*
Conventia de la Balta-Liman din primavara anului 1849 a restabilit Regulamentele Organice si dominatia efectiva a Rusiei si a Imperiului Otoman.
Noii domni, numiti pe 7 ani si considerati inalti functionari ai imperiului, au fost Barbu Stirbei in Tara Romaneasca si Grigore Al. Ghica in Moldova. Puterea suzerana si cea protectoare le controlau activitatea, dorind sa suprime raspandirea ideilor liberale si nationale si sa mentina stabilitatea politica. Ambii domni au incurajat dezvoltarea economica si invatamantul si au avut o bogata activitate reformatoare. Grigore Al. Ghica a decretat libertatea presei, a desfiintat cenzura, a aprobat tiparirea letopisetelor Moldovei, a ingaduit revolutionarilor exilati in 1848 sa revina in tara, numind ministrii pe unii dintre ei. Ex. Costache Negri, Mihail Kogalniceanu.
Pe plan international, o noua criza in relatiile dintre Rusia si Poarta a declansat in 1853 razboiul Crimeii, in care Franta si Anglia s-au implicat un an mai tarziu. Principatele au fost din nou ocupate de trupele rusesti si austriece. Domnitorii s-au refugiat in Austria. Rusia a fost infranta si a acceptat negocierile de pace de la Paris. (Congresul de la Paris februarie-martie 1856).
Marile Puteri pregateau alegerea unor adunari consultative speciale (adunarile ad-hoc septembrie-decembrie 1857) in fiecare Principat, care aveau misiunea de a face cunoscuta unei comisii internationale parerea romanilor asupra unirii si a problemelor importante. Rezolutiile acestor adunari urmau sa fie prezentate conferintei Marilor Puteri, organizata la Paris, unde se luau deciziile finale, comunicate ulterior romanilor sub forma unui decret promulgat de sultan.
In 1858, la Paris, in cadrul Conferintei Marilor Puteri, comisia de ancheta prezenta raportul sau asupra dorintelor romanilor. Dupa lungi discutii, s-a semnat Conventia de la Paris - august 1858 - al carei scop era de a oferi Principatelor o forma de organizare interna definitiva.
In aceste conditii, viata politica din Principate s-a concentrat in jurul alegerilor pentru Adunarile Elective. Adunarea din Moldova, cu o majoritate unionista, a ales in final drept candidat unic pe Alexandru Ioan Cuza, la 5 ianuarie 1859, propunere la care au aderat si fortele conservatoare.
Adunarea Electiva munteana era dominata de fortele conservatoare. In aceste imprejurari, liberalii au facut apel la presiunea maselor pentru a contracara aceasta majoritate. Cele doua tabere au renuntat la candidatii proprii, acceptand candidatura lui Cuza, care in 24 ianuarie 1859 a fost ales domn in unanimitate si in Tara Romaneasca.
Dupa 24 ianuarie 1859, viata politica a Principatelor era deosebit de complexa. Uniunea personala nu era recunoscuta de Marile Puteri. La Iasi si la Bucuresti functionau doua guverne si doua Adunari, iar organizarea administrativa era lipsita de unitate. Principalele obiective ale noului domn erau recunoasterea dublei alegeri, realizarea unirii politice si administrative depline si recunoasterea ei, alcatuirea unui plan de reforme care sa modernizeze societatea romaneasca.
Marile Puteri, cu toate obiectiile Austriei si Imperiului Otoman, au votat pentru acceptarea dublei alegeri, in toamna anului 1859.
Pe plan intern, Cuza a actionat in vederea unificarii administrative si militare. Astfel, a unificat serviciile de vama, serviciul telegrafului, a promovat elemente ale burgheziei in aparatul de stat, a numit functionari moldoveni in Tara Romaneasca si invers, s-a preocupat de uniformizarea armatei. La Conferinta de la Constantinopol, organizata la sfarsitul anului 1861, Marile Puteri au convins sultanul sa emita un ordin prin care sa recunoasca oficial unirea pe timpul domniei lui Cuza.
Domnitorul proclama la 23 decembrie 1861 unirea si nasterea natiunii romane.
"Unirea este indeplinita, nationalitatea romana este intemeiata."
Primul guvern unic al Principatelor a fost format la 22 ianuarie 1862 si condus de conservatorul Barbu Catargiu. Adoptarea unor reforme moderne, radicale, era greu de realizat datorita conservatorilor care dominau Adunarea. In primavara anului 1862 conservatorii prezinta proiectul legii rurale, care prevedea improprietarirea taranilor cu loturi egale. Liberalii, condusi de Mihail Kogalniceanu, prezinta un contraproiect care prevedea emanciparea clacasilor si improprietarirea taranilor in mod diferentiat.
Al. I. Cuza refuza sa sanctioneze proiectul propus de conservatori.
La 23 iunie 1862 Barbu Catargiu este asasinat, ceea ce duce la sfarsitul proiectului propus de conservatori.
Urmeaza Guvernul condus de Nicolae Kretzulescu, lider al liberarilor moderati (iunie 1862-octombrie 1863) care urgenteaza adoptarea masurilor administrative vizand realizarea unirii depline:
- unificarea serviciilor sanitare;
- formarea Consiliului Superior al instructiunii publice;
- constituirea Directiei generale a arhivelor statului;
- trecerea averilor manastirilor inchinate in proprietatea statului.
La inceputul anului 1863 se constituie o alianta politica eterogena (liberali radicali si conservatori) - "monstruoasa coalitie" - al carei singur obiectiv comun era inlaturarea lui Cuza si instalarea unui print strain.
Considerat cel mai important guvern dijn timpul domniei lui Cuza pentru activatea sa reformatoare, Guvernul condus de Mihail Kogalniceanu a fost instalat la 11 octombrie 1863. (octombrie 1863-ianuarie 1865)
In martie 1864 incepe in Adunare dezbaterea chestiunii rurale.
Conservatorii se mentin pe vechile pozitii si resping proiectul prezentat de Kogalniceanu.
Adunarea a dat vot de neincredere guvernului, astfel Kigalniceanu isi da demisia. Aceasta este respinsa de domn, si Al. I. Cuza dizolva Adunarea.
Lovitura de stat din 2 mai 1864 a fost insotita de o proclamatie catre armata si de una catre popor.
Este propus spre aprobare prin plebiscit Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris si proiectul legii electorale si o noua constitutie.
Se instaureaza un nou regim - domnia autoritara.
Se impune preponderenta executivului asupra legislativului.
Sporesc atributiile domnului: are initiativa legislativa, drept de veto; numeste presedintele Adunarii si membrii Senatului.
Este introdus Parlamentul bicameral prin infiintarea senatului.
Legile erau elaborate prin Consiliul de Stat.
Legea electorala mentine votul cenzitar dar mareste numarul alegatorilor; iar alegatorii erau impartiti in doua categorii: primari si directi.
Noua lege fundamentala este recunoscuta de Marile Puteri in iunie 1864.
La 14 august 1864 domnitorul sanctioneaza legea rurala.
In ianuarie 1865 relatiile dintre Cuza si Kogalniceanu se deterioreaza.
Primul ministru isi prezinta demisia si domnitorul o accepta.
"Monstruoasa coalitie" isi intensifica activitatea, astfel la 11 februarie 1866 Alexandru Ioan Cuza este obligat sa abdice si sa paraseasca tara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu