duminică, 31 ianuarie 2010

povestea calatorului prin adancurile iadului

Infernul lui Dante Alighieri a fost ecranizat.
Interesante efecte si frumoasa viziune.

Dante pleaca in Infern, trece prin cele noua cercuri ale Iadului, pentru a o rascumpara pe Beatrice, iubita sa. A tradat-o, a tradat iubirea lor; iar acum regreta insa este prea tarziu. Beatrice urmeaza sa se cunune cu Lucifer, acolo in Infern, impotriva vointei ei.

Primul cerc este limbo. Cercul uitarii, al parasirii, al celor care nu au pacatuit efectiv. (ex: copiii nebotzati, paganii virtuosi..).
Al doilea cerc este lust, cercul poftelor trupesti. Aici Dante ii regaseste pe Elena din Troia, pe Paris si multi altii.
Al treilea cerc este gluttony - lacomia.
In cel de-al patrulea Dante isi regaseste tatal. Este cercul avaritiei. greed = avaritia
Cercul cinci este cercul furiei. (anger)
Cercul sase "city of dis" = orasul mortilor. Aici Dante intalneste ereticii care ard in focul Iadului.
Cercul sapte "violence" este cercul unde ii regasim pe regii crimelor si ai jafurilor; este locul in care Dante isi intalneste mama, acolo in padurea sinucigasilor, si afla adevarata cauza a mortii sale.
Cercul opt "fraud" este cercul inselaciunii comise impotriva increderii cuiva.
Iar cercul noua "treachery" este cercul tradatorilor.

In cercul tradatorilor, Dante trebuie sa-l infrunte singur pe insusi Lucifer.
Dante ajunge sa se caiasca, sa-si accepte locul in Iad, numai cu conditia de a-l pastra pe Lucifer alaturi de el in acel Infern.
Si astfel se face trecerea catre Purgatoriu.

Povestea spune ca si cele mai pure suflete pot fi corupte, din pacate.
Iar orice durere pe care o simti, te purifica.

Toate cele expuse mai sus: avaritia, lacomia, furia, tradarea; sunt pacate care ne conduc direct in Iad.

Povestea lui Dante este o poveste din care nimeni nu iese invingator sau infrant, viu sau mort. Este o poveste a unui calator.

taken

Imi doresc ca intr-o zi sa tina si la mine cineva mai mult ca la orice pe lume. Sa dea totul pentru mine, sa faca totul pentru mine.

Cineva deosebit mi-a sugerat filmul "Taken".
Pentru tine, poate, nu inseamna nimic;
insa mie...filmul "Taken" cu Liam Neeson ...mi-a provocat o stare, niste emotii...
O fetita care intra intra intr-o belea si taticul ei intoarce lumea pe dos pana isi gaseste fata.

Din pacate sunt vise care raman doar la noi in gand, pe care le traim doar in noapte tarziu cu ochii inchisi, in singuratate...
si totusi imi e dor...
si vreau sa stiu ca exista cineva care ar intoarce lumea pe dos pentru a imi oferi protectie, fericire...

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Sa dam norii la o parte

Delia Muresan si empower.ro ne propun sa dam norii mai departe prin urmatorul exercitiu:

Sunt fericita atunci cand...
vad copiii cum se joaca, alearga si rad si nu au nici o grija; isi construiesc planuri marete, si viseaza, si abia asteapta sa creasca, sa ajunga si ei ca mami sau tati;

Ma simt iubita atunci cand...
primesc o floare/ciocolata/vedere;
Iubirea e simpla si frumoasa si nu trebuie sa facem lucruri marete ca sa aratam ca iubim. Pur si simplu trebuie sa oferim neconditionat iubirea noastra, atunci!!!, nu peste timp...nu dupa ce te convingi ca acea persoana merita iubirea ta.

Ma simt protejata atunci cand...
sunt incurajata sa fac ceea ce imi place si simt ca celui de langa ii pasa de mine;
pentru ca "sunt momente cand si celor mai puternici le tremura genunchii" (Che Guevara) si oricat esti de puternic, presiunea mare exercitata asupra ta te poate face sa cedezi;


Ma simt puternica atunci cand...
ma ridic de jos si merg mai departe, impotriva furtunii care vine din fata si a norilor gri de deasupra mea;

Stiu ca am succes atunci cand...
cei din jurul meu ma admira pentru cine sunt, pentru cum gandesc, pentru ceea ce fac...am succes ori de cate ori cineva citeste ceea ce scriu aici pe blog si ii place...am succes atunci cand reusesc sa-mi ating obiectivele;

Ma simt satisfacuta atunci cand...
my dream is to fly over the rainbow so high;

Mi-e frica atunci cand...
nu stiu ce se afla dincolo de usa pe care o deschid,
iar de acel ceva din spatele usii depinde viitorul meu;

Am incredere atunci cand...
joc totul pe o carte si stiu ca este singura mea sansa sa castig, pentru ca trebuie sa dau tot ceea ce am mai bun in mine pentru a reusi, pentru a-mi atinge obiectivele;

Ma simt nesigura atunci cand...
stiu ca mi se pregateste o surpriza, dar nu stiu ce anume (nu imi plac surprizele);

A evolua inseamna pentru mine atunci cand...
sunt deschisa si invat continuu;

A fi respectata inseamna pentru mine atunci cand...
sunt inteleasa si iubita asa cum sunt, pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce fac si pentru ceea ce imi place; fara ca cineva sa-si doreasca sa ma schimbe;

Ma simt recunoscatoare atunci cand...
am alaturi de mine persoane care tin la mine, ma sprijina, ma incurajeaza si cred in mine;

Ma bucur atunci cand...
ploaia se opreste, iar razele soarelui incearca sa treaca prin nori si apare curcubeul;

Ma simt implinita atunci cand...
odata cu mine, alaturi de mine, paseste cineva deosebit in care pot avea incredere, cineva deosebit care ma iubeste, ma respecta si ma apreciaza;

O relatie implinita inseamna pentru mine...incredere, comunicare, sinceritate, respect, bucurie, prietenie, iubire.

