace de la Paris. (Congresul de la Paris februarie-martie 1856).
Marile Puteri pregateau alegerea unor adunari consultative speciale (adunarile ad-hoc septembrie-decembrie 1857) in fiecare Principat, care aveau misiunea de a face cunoscuta unei comisii internationale parerea romanilor asupra unirii si a problemelor importante. Rezolutiile acestor adunari urmau sa fie prezentate conferintei Marilor Puteri, organizata la Paris, unde se luau deciziile finale, comunicate ulterior romanilor sub forma unui decret promulgat de sultan.

In 1858, la Paris, in cadrul Conferintei Marilor Puteri, comisia de ancheta prezenta raportul sau asupra dorintelor romanilor. Dupa lungi discutii, s-a semnat Conventia de la Paris - august 1858 - al carei scop era de a oferi Principatelor o forma de organizare interna definitiva.

In aceste conditii, viata politica din Principate s-a concentrat in jurul alegerilor pentru Adunarile Elective. Adunarea din Moldova, cu o majoritate unionista, a ales in final drept candidat unic pe Alexandru Ioan Cuza, la 5 ianuarie 1859, propunere la care au aderat si fortele conservatoare.
Adunarea Electiva munteana era dominata de fortele conservatoare. In aceste imprejurari, liberalii au facut apel la presiunea maselor pentru a contracara aceasta majoritate. Cele doua tabere au renuntat la candidatii proprii, acceptand candidatura lui Cuza, care in 24 ianuarie 1859 a fost ales domn in unanimitate si in Tara Romaneasca.

Dupa 24 ianuarie 1859, viata politica a Principatelor era deosebit de complexa. Uniunea personala nu era recunoscuta de Marile Puteri. La Iasi si la Bucuresti functionau doua guverne si doua Adunari, iar organizarea administrativa era lipsita de unitate. Principalele obiective ale noului domn erau recunoasterea dublei alegeri, realizarea unirii politice si administrative depline si recunoasterea ei, alcatuirea unui plan de reforme care sa modernizeze societatea romaneasca.

Marile Puteri, cu toate obiectiile Austriei si Imperiului Otoman, au votat pentru acceptarea dublei alegeri, in toamna anului 1859.

Pe plan intern, Cuza a actionat in vederea unificarii administrative si militare. Astfel, a unificat serviciile de vama, serviciul telegrafului, a promovat elemente ale burgheziei in aparatul de stat, a numit functionari moldoveni in Tara Romaneasca si invers, s-a preocupat de uniformizarea armatei. La Conferinta de la Constantinopol, organizata la sfarsitul anului 1861, Marile Puteri au convins sultanul sa emita un ordin prin care sa recunoasca oficial unirea pe timpul domniei lui Cuza.

Domnitorul proclama la 23 decembrie 1861 unirea si nasterea natiunii romane.
"Unirea este indeplinita, nationalitatea romana este intemeiata."

Primul guvern unic al Principatelor a fost format la 22 ianuarie 1862 si condus de conservatorul Barbu Catargiu. Adoptarea unor reforme moderne, radicale, era greu de realizat datorita conservatorilor care dominau Adunarea. In primavara anului 1862 conservatorii prezinta proiectul legii rurale, care prevedea improprietarirea taranilor cu loturi egale. Liberalii, condusi de Mihail Kogalniceanu, prezinta un contraproiect care prevedea emanciparea clacasilor si improprietarirea taranilor in mod diferentiat.
Al. I. Cuza refuza sa sanctioneze proiectul propus de conservatori.
La 23 iunie 1862 Barbu Catargiu este asasinat, ceea ce duce la sfarsitul proiectului propus de conservatori.

Urmeaza Guvernul condus de Nicolae Kretzulescu, lider al liberarilor moderati (iunie 1862-octombrie 1863) care urgenteaza adoptarea masurilor administrative vizand realizarea unirii depline:
- unificarea serviciilor sanitare;
- formarea Consiliului Superior al instructiunii publice;
- constituirea Directiei generale a arhivelor statului;
- trecerea averilor manastirilor inchinate in proprietatea statului.
La inceputul anului 1863 se constituie o alianta politica eterogena (liberali radicali si conservatori) - "monstruoasa coalitie" - al carei singur obiectiv comun era inlaturarea lui Cuza si instalarea unui print strain.

