1989

*

1989

Inca din martie 1989, postul de radio BBC a publicat o scrisoare deschisa semnata de sase foste personalitati ale P.C.R. care criticau politica regimului si propuneau o democratizare in spiritul reformelor gorbacioviste. In aceeasi luna, ziarul Liberation a publicat un interviu cu poetul Mircea Dinescu, continand aprecieri asemanatoare. Replica lui Nicolae Ceausescu (26 ianuarie 1918 - 25 decembrie 1989) nu a intarziat sa apara. La Congresul al XIV-lea al P.C.R. din noiembrie 1989, el a acuzat violent pretinsul complot al marilor puteri, U.R.S.S. si S.U.A., impotriva statelor mici. Totodata a anuntat ca Romania va continua construirea socialismului pe baza valorilor marxist-leniniste.

Timisoara

Revolutia anticomunista a inceput la Timisoara pe 16 decembrie 1989. Protestul catorva sute de credinciosi reformati impotriva evacuarii pastorului maghiar Laszlo Tokes din locuinta sa s-a transformat intr-un protest impotriva autoritatilor comuniste.

Un lant viu s-a format in jurul bisericii reformate, si s-a cantat pentru prima data dupa zeci de ani "Desteapta-te, romane!", cantec devenit ulterior imnul revolutiei si al Romaniei. S-a strigat "Jos Ceausescu!" si "Jos comunismul!". In noaptea de 16-17 decembrie, coloane de manifestanti s-au indreptat catre sediul P.C.R. aparat de trupe de ordine. Oamenii au aruncat cu pietre, dintr-o librarie au fost scoase si arse "operele" lui Ceausescu. Autoritatile au ripostat cu gaze lacrimogene si jeturi de apa, operand totodata arestari.

Cu toate acestea, pe 17 decembrie pastorul Tokes a fost batut pana la sange de agentii Securitatii si trimis ulterior la Zalau pentru a fi anchetat.

In cursul zilei au avut loc manifestatii pe strazile Timisoarei oprite de focul in plin al armatei, care primise ordin de la Bucuresti sa traga. Au fost 122 de morti. La ordinul Elenei Ceausescu, 40 de cadavre au fost transportate la Bucuresti si incinerate pentru a nu fi identificate.

Miscarile de strada au continuat si in zilele urmatoare, iar pe 20 decembrie Timisoara a fost proclamat oras liber, in urma unei nopti in care aproximativ 100.000 de manifestanti au scandat in Piata Operei: "Noi suntem poporul", "Armata e cu noi!", "Nu va fie frica, Ceausescu pica!", "Azi in Timisoara, maine-n toata tara!".

Bucuresti

La Bucuresti, la intoarcerea din vizita efectuata in Iran, Ceausescu a faut trei greseli considerate fatale:

- In 20 decembrie s-a adresat populatiei aruncand vina pentru evenimentele de la Timisoara asupra unor "huligani" si "fascisti" instigati de "cercurile reactionare imperialiste ... si agenturile straine de spionaj din diferite tari".

- Pe 21 decembrie a convocat un miting de sprijin pentru regim, la care au participat zeci de mii de persoane. Telespectatori au putut urmari crisparea de pe fata dictatorului la auzul huiduielilor si fluieraturilor, dar transmisia TV a fost intrerupta pentru cateva clipe. Multimea din Piata Palatului striga "Timisoara, Timisoara", "Jos Ceausescu!", "Nu suntem huligani!". Mii de demonstranti, in majoritate tineri, au iesit apoi in strada, iar in Piata Universitatii au ingenuncheat pentru victimele de la Timisoara. Unitatile armatei si ale Securitatii au incercuit zonele ocupate de demonstranti si au deschis focul impotriva lor. S-a tras impotriva multimii pana noaptea tarziu si multi manifestanti si-au pierdut viata sau au fost raniti.

- Pe 22 decembrie, Nicolae Ceausescu impreuna cu principalii sai colaboratori, a aparut la balconul sediului Consiliului de Conducere al P.C.R. (astazi Senatul Romaniei), incercand sa vorbeasca demonstrantilor. Acestia i-au intampinat cu huiduieli, fortand usile de la intrare. Sotii Ceausescu au fugit cu un elicopter de pe acoperisul cladirii.

sfarsitul dictaturii

Intr-o atmosfera emotionanta, la televiziune s-a anuntat caderea regimului Ceausescu. Pe strazile oraselor din toata tara s-au declansat marsuri spontane. Nicolae si Elena Ceausescu au fost capturati la Targoviste si dusi sub arest la o unitate militara din oras.

Televiziunea Romana, devenita "libera", anunta preluarea puterii de catre unnou organism politic, Frontul Salvarii Nationale, al carui scop era instaurarea democratiei. Din Consiliul de Conducere faceau parte, printre altii: Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Laszlo Tokes, Ion Iliescu, Petre Roman, Silviu Brucan, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu.

Bucurestiul avea aspectul unui oras in stare de razboi: tancuri, camioane militare traversau in viteza Capitala. In Piata Universitatii se auzeau continuu rafale de arme automate. In Piata Palatului se tragea puternic; focul armelor declansand un incendiu devastator care a cuprins Biblioteca Centrala Universitara, distrugand fondul de carte si o mare parte a cladirii.

In Ajunul Craciunului, pentru prima oara dupa aproape 50 de ani, radioul si televiziunea au transmis colinde.

In ziua de Craciun, televiziunea a transmis marea stire: Nicolae si Elena Ceausescu au fost judecati si condamnati la moarte si la confiscarea averii. Sentinta a ramas definitiva si a fost executata imediat.

In noaptea de Craciun, romanii au putut vedea la tv procesul sotilor Ceausescu. Capetele de acuzare au fost: genocid (peste 60.000 de victime), actiuni armate impotriva poporului roman si a puterii de stat, incercarea de a fugi din tara pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari aflati la banci in strainatate.

Acesta era sfarsitul unui regim politic decapitat chiar de cei pe care pretindea ca-i reprezinta. Libertatea era obtinuta cu sange, ramanea doar ca invingatorii sa fie demni de sacrificiul facut.

*

2012

suntem demni?