Un job care sa ma implineasca ar fi acela care...
ma provoaca continuu, imi dezvolta creativitatea, abilitatea de comunicare, de negociere, de convingere; inteligenta emotionala; imi pune la incercare puterea si intreaga personalitate.

vineri, 29 ianuarie 2010

50 Cent

Before I Self Destruct


Viata e grea, si de cele mai multe ori te obliga sa iei niste decizii pe care intr-o alta situatie, intr-o altfel de viata, intr-o alta societate; nu le-ai fi luat pentru ca nu te reprezinta.

Si orice am face, nimic nu va aduce inapoi ceea ce am pierdut...
nimeni nu poate da timpul inapoi, nimic nu ne ajuta...

Daca trebuie, crezi ca poti ucide??

Uneori trebuie sa gandesti si ceea ce faci pentru a obtine ceea ce iti doresti...nu doar sa ai ceea ce iti doresti, indiferent de metoda pe care o folosesti in acest sens.

Pentru unii banii inseamna libertate; pentru altii banii inseamna ingradirea libertatii.
Unii se indragostesc de bani. Altii se indragostesc de tarfe. Iar altii se indragostesc de actiune. Clarence parea a fi indragostit de actiune, insa se pare ca a fost indragostit doar de o Princess.

Multi spun ca filmul lui 50 Cent nu a impresionat cu nimic. Eu spun ca mi-a placut. Intr-adevar nu este un film genial, asa cum este muzica sa. Cu siguranta voi fi critica in urma aceste afirmatii insa...mi-a placut mult!
M-a impresionat Shocka - fratele super destept al lui Clarence -, m-am regasit in cateva momente din viata lui Clarence, m-am regasit in durerea lui, in lacrimile lui, in dragostea lui, in naivitatea si visele lui.

D-ra Iulia

"Domnisoara Iulia" de August Strindberg.

O piesa frumoasa, in regia lui Liviu Lucaci, la Teatrul de Comedie Bucuresti.
O piesa in care cred se poate regasi fiecare ... cu bune, cu rele, cu ambitii, cu frustrari...

Actiunea se petrece in noaptea de Sanziene; noaptea in care Cerul isi deschide Portile, noaptea in care magia unei alte lumi se revarsa asupra noastra si ne da puterea sa ne regasim, sa ne implinim; dar totodata ne poate aduce decaderea, daca ne jucam cu destinul.

Domnisoara Iulia este fiica unui conte, usor rasfatata, in aparenta puternica, dar care totusi ajunge sa se sinucida pentru ca a avut un moment de slabiciune.
Jean este valetul tatalui ei, valet care aspira la noblete, la demnitate, la titlatura de conte.

Ca si in viata, iubeste cine alege sa iubeasca; daruieste cine alege sa daruiasca; crede cine alege sa creada; traieste cine alege sa traiasca...in piesa, moare cine alege sa moara.
Dra Iulia si Jean sunt pe rand stapan si sluga;
fiecare porunceste, fiecare executa, fiecare se joaca, seduce si cucereste, si fiecare pierde.

Delia Nartea  interpreteaza personajul Drei Iulia asa cum numai ea stie. Aduce acel mister si curaj al eroinei, ne seduce si ne invaluie cu trairile sale, ne prinde in poveste si este atat de greu sa mai iesim din ea, chiar si dupa ce Dra se sinucide.
Dincolo de viata, de aceasta lume, de scena...Dra Iulia, prin Delia Nartea, isi pune amprenta asupra noastra, ne imprima emotia trairilor, curajul asumarii slabiciunilor, detasarea de trecut si libertatea de a alege, de a ne decide soarta.

Imi place sa cred despre Delia Nartea ca este o actrita desavarsita, nascuta pe scena, pentru scena. Imi place foarte mult pentru ca stie sa domine personajul, publicul si intreaga actiune a unei piese.

miercuri, 27 ianuarie 2010

LA MULTI ANI Florin Piersic


"In viata nimic nu este intamplator!", afirma marele Florin Piersic astazi, la implinirea a 74 de ani.