Considerat cel mai important guvern dijn timpul domniei lui Cuza pentru activatea sa reformatoare, Guvernul condus de Mihail Kogalniceanu a fost instalat la 11 octombrie 1863. (octombrie 1863-ianuarie 1865)
In martie 1864 incepe in Adunare dezbaterea chestiunii rurale.
Conservatorii se mentin pe vechile pozitii si resping proiectul prezentat de Kogalniceanu.
Adunarea a dat vot de neincredere guvernului, astfel Kigalniceanu isi da demisia. Aceasta este respinsa de domn, si Al. I. Cuza dizolva Adunarea.
Lovitura de stat din 2 mai 1864 a fost insotita de o proclamatie catre armata si de una catre popor.

Este propus spre aprobare prin plebiscit Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris si proiectul legii electorale si o noua constitutie.
Se instaureaza un nou regim - domnia autoritara.
Se impune preponderenta executivului asupra legislativului.
Sporesc atributiile domnului: are initiativa legislativa, drept de veto; numeste presedintele Adunarii si membrii Senatului.
Este introdus Parlamentul bicameral prin infiintarea senatului.
Legile erau elaborate prin Consiliul de Stat.
Legea electorala mentine votul cenzitar dar mareste numarul alegatorilor; iar alegatorii erau impartiti in doua categorii: primari si directi.
Noua lege fundamentala este recunoscuta de Marile Puteri in iunie 1864.
La 14 august 1864 domnitorul sanctioneaza legea rurala.

In ianuarie 1865 relatiile dintre Cuza si Kogalniceanu se deterioreaza.
Primul ministru isi prezinta demisia si domnitorul o accepta.

"Monstruoasa coalitie" isi intensifica activitatea, astfel la 11 februarie 1866 Alexandru Ioan Cuza este obligat sa abdice si sa paraseasca tara.


duminică, 24 ianuarie 2010

toti o apa si-un pamant


24 ianuarie 1859
Unirea Tarii Romanesti cu Moldova


Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei pe 5 ianuarie 1859 si a fost ales domnitor al Tarii Romanesti pe 24 ianuarie 1859. Pentru a realiza Unirea, romanii s-au folosit de o omisiune a Conventiei de la Paris, in care nu se preciza ca aceeasi persoana nu poate ocupa functia de domnitor in ambele Principate.
Astfel la 24 ianuarie 1859 s-au pus bazele statului national roman modern.

vineri, 1 mai 2009

munca - bratara de aur


Istoria unui 1 Mai din "Ziarul Lumina":
Congresul Internaţionalei Socialiste a decretat, în anul 1889, 1 mai - Ziua Internaţională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, care au manifestat pentru reducerea normei orare zilnice de lucru la 8 ore. În anul 1872, aproximativ 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcţiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.
La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanţi au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite, cea mai mare demonstraţie având loc la Chicago, unde au mărşăluit 90 de mii de demonstranţi, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Toţi au pledat pentru ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului. Trei zile mai târziu, în Piaţa Heymarket din Chicago, numărul greviştilor se ridicase la peste 65 de mii, iar 4 protestatari au fost împuşcaţi şi foarte mulţi au fost răniţi în urma unor incidente violente cu poliţia.
Cu timpul, 1 Mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea ţărilor lumii.


1 MAI MUNCITORESC

Versuri: Maria Rantes
Muzica: Ciprian Porumbescu

"Rîde iară primăvara,
Peste cîmpuri, peste plai,
Veselia umple ţara,
C-a venit Întîi de Mai!

Muncitorii au pornit
Şi-ntr-un glas s-au înfrăţit!
Şi ei azi sărbătoresc
Unu Mai muncitoresc.

Înfrăţiţi azi cu ţăranii,
Muncitorii-n joc şi cînt,
Prăznui-vor în toţi anii
Libertatea pe pămînt.

Peste mări şi peste ţări,
Se adună pe cărări,
Lumea toată în alai
Pentru al nostru Întîi de Mai. "

duminică, 29 martie 2009

"They gave their today, for our tomorrow!"

Asta spune monumentul aflat in parcul Kiseleff.
Monumentul este inchinat americanilor care si-au servit tara, pe teritoriul Romaniei, in timpul celui de-al doilea razboi mondial. A fost inaugurat la 1 octombrie 2007.

378 de militari americani au murit in timpul razboiului pe teritoriul Romaniei.

Al doilea razboi mondial este considerat ca fiind cel mai devastator si mai ucigator razboi neintrerupt din istoria omenirii. A izbucnit la 1 septembrie 1939 cand Germania a atacat Polonia.

Obiectivul principal al Romaniei de a lupta in acest razboi a fost eliberarea Basarabiei de sub ocupatie sovietica, instaurata dupa Ultimatumul din 26-28 iunie 1940. Dupa eliberarea Basarabiei si Bucovinei, armata romana a luptat alaturi de Germania mai departe la Odessa, Sevastopol si Stalingrad. Contribuţia României în efective de luptă a fost enormă, depăşită doar de armata germană, dar depăşind celelalte aliate ale Germaniei.

miercuri, 25 martie 2009

secrete ale Revolutiei din 1989

Interviu în exclusivitate realizat în anul 2005 cu fostul colonel în rezervă Paulian Păsărin, fost şef al fostului Serviciu de Contraspionajal Preşedintelui Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, care a condus serviciul de la înfiinţarea sa, în anul 1974, până la dizolvare, în decembrie 1989.
Acesta declară că în decembrie 1989 nu a fost revoluţie, iar evenimentele care au dus la înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi chiar împuşcarea lui şi a Elenei Ceauşescu, au fost planificate cu mult timp înainte, de Uniunea Sovietică şi Statele Unite.

Paulian Păsărin a murit în anul 2007, iar apropiaţi ai săi ne-au declarat că ultimele sale cuvinte au fost: "Mi-au făcut-o şi ei mie."

Reporter: Domnule colonel, a ştiut Nicolae Ceauşescu ce i se pregăteşte, sau a fost luat prin surprindere de Revoluţia din Decembrie 1989?
Paulian Păsărin: Despre evenimentele din 1989 pot să spun adevărul, pentru că am cunoscut faţa nevăzută a lucrurilor, dar nu voi folosi termenul de revoluţie, pentru că nu împărtăşesc această variantă şi vă voi argumenta în continuare de ce. S-a ştiut cu mult timp înainte ce va urma. Au existat informaţii în mediul oamenilor de informaţii şi nu de genul că s-ar putea, ci au fost informaţii certe. Totul a plecat de la o greşeală alui Nicolae Ceauşescu. La sfârşitul anilor 70, după moartea lui Brejnev, s-a pus problema cine să fie succesorul lui la conducerea Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. Printre posibilii succesori a apărut şi Andropov, care era şeful KGB-ului în Uniunea Sovietică. Atunci Ceauşescu a făcut greşeala (nu ştiu dacă sfătuit sau din proprie iniţiativă, dar cred că a fost o iniţiativă personală), de a ieşi pe postul naţional de televiziune cu părerea că nu este Andropov cel mai potrivit să urmeze pe Brejnev la conducerea partidului. De aici au sărit scântei şi de o parte şi de alta, dar mai ales din partea lui Andropov, care a ajuns în poziţia de preşedinte al Uniunii Sovietice. Deci înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu afost pusă la cale la Moscova. În plan informativ, un subordonat de-al meu a venit şi mi-a spus că, în fiecare zi de marţi şi de vineri ale săptămânii, la blocul din Piaţa Aviatorilor, bloc care era al sovieticilor şi era un cămin-hotel, vine un autocar sau două cu turişti, care a doua zi nu făceau altceva decât să împânzească Bucureştiul. În urma verificării informaţiilor am constatat că turiştii verificau pieţele, magazinele, dar mai ales se familiarizau cu dispozitivele de pe traseele pe care circula Ceauşescu. Dacă bărbaţii aveau ca sarcină să monitorizeze intersecţiile şi să vadă lipsurile cu care se confruntă populaţia, femeile au mers până acolo încât îi identificau pe băieţii noştri aflaţi în dispozitiv şi încercau să le facă ochi dulci, în ideea de a intra în vorbă cu ei. Am mers mai departe cu verificarea şi am aflat că aceste grupuri făceau parte dintr-o divizie amplasată în Basarabia. Unii dintre ei îşi căutau anumite poziţii, din care să poată acţiona cu arme de foc. Eu îmi întăresc afirmaţia prin faptul că toţi care s-au aflat în mulţime şi asupra cărora s-a tras, au fost împuşcaţi de la înălţime, după traiectoria gloanţelor.