LA MULTI ANI,
SA NE TRAIESTI
SI SA NE MAI INVIOREZI SUFLETELE MULTI ANI DE ACUM INAINTE!!!

luni, 25 ianuarie 2010

@British

un workshop interesant, marca Empower...
Am fost undeva in primavara - vara anului trecut pentru prima oara la un workshop Empower. Si mi-a placut foarte mult. Am promis ca voi mai participa la Empower Live si asa am facut!


jucand "cope" am realizat ca marea mea problema in viata este drumul pe care il urmez...
calea mea...
drumul vietii mele este un labirint, plin de piedici si capcane,
de care in general reusesc sa trec, sa ma feresc, sa le inving...
in mijlocul labirintului este obiectivul pe care trebuie sa-l ating,
iar pe drum trebuie sa gasesc un suflet cald care sa mearga alaturi de mine, si sa se bucure alaturi de mine la final...
si pot realiza acest lucru in momentul in care renunt la tot ceea ce nu a fost bun pentru mine, ma detasez de tot ceea ce mi-a facut sau imi face rau, dau la o parte tot ceea ce nu e bine...
si voi reusi...
cateva imagini, 5 la numar, m-au facut sa realizez acest lucru...

jocul "cope" este un joc de infruntare a emotiilor, de rezolvare a problemelor, de creativitate...
cateva imagini cartonate
in prima faza alegi o imagine,
o imagine care reflecta problema ta...
apoi alegi o alta imagine, in care gasesti rezolvarea problemei...
iar mai apoi, alegi 3 cartonase, acestea fiind asezate pe masa cu fata in jos de data aceasta, si incerci sa fii creativ, sa dezvolti o poveste din cele 3 imagini, care sa te ajute sa solutionezi problema...

pentru mine: primul carton a fost un labirint ( verde - deci plin de speranta drumul meu)

cel de-al doilea carton: o fetita care imbratiseaza un caine, iar acesta ii linge ranile...

iar ultimele 3 cartonase : - doua persoane care o iau pe drumuri diferite ( cred ca reprezinta detasarea de trecut, acea renuntare la ceea ce nu a fost bun)
- un animal fioros care musca puternic cu dintii din ceva ( reprezinta detasarea de ceea ce imi face rau)
- din pacate cu ultimul cartonas nu am putut fi prea creativa, era un magar cred, ceva de genul...foarte abstract desenat...nu am putut dezvolta nici o idee atunci...acum gandidu-ma la magar ca si termen, la situatii abstracte...cred ca imi vin niste idei...


jocul "ecco" de asemenea foarte interesant, mi-a confirmat marea mea problema cu drumul de urmat...
aici avem din nou niste cartonase,
niste franturi din picturi abstracte...
alegi un cartonas, il asezi pe o coala de hartie, si continui desenul....
bineinteles ca eu am desenat un drum, un drum care traverseaza ape, munti...si ajunge undeva la o casuta in padure....

inca un joc destul de interesant, cred eu, "persona"...
cu si despre relationare...
de asemenea imagini cartonate cu portrete...
din pacate timpul a fost prea scurt, si poate intr-un viitor seminar empower vom putea dezvolta si partea de relatii...

Neytiri - eu

Am gasit pe blogul lui Cippy un programel simpatic cu ajutorul caruia iti faci propriul avatar.
Ma prostesc si eu...ca deh, atat ne ramane de facut in viata.

" O mica prosteala din cand in cand e apreciata si de cei mai intelepti oameni. " - Willy, Willy Wonka si fabrica de ciocolata

duminică, 24 ianuarie 2010

toti o apa si-un pamant


24 ianuarie 1859
Unirea Tarii Romanesti cu Moldova


Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei pe 5 ianuarie 1859 si a fost ales domnitor al Tarii Romanesti pe 24 ianuarie 1859. Pentru a realiza Unirea, romanii s-au folosit de o omisiune a Conventiei de la Paris, in care nu se preciza ca aceeasi persoana nu poate ocupa functia de domnitor in ambele Principate.
Astfel la 24 ianuarie 1859 s-au pus bazele statului national roman modern.

azi, acum; nu maine!

Astazi...cautam ceva printre niste hartii mai vechi, documente bine pastrate...si am dat peste 2 lucruri importante odata demult, importante si astazi, si care m-au facut sa zambesc acum...
mi-au readus anii tineretii, nebunia viselor adolescentine, inocenta, puritatea, adrenalina...
nu am alergat niciodata dupa autografele vedetelor...si totusi au existat 2 situatii in viata mea de liceana...
1. "te pup,
tudor chirila" - pe carnetul de note de liceu - altceva nu aveam la mine atunci la concertul vama veche

2. "sa fii iubita, raluca
daniel buzdugan" - pe un stegulet radio 21 - la acel eveniment s-au inpartit stegulete cu sigla radio 21 si cum nu aveam nimic altceva la mine pentru autograf...

Sunt momente in viata cand primesti lucruri minunate, dar pentru care nu esti pregatit atunci. Ce faci? Iti asumi riscul, sau treci mai departe, sperand sa mai exista o alta sansa si data viitoare vei fi pregatit?
Eu prefer sa risc...
va imaginati probabil ca nu a fost cel mai responsabil lucru facut atunci: sa iau autograf chiar pe carnetul de note, valabil inca doi ani de zile cel putin...insa am facut-o si simt ca ceva vibreaza si astazi...
acel ceva inseamna libertatea de a alege ce faci cu viata ta, posibilitatea de a decide tu singur pentru tine, si abilitatea de a fi responsabil pentru faptele tale;
cred ca este cel mai important lucru in viata: sa primesti ceea ce ti se da, in momentul in care ti se da, fara panica ca nu esti pregatit, fara sa gandesti foarte mult ceea ce se poate intampla...
sa primesti pur si simplu
sa nu uiti de unde ai plecat
sa nu uiti ce inseamna anumite persoane pentru tine

***


"Sunt aiurita si se ia!" - o carte haioasa in sine, premiata la Romantic Times Book Reviews Award ca fiind cel mai bun roman chick-lit al anului 2006.
Despre Caprice Crane am mai scris...cartea "Vai ce-am uitat" mi-a placut de infinit ori mai mult decat "Sunt aiurita si se ia".


Totusi, este o carte simpatica, ce merita a fi citita dupa o zi obositoare, trista, posomorata. Are un stil aparte de a te binedispune. Nu poti sa nu razi cand citesti despre o zapacita care alearga dupa o femeie pe strada, si se bate cu aceasta pentru o punga cu hartie igienica. Nu poti sa nu razi cand desface corespondenta vecinului...cand efectiv intra peste el in apartament in timpul unei partide de sex...cand se autoinvita sa mearga cu el in California ( el trebuia sa plece in interes de serviciu, iar ea tocmai a fost concediata si nu avea cu ce sa-is umple ziua).

Este o carte desprinsa din viata de zi cu zi, totul este redactat intr-un stil deschis, fara jena in fata cititorului...cu toate ca se termina in stilul caracteristic telenovelelor (Heaven si Brady raman impreuna) fiecare capitol aduce ceva nou, imprevizibil, haios...



vineri, 22 ianuarie 2010

Chris Daughtry


"Shadows fill an empty heart
As love is fading,
From all the things that we are
But are not saying.
Can we see beyond the scars
And make it to the dawn?

Change the colors of the sky.
And open up to
The ways you made me feel alive,
The ways I loved you.
For all the things that never died,
To make it through the night,
Love will find you.

What about now?
What about today?
What if you're making me all that I was meant to be?
What if our love never went away?
What if it's lost behind words we could never find?
Baby, before it's too late,
What about now?

The sun is breaking in your eyes
To start a new day.
This broken heart can still survive
With a touch of your grace.
Shadows fade into the light.
I am by your side,
Where love will find you.

What about now?
What about today?
What if you're making me all that I was meant to be?
What if our love, it never went away?
What if it's lost behind words we could never find?
Baby, before it's too late,
What about now?

Now that we're here,
Now that we've come this far,
Just hold on.
There is nothing to fear,
For I am right beside you.
For all my life,
I am yours.

What about now?
What about today?
What if you're making me all that I was meant to be?
What if our love never went away?
What if it's lost behind words we could never find?

What about now?
What about today?
What if you're making me all that I was meant to be?
What if our love never went away?
What if it's lost behind words we could never find?
Baby, before it's too late,
Baby, before it's too late,
Baby, before it's too late,
What about now?"

What about now?
Feels like tonight
Over you
Breakdown
- spre rusinea mea, sau poate nu, de Chris Daughtry nu am auzit pana astazi...
imi plac foarte mult melodiile lui...
parca ma regasesc in versurile melodiilor

so, what about now???

joi, 21 ianuarie 2010

to Micah and Katie

uneori in viata sunt lucruri atat de greu de spus, chiar si celei mai dragi persoane din viata ta...

sunt lucruri care se intampla din senin, fara explicatie,
lucruri care te sperie efectiv;
lucruri de care vrei sa fugi, sa te ascunzi,
lucruri cu care nu vrei sa ai de-a face,

lucruri in care nu vrei sa crezi desi stii ca exista,
lucruri care te aduc la disperare si te distrug.

exista paranormal, exista blesteme, exista forte mai puternice decat noi...

nu inteleg de ce filmul "paranormal activity" ruleaza tocmai acum in cinematografe...este din 2007...iata, deci, un lucru inexplicabil - dar care nu ne afecteaza...

Micah si Katie sunt doi tineri care se iubesc si locuiesc impreuna
Katie este convinsa ca un spirit se afla pretutindeni pe urmele ei,
pe cand Micah este mai sceptic din fire
totusi doar cateva nopti in noua casa il fac pe Micah sa o creada pe Katie,
achizitioneaza o camera video doar doar ajunge sa descopere fantoma

numai ca...lucrurile nu se intampla asa cum isi doreste Micah,
nu avem un final fericit al acestei povesti...
lucrurile scapa de sub control,
Micah si Katie se lasa cuprinsi de teama, intra in jocul "spiritului" si il lasa pe acesta sa le conduca viata, sa le controleze miscarile

initial filmul nu mi s-a parut asa infricosator cum se zvoneste a fi, insa de la secventa cu exorcizarea Dianei a devenit chiar si pentru mine foarte, foarte de groaza

"Cea mai ucigatoare otrava este lacrima pura. "
unknown

lacrima de dor
lacrima de iubire
lacrima de tristete
lacrima de durere


orice lacrima ucide ...
ucide un suflet...
ucide o speranta...
ucide o iubire...
ucide un vis...
ucide o credinta...

miercuri, 20 ianuarie 2010

"jocul de-a adevarul"

de Lia Bugnar
la teatrul Metropolis.

O piesa extraordinara. O piesa care aduce hohote de ras si totodata lacrimi amare.

Ma bucur nespus ca am vazut piesa in distributia Dorina Chiriac si Andi Vasluianu. Cei doi au fost premiati pentru cea mai buna interpretare feminina, respectiv masculina, in cadrul Festivalului Dramaturgiei Romanesti (Timisoara, octombrie 2008), pentru rolurile interpretate in piesa "Jocul de-a adevarul".



Doua cupluri merg intr-o zi de duminica intr-un parc de distractii.
Pe "toboganul gadilator" se da mai intai Sana. Ajunge intr-o camera ciudata, plina cu forme geometrice: un cilindru, o "canapea", o piramida si o sfera.

Aici, Sana isi asteapta sotul, pe Radu...
numai ca in locul acestuia vine pe toboganul gadilator Bebe, sotul Verei.