R: Coincid clădirile în jurul cărora au stat mai mult presupuşii turişti cu cele din care s-a tras în timpul evenimentelor din Decembrie1989?
P P: Da, cele mai studiate clădiri de către respectivele persoane au fost chiar din cele sau de pe cele care s-a tras în mulţime. De exemplu, în jurul Televiziunii au fost instalate acele simulatoare, iar eu cunosc un caz concret, al unui anume Popescu, de pe Zambacian, care a mânuit tot timpul simulatorul şi a recunoscut ulterior acest lucru. Este un fost agent KGB, care a povestit că a folosit simulatorul, iar pe masă avea un pahar cu apă şi o pastilă, pe care trebuia să o ia, ca să moară, dacă acţiunea ar fi eşuat, iar el ar fi fost prins.

R: Ce se făcea, concret, cu acele simulatoare?
P. P.: Simulatoarele erau de mai multe categorii: de zgomot care imitau trecerea unui tanc, o rafală de mitralieră, o explozie, dar şi simulatoare cu efecte luminoase, cu trasoare. Deci, revenind la întrebarea iniţială, dacă s-a cunoscut sau nu ce urmează, este cert că Ceauşescu a fost informat despre faptul că urma să fie înlăturat. Astfel, pentru că ştia că i se pregăteşte ceva, nu a rămas niciodată pe timp de noapte înURSS, de câte ori s-a dus în vizită, n-a acceptat niciodată să se facă aplicaţii pe teritoriul României, împreună cu celelalte state din Tratatul de la Varşovia şi nici măcar să treacă trupele pe teritoriul ţării, singurul lucru pe care l-a acceptat fiind aplicaţiile pe hartă. Mulţi spun că ar fi fost vorba despre o trădare a Securităţii, dar Securitatea şi-a făcut datoria, aceea de a culege informaţii, de a le verifica şi de a informa pe preşedinte despre ce se întâmplă, ori noi asta am făcut. Trebuie precizat că eu şi cu oamenii mei ne ocupam strict de securitatea preşedintelui şi nu aveam nici o legătură cu trupele de securitate, care se ocupau de securitatea naţională. Poate am fost acuzaţi că nu am acţionat în timpul evenimentelor din 1989, dar trebuia să te gândeşti întâi la ţară şi apoi dacă e bine sau nu să-l aperi pe Ceauşescu. Dacă ar fi acţionat Securitatea, ar fi însemnat măcel naţional. Trebuie spus că cei mai mulţi balconişti au afirmat că în România a fost genocid şi că sunt 62.000 de morţi, o cifră lansată dinainte de sistemul de dezinformare sovietic, ca să justifice intervenţia militară, o altă variantă pusă la cale de sovietici, dacă varianta începută ar fi eşuat. S-a acţionat cu planuri de dezinformare, s-a acţionat cu zvonuri, propagandă defăimătoare, prinEuropa Liberă şi cu mobilizare de oameni, ceea ce s-a întâmplat la Timişoara şi la Bucureşti. Asta pentru că lumea era nemulţumită şi era uşor de scos în stradă. Iar la acţiune n-au participat numai sovieticii, au participat şi americanii, aceştia din urmă în partea aeriană.