Alegerea toboganului ii defineste pe ei ca persoane. Acolo, pe tobogan, esti fortat sa razi in ciuda spaimei prin care treci. Cei doi comunica, glumesc (ex: "de ce te cheama Bebe si nu Adolescent sau Adult - dar pe tine de ce te cheama Sana si nu Iaurt sau Kefir"), isi impartasesc idei, ganduri; cauta metode de a iesi din acea camera...pana realizeaza ca se afla intr-un laborator de experimente. Un laborator al unui doctor nebun, cum il numeste Sana.
Doctorul, a carui voce se aude de undeva de sus, le promite ca ii va elibera din acea camera numai dupa ce trec prin toate aparatele lui de testare.
Neavand de ales, cei doi intra in jocul acestuia.

Primul aparat este cilindrul.
"Cilindrul adevarului".
Ca un gentleman, Bebe este primul. In cilindru, imediat ce simte mirosul de levantica incepe sa spuna cat de mult o doreste pe Sana, ca are sani frumosi comparativ cu cele doua nuci ale Verei, sotia sa.
Bebe iese din cilindru, iar Sana incearca cu disperare sa fuga pe tobogan inapoi, spre uimirea acestuia; caci Bebe nu-si amintea nimic din ceea ce a spus pe cand se afla in cilindru.
Cu toate ca stie ce o asteapta, Sana trebuie sa intre si ea in cilindru. Asemeni lui Bebe, cand simte mirosul de levantica, Sana declara ca ii plac mainile lui Bebe si ca si-ar dori ca el sa o atinga.


Cel de-al doilea aparat: canapeaua.
"Doctorul nebun" le aduce la cunostinta faptul ca trebuie sa se aseze amandoi, doar asa aparatul poate functiona.
Acolo, pe canapea, pacientul scoate la iveala cel mai intunecat secret al vietii sale. Mirosul de mosc face ca sufletul sa se deschida si pacientul sa poata vorbi despre ceea ce nu mai stie nimeni.

Bebe a fost un impatimit al jocurilor de noroc. Atat de mult a iubit jocurile de noroc incat a furat banutii unui batran de la azil pentru a mai juca o data.
Batranul avea un cantar pe care trecatorii isi verificau greutatea contra cost. Bebe a jucat banii batranului, care nu erau foarte multi de altfel, si a castigat. S-a intors in locul unde statea zi de zi batranul cu cantarul sau. Dar, intors la locul faptei, Bebe afla de la un politist ca batranul murise la jumatate de ora dupa ce a ramas fara "avere". Cu inima batand puternic, Bebe vrea sa stie unde a ajuns batranul si cantarul sau. Astfel ajunge la azil, unde o intalneste pe prietena intima a batranului, de la care cumpara cantarul cu banii castigati. Cumpara cantarul pentru ca azilul nu are bani de inmormantare, iar batranica isi dorea tare mult sa respecte ritualul inmormantarii.
Trist. Si mai trist faptul ca la inmormantarea batranului nu au fost decat doua persoane: batrana si Bebe.

Sana poarta la gat un medalion neinteles. O caramea. Era soferita incepatoare, a lovit o fetita cu masina si a omorat-o. A lasat-o pe camp, fara suflare, dupa ce i-a luat carameaua pe care o tinea stans in pumn. Nu stie de ce a luat carameaua copilei. S-a speriat. S-a gandit ca nimeni nu o va crede, pe ea, o incepatoare, ca acea fetita i-a aparut din senin in fata masinii si nu a mai avut ce face. Si nimeni, nimeni nu a trecut pe acolo in acele momente.
Poarta medalionul-caramea cu gandul ca intr-o zi isi va primi pedeapsa. I-a luat prezentul unei fetite, i-a luat cele mai frumoase momente care merita traite in viata unui om.


Cele doua secrete m-au rascolit profund. Mi-au adus lacrimi in ochi, lacrimi groaznic de amare, lacrimi care racolesc, care aduc tarie dar totodata disperare, lacrimi carora nu le poti sterge urma....


"Deschizand" cel de-al treilea aparat, piramida, cei doi descopera o masuta, cu doua pahare si o sticla de vin. Suparati pe doctorul nebun, se revolta considerand ca nu au ce sarbatori. Totusi, trebuie sa faca un efort pentru a putea scapa din tot acest joc.
Inchina un pahar in cinstea faptului ca s-au intalnit si si-au deschis sufletul unul in fata celuilalt.
Din vorba in vorba realizeaza ca sunt tradati de partener, ca Vera este amanta lui Radu sau Radu este amantul Verei.
Realizeaza ca bratara din lacrimi de pinguin pe care o poarta Bebe, este bratara pe care Sana i-a daruit-o sotului ei cu un an in urma. Iar el, a daruit-o Verei, care a daruit-o la randul ei lui Bebe.


Viata merge mai departe si cei doi vor sa scape din acea camera si continua cu "sfera". Fiecare este prins in cate o jumatate de sfera si incep sa vorbeasca in versuri, versuri foarte haioase...de altfel. Dupa un duel genial, sfera se inchide cu cei doi inauntru in timp ce se saruta.


Dupa ce au trecut si de ultimul aparat asteapta sa se deschida camera, sa fie liberi. Dar pe tobogan se aud rasete...apare Vera. Apoi apare Radu.
Sana si Bebe sunt putin infricosati de situatie, insa isi revin repede si ii conving pe Vera si Radu sa incerce cilindru. Astfel, le este confirmata tradarea, Vera si Radu recunoscand ca au intarziat pentru ca s-au oprit sa faca sex in camera piticilor.