R: Deci, concret, cine şi ce a hotărât îl legătură cu soarta soţilor Ceauşescu?
P.P.: Bush cu Gorbaciov s-au întâlnit în vara lui 89 la Malta şi au hotărât înlăturarea lui Ceauşescu de la conducerea României, dar s-a hotărât ca treaba să fie executată pe cale terestră de Uniunea Sovietică şi pe cale aeriană de Statele Unite. Reţeaua informativă, însă, a fost îmbunătăţită, pentru că, pe lângă serviciile secrete ruse şi americane ce au acţionat în plan informaţional, s-a colaborat şi cu serviciile de informaţii ale evreilor, sârbilor. De altfel, vreau să-i informez pe cititorii dumneavoastră că primul partid comunist care a rupt legăturile cuNicolae Ceauşescu a fost Uniunea Comuniştilor Iugoslavi, în frunte cu Miloşevici, iar principala poartă de intrare a trupelor de comando în România,care au declanşat evenimentele de la Timişoara, au intrat pe la graniţa sârbească.


R: Am înţeles cine au fost actorii acestor scene, dar care era scopul, ce voiau, de fapt, să facă? P.P.: Gorbaciov voia înlăturarea lui Ceauşescu, adică schimbarea şi destinderea, care să ducă la un grad mai mare de libertate, dar tot într-un socialism cu un singur partid. De ce? Pentru că Gorbaciov era naşul lui Andropov şi a fost şeful direcţiei de dezinformare din KGB, deci acţiona ca un profesionist. De altfel, la întâlnirea şefilor de state şi de guverne din Tratatul de la Varşovia, care a avut loc la Moscova, Gorbaciov s-a întâlnit separat cu fiecare şef de stat, iar când s-a întâlnit cu Ceauşescu i-a spus că trebuie făcută o schimbare, iar aşa cum s-au retras alţii (Honeker a plecat, Brejnev a plecat, Jidcov a plecat), e cazul să se retragă şi el, la al XIV-lea congres. Răspunsul lui Ceauşescu a fost destul de categoric, cum că e treaba partidului şi a poporului său, iar atunci Gorbaciov l-a ameninţat, că-l şterge de pe faţa pământului, la care Ceauşescu a trecut şi el la ameninţări, spunând: "Dacă te mai amesteci în ţara mea îţi fac din Europa un Vietnam cum n-ai mai văzut niciodată şi-ţi cer Tezaurul, Insula Şerpilor şi Basarabia!". Efectul discuţiei lor s-a văzut şi în întâlnirea generală, pentru că Ceauşescu a anunţat că s-a înţeles cu şefii de state şi cu primii miniştrii, ca următoarea întâlnire a primilor miniştrii să aibă loc la Bucureşti şi Gorbaciov din prezidiu i-a zis: "Să vedem dacă mai apuci!".



R: A fost acea întâlnire de la Moscova semnalul de începere a evenimentelor din decembrie 89?
P. P.: Categoric! La cererea lui Gorbaciov, a pornit ofensiva şi trebuie să clarificăm ce s-a întâmplat laTimişoara . Se tot vorbeşte de cei 42 de morţi, care au fost împuşcaţi la Timişoara şi arşi în crematoriu la Bucureşti. Nu au fost oameni dinTimişoara , ci oameni din trupele de comando, care trăgeau de aproape în oamenii care manifestau. Au fost depistaţi, împuşcaţi şi duşi la Morgă. Din toţi, n-a venit până acum vreo rudă să spună că le-a fost ars cineva la crematoriu. Ei erau oameni recrutaţi cu ani în urmă din străinătate, e drept români, dar despre care nu se mai ştia nimic. Ei au fost recrutaţi şi pregătiţi în Ungaria şi au fost pregătiţi special. Ei au fost cei care i-au scos pe studenţi afară cu forţa. Mulţi se tem să spună, dar eu ştiu, pentru că am cules informaţii.


R: Pe aceşti oameni din trupele de comando cine i-a împuşcat?
P. P.: Oamenii generalului Nuţă Constantin, şeful Inspectoratului General al Miliţiei i-au împuşcat, iar el a fost trimis la Timişoara deElena Ceauşescu, pentru că Ceauşescu era în Iran. Iar ca o dovadă că aşa a fost, ungurii au făcut deja monument celor 42 de morţi în Ungaria. Când a plecat din Timişoara, Nuţă a luat cu el toate documentele şi probele pe care le avea de la acţiunea care a avut loc, inclusiv probe video. Ruşii au ştiut, însă, că acesta are probe împotriva lor, aşa că l-au interceptat în tren la Alba Iulia şi l-au urcat într-un elicopter, care a pierit într-o explozie, iar Nuţă, echipajul şi dovezile au ars. Deci, după cum vedeţi, totul a fost pus la punct, spontane fiind doar manifestaţiile oamenilor în stradă, dar şi ieşirea lor a fost provocată de cei care au organizat totul. Asta pentru ca o simulare de revoluţie a poporului să mascheze intervenţia externă.

duminică, 22 martie 2009

lectia de istorie din Arcul de Triumf










Se spune ca sangele este cerneala cu care se scrie istoria.



Sambata si duminica, acum vreo 2 saptamani, 7-8 martie, Arcul de Triumf a fost deschis vizitatorilor. O expozitie frumoasa, o experienta unica, o priveliste superba. Acolo sus pe Arc am simtit linistea, independenta, libertatea. Pacat ca a fost innorat in acea zi, si ca nu era natura verde, infloritoare, calda.


Arcul de Triumf a fost inaltat in anul 1922 in cinstea proclamarii Unirii, dupa izbinda armatelor romane in primul razboi mondial.


La 15 iunie 1914 a avut loc atentatul de la Sarajevo in urma caruia arhiducele Franz Ferdinand si sotia sa au fost ucisi de un nationalist sarb. Acest atantat a fost pretextul declansarii primului razboi mondial. In mai putin de o saptamana marile puteri europene, Puterile Centrala si Antanta, erau antrenate in razboi.


Pozitia Romaniei fata de razboi este stabilita la Consiliul de coroana de la Sinaia ( 21 iulie 1914) - neutralitate cu expectativa armata.


In 4 august 1916 sunt semnate la Bucuresti conventiile politice si militare intre Romania si Franta, Marea Britanie, Rusia si Italia, prin care se stabilesc conditiile intrarii Romaniei in razboi. La 14 august 1916 Consiliul de Coroana aproba oficial tratatele si declara razboi Austro-Ungariei.

1916

In ciuda ofensivei victorioase a trupelor romane in Transilvania, situatia se inrautateste. In Dobrogea armata romana nu primeste sprijinul promis. LA 24 augist are loc infrangerea de la Turtucaia. Pe frontul din Transilvania se produce o contraofensiva a Puterilor Centrale. Armata romana este obligata sa se retraga pentru a apara sudul tarii. La 23 noiembrie Von Mackensen ocupa Bucurestiul.

Doua treimi din tara, inclusiv capitala, sunt ocupate de trupele Puterilor Centrale care au instaurat un regim de ocupatie militara foarte dur. Guvernul, autoritatile, armata si o parte a locuitorilor se retrag in Moldova. La 11 decembrie se formeaza un guvern de uniune nationala la Iasi.

1917

Armata romana este refacuta, organizata in Armata I si Armata II, in total 460.000 de oameni. Este reluat razboiul pe frontul din Moldova. (bataliile de la Marasti, Marasesti si Oituz). Planul Puterilor Centrale de ocupare a Moldovei a esuat; dar obliga Romania sa incheie pace.

1918

In 24 aprilie Tratatul de la Bucuresti negociat de guvernul prezidat de Alexandru Marghiloman impunea Romaniei conditii grele: demobilizarea armatei; ocuparea Dobrogei de catre Puterile Centrale; Austro-Ungaria isi marea teritoriul de-a lungul Crapatilor.

Sfarsitul razboiului aduce rasturnarea spectaculoasa a situatiei Romaniei. La 28 octombrie regele Ferdinand I ordona armatei sa reintre in razboi, si la 18 noiembrie regele s-a intors in Bucuresti in fruntea trupelor sale.

Curand dupa aceea s-a nascut Romania Mare.

Realizarea Romaniei Mari, prin unirea Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei cu Vechiul Regat, a fost rezultatul actiunii romanilor in conjunctura favorabila de la sfarsitul primului razboi mondial, cand dispareau de pe harta Europei Imperiul Tarist si cel Austro-Ungar.

Unirea cu Regatul Romaniei a acestor teritorii a fost posibilain contextul afirmarii pe plan international a principiului autodeterminarii si a celui al nationalitatilor.

In cazul romanilor exista trei etape de realizare a unirii: autonomia, independenta nationala si unirea.