"Jocul de-a adevarul" este un spectacol previzibil, stii ca cei doi raman in final impreuna, dar este interesant de vazut cum.
Sana si Bebe platesc pentru fericire, nu inainte de a-si rascumpara pacatele.
Timp de patru ani in care Sana este inchisa, platind cu libertatea sa viata furata a micutei Ana, Bebe isi petrece fiecare duminica cu o batranica la o felie de tort de ciocolata, la cofetarie; lucru pe care il facea odata batranul cu cantarul.
Sana primeste iertarea parintilor Anei pentru fapta sa, iar Bebe primeste linistea, singuratatea din Ajunul Craciunului, pentru a putea pretui mai apoi adevarata dragoste. Pentru a putea fi fericit.



Asteptarea doare si este grea, dar uneori (si nu de cele mai multe ori) merita.
Adevarul doare si este greu, dar este mai grav sa te joci cu el si cu cei din jurul tau.

marți, 19 ianuarie 2010

libertate


"De ce si-ar iubi un om lanturile, chiar de-ar fi facute din aur? " - Francis Bacon

Libertate, dulce libertate...
ce avem noi mai de pret decat libertatea?



oricat de dulce ar fi cel care se intereseaza de noi, atunci cand este mult prea posesiv...il mai iubim?

oricat de frumos ar fi sa vedem ca suntem iubiti, atunci cand este mult prea multa gelozie...mai adoram?

oricat de mult ne dorim sa mergem pe un drum, atunci cand este dictat de catre altcineva fiecare pas pe care il facem...continuam sa mergem pe acel drum?

oricat de mult ne dorim sa daruim dragostea noastra unui persoane dragi si deosebite, atunci cand este indiferenta de partea cealalta si vedem sa suntem pe lista de asteptare...mai putem darui sufletul nostru?


fericire e cand iti amintesti...cat de fericit esti cand iubesti

"Alergam dupa fericire pana departe, fie pe mare, fie pe uscat; dar fericirea e aici, aproape." - Horatiu

De ce nu vezi ca sunt aici???
Spui ca nimeni nu te asculta....dar de ce nu te faci auzit ca sa fii ascultat???
De ce nu spui ce te doare ca sa poata fi reparat si sa simti fericirea???
De ce nu lasi pe cel de langa tine sa te alinte, sa te linisteasca, sa te ajute, sa te iubeasca, si cauti in alta parte lucrurile astea???



nothing else matters


Daniel Defoe afirma: " Cel mai inalt grad al intelepciunii umane este sa stii sa-ti adaptezi caracterul imprejurarilor si sa-ti pastrezi sufletul calm, in ciuda furtunilor din afara. "

Si totusi...sunt momente in viata cand ai vrea sa oferi totul, si cel mai de pret, sa te oferi pe tine...si ti se spune "asteapta" . Nu astepti, pentru ca timpul e scurt, viata e scurta, iar tu vrei sa daruiesti tot ceea ce ai mai bun lui acum, pentru ca ...simti ceva.
Oricat de intelept esti, inima bate mai puternic si nimic altceva nu mai conteaza!

Si pentru ca ti se spune asteapta, dar nu poti...
incepi sa daruiesti...putin cate putin...
astazi o farama din sufletul tau, maine o bucata din inima...
pana intr-o zi cand vine raspunsul asteptarii tale...
insa, din pacate, tu ai daruit tot si nu mai ai nimic....
te-ai daruit pe tine si ai ramas pustiu...

e prea tarziu...si nimic nu mai conteaza...
nu poti aduce peste timp sentimentele inapoi...

poti doar, atunci cand simti ca cineva iti este drag, sa daruiesti tot ceea ce ai tu mai bun, sa-i arati cat de drag iti este, sa dezvolti aceste sentimente si sa ai grija sa le pastrezi peste timp, sa nu le ratacesti si...sa nu astepti sa vina maine, pentru ca "vine o zi cand..."

duminică, 17 ianuarie 2010

indiferenta-i cea mai grea

"si am uitat ce am avut...
si am ajuns indiferent...
si am pierdut-o ca pe-un fulg ce-n mana il pierzi cand s-a topit..."

timpul ne schimba;
iar indiferenta ne omoara dragostea, sufletul...
uitam cine este langa noi,
uitam cine ne iubeste,
uitam ceea ce am avut odata,
uitam trecutul...istoria...
uitam de roata care se invarte...

cred ca sunt capabila sa inteleg orice pe lumea asta,
sunt capabila sa ma modelez oricarei situatii,
mai placute sau mai putin placute,
mai usor sau mai greu....
un singur lucru nu pot accepta:
indiferenta

sa arat tot ceea ce simt, iar tu sa fii indiferent...doare...
ai ascultat vreodata melodia "Ana" - vama veche?
ai inteles povestea? mesajul?
unele lucruri se intampla prea tarziu in viata asta, si nu mai pot fi schimbate, din pacate...

daca nu stim sa pretuim ceea ce avem, atunci cand avem,
si ne comportam ca si cum acel ceva/cineva, este al nostru de drept...
si...uitam ca nimeni si nimic nu este vesnic...
cu atat mai mult doar al nostru si doar pentru noi, daca noi nu oferim nimic in schimb,
daca noi nu ii dam din macar o bucatica mica din sufletul nostru pentru a pastra sufletul lor...
ajungem intr-o zi sa ne trezim fara ceea ce ne era mai drag pe lume...

" cand mi-am dat seama c-am ranit,
un suflet cald atata timp,
si c-am pierdut-o...m-am intors ingenuncheat...
e prea tarziu...
e prea tarziu..."


duminică, 10 ianuarie 2010

so sick...

Deep inside...you cry cry cry
Don't let your hopes ... die die die

"Binele vine incet si sigur, daca il cauti in tine insati!" ... dar pana cand, madame, sa tot caut? pana unde?

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Nu va omorati muncind!

Oricum nu baga nimeni de seama.

-povestire-
Managerii unei edituri incearca sa afle cum de nimeni nu a observat ca unul din angajati a stat la birou, mort, timp de 5 zile, inainte sa-l intrebe cineva daca se simte bine.
George Turkelbaum, 51 de ani, angajat de 30 de ani la societatea respectiva, a suferit un atac de cord in biroul pe care il impartea cu alti 23 de angajati (e vorba despre acele "cubicule" tipic americane,
spatii largi de lucru impartite in birouri cu ajutorul unor pereti din gipscarton sau sticla).
Desi a murit luni, nimeni nu a observat asta pana sambata dimineata, cand ingrijitorul l-a intrebat de ce lucreaza si in weekend.
Seful lui Turkelbaum,Elliot Wachiaski, a declarat pentru The
New York Times:
"George era intotdeauna primul la birou primul dimineata si ultimul care pleca seara, asa ca nimanui nu i-a parut neobisnuit ca sta in aceeasi pozitie si ca nu vorbeste. Era mereu absorbit de munca sa si interiorizat."
Un examen medico-legal a relevat ca murise deja de cinci zile la data gasirii lui. George citea manuscrisul unei lucrari medicale cand si-a gasit sfarsitul.
Poate n-ar fi rau sa le mai dati colegilor de birou cate un ghiont din cand in cand !

Arca lui Noe!


Ciocanitoarea ar trebui sa plece!

Un mail primit putin mai devreme imi spune ca tot ce trebuie sa stiu despre viata, invat de la Arca lui Noe.

1. Nu pierde barca.
2. Aminteste-ti ca toti suntem in aceeasi banca.
3. Fa-ti planuri in avans. Nu ploua cand Noe si-a construit barca.
4. Fii pregatit. Cand vei avea 600 de ani, e posibil ca cineva sa-ti ceara sa faci ceva cu adevarat important.
5. Nu asculta criticile. Mergi inainte cu treaba care trebuie facuta!
6. Construieste-ti viitorul pe premise inalte.
7. De dragul sigurantei, calatoreste in pereche.
8. Viteza nu e intotdeauna un avantaj. Serpii erau pe Arca impreuna cu gheparzii.
9. Cand esti stresat, pluteste pe apa o perioada.
10. Arca a fost construita de amatori, Titanicul de profesionisti.

vineri, 8 ianuarie 2010

leapsa

1. Ce ai făcut nou în 2009, ceva ce nu ai mai încercat înainte?

Am fost in vama veche…

2. Te ţii de ceea ce-ţi propui la cumpăna dintre ani? Îţi vei stabili şi mai multe scopuri pentru anul următor?

In general, da.

Mai multe…nu stiu. Nu tot ce e mult este si bun. Deci, putine dar esentiale.

3. A născut cineva apropiat ţie?

Nu.

4. A murit cineva apropiat ţie?

Da.

R.I.P ., mos Ene.

5. Ce ţări ai vizitat?

-

6. Ce anume din ceea ce ţi-a lipsit în 2009 ai vrea să ai în 2010?

Permis auto

7. Ce dată din anul 2009 îţi va rămâne vie în amintirile tale şi de ce?

8 august – primul joc de poker

- prima oara in el grande club

8. Care a fost cea mai mare realizare în acest an?

-

9. Care a fost cel mai mare eşec?

Examenul pentru obtinerea permisului de conducere.

10. Ai avut parte de boală sau răniri mai serioase?

Nu.

11. Care a fost cel mai bun lucru pe care l-ai cumpărat?

O haina de piele.

12. Comportamentul cui merită sărbătorit/apreciat?

-

13. Comportamentul cui te-a dezamăgit sau ţi-a provocat tristeţe mare?

Nu stiu….in general esti dezamagit cand ai niste asteptari foarte mari de la

cineva drag … iar eu am incercat sa ma multumesc cu cat pot da ceilalti, fara sa imi fac vise

prea mari care nu tin intotdeauna de mine

14. Unde s-au dus o mare parte din banii tăi?

Taxe, iesiri..

15. În legătură cu ce anume ai fost extrem de bucuros?

cu fluturasii din stomac…cu a doua sansa…

16. Ce cântec(e) îţi vor reaminti mereu de anul 2009?

“be ok “ - Ingrid Michaelson

17. Comparativ cu anul trecut eşti:

* Mai fericit/ă mai puţin fericit/ă?

- mai fericita.

* Mai slab/ă sau mai plinuţ/ă?

- mai slaba.

* Mai bogat/ă sau mai sărac/ă?

- la fel.

18. Ce ai fi vrut să fi făcut mai mult?

Sa fi invatat mai mult.

19. Ce ai fi vrut să faci mai puţin?

Sa ma fi stresat mai putin cu toate nimicurile.

20. Cum vei petrece Crăciunul?

A trecut.

L-am facut acasa, in familie.

21. Care a fost cea mai bună carte citită?

Magicianul – J. Fowles

22. Ce ţi-ai dorit şi ai primit?

O bicicleta.

23. Care a fost filmul tău preferat din acest an?

Cheri

24. Ce ai făcut de ziua ta?

Am baut o bere…doua …trei

25. Cum ai descrie stilul tău vestimentar în 2009?

Simplu

26. Ce te-a menţinut pe linia de plutire?

Speranta, visele

27. De cine ţi-a fost dor?

Aaa…

28. Care a fost cea mai interesantă persoană pe care ai cunoscut-o?

J.R.

29. Spune-ne o lecţie de valoare învăţată în 2009.

Oricine merita o a doua sansa.

Lupta pentru a fi mai bun si pentru a realize visele pe care le ai.

Mai departe trimit la Gabi si Andrei .

Epoca de Aur a Romaniei 2

Dragoste in timpul liber...

eu nu prea vad dragostea in cele doua legende, dar sa ne aducem totusi aminte ca nu aer atat de dezlantuita iubirea in acea vreme

1. legenda vanzatorilor de aer
- interesanta ideea de "strans" sticle si borcane si apoi vanzarea sticlelor goale;
cica asa si-ar fi luat multi masini in perioada comunista;
- cum aratau pietele odata...uitasem...
- leaganele barcuta...vai, vai....
- friganele...

2. legenda soferului de gaini
- " eu nu o sa bat niciodata covoare";
- alimente date cu portia, celor trecuti pe lista;
- incalzit apa pe aragaz cu oala si spalatul la lighean;
majoritatea oamenilot au supravietuit acelor vremuri socialiste deoarece sustrageau diverse bunuri de la locul de munca si le vindeau;



ce bine ca nu am trait acele vremuri :)

RIP TONY


Mihai Bendeac afirma: "Romania dauneaza grav sanatatii"

Din pacate, Bendeac spune un mare adevar.
De ce a murit Toni Tecuceanu? Pentru ca nu a avut timp sa mearga la doctor si sa se trateze.

Pentru ca intotdeauna se gasesc alte lucruri mai importante de rezolvat, in fata sanatatii noastre.

Pentru ca, cultura noastra nu are ca si prioritate sanatatea omului.

Pentru ca tarisoara noastra draga ne accepta bolnavi, dar nu si saraci. Din pacate, pentru societatea de azi nu conteaza ca esti racit, gripat, bolnav, daca ai banu' .
Daca nu ai banu', poti fi cel mai inteligent roman, cel mai talentat roman, cel mai sanatos roman, cel mai frumos roman...ca nu te ajuta la nimic.

Si eu vreau mai mult, pentru ca stiu ca pot si merit asta.
Dar uneori stau si ma intreb: merita efortul oare?

Merita sa ne sacrificam sanatatea, fericirea; sa ne sacrificam pe noi insine, si eventual sa-i sacrificam si pe cei dragi noua...pentru un venit in plus?

Mai devreme sau mai tarziu, vom pleca si noi dupa Tony...si vom pleca cu sanatatea, cu fericirea, cu banii, cu cei dragi?...sau pur si simplu cu momentele minunate pe care le-am trait din tot sufletul? cu momentele care ne-au facut sa visam, sa zambim, sa vibram?

"nu ai altceva decat lacrimile tale care dor...ca sa simti ca vrei sa te trezesti"


ai grija de tine azi
zambeste azi
crede azi
vibreaza azi

traieste azi
fa-ti timp pentru tine azi
iubeste azi
respira azi

Epoca de Aur a Romaniei

"Amintiri din Epoca de Aur 1" - un film pe care trebuia sa-l vad, avand in vedere ca vorbeste de perioada comunista,
si ... multumesc celui care mi l-a recomandat...ti pup!!!

Tovarasi, frumoasa e viata!

1. legenda activistului in inpectie
- ce dor imi este de carusel; de lanturi;
si totusi nu as vrea sa ma dau o noapte intreaga in lanturi, asa cum fac cei din film...
(doar pentru ca ordinul nu a fost gandit si astfel a ajuns "toata lumea in lanturi" si nu a mai avut cine sa opreasca lanturile)

2. legenda fotografului oficial
- imaginea conteaza;
cat de interesant este sa vezi cum se faceau pozele pentru publicarea in ziarul Scanteia;
ce insemna militia si cum erau acoperite greselile din sistem;

3. legenda politrucului zelos
- stema Romaniei, tabloul dictatorului, secera si ciocanul....ce amintiri;
si iete cum au prins taranii drag de carte....:))

4. legenda militianului lacom
- ce haiosi era odata copiii la scoala: sandwich-uri cu salam de sibiu ... "- daca ne da lucrare imi zici? - haide mai...- iti aduc sorici maine " ... cantarea imnului national tricolorul la inceputul orelor;
ce vremuri taica;


Stimati tovarasi,
acesta a fost

Poporul
Ceausescu
Romania

joi, 7 ianuarie 2010

traditii cu busuioc

De Boboteaza se spune ca tinerele fete isi viseaza ursitul; daca isi pun busuioc sub perna.
Mi-am pus si eu intr-un an, acum...4-5 ani cred...cand l-am visat pe Ernest.
Ma invata sa innot. In vis. Era ciudat...stiu si acum...ca era o camera inchisa, si acolo era practic piscina. Sau camera era de fapt piscina in care ma invata sa innot.
ha ha ha
Pe atunci nu exista "Tradati in dragoste" cred, dar imi era tare antipatic individul de la "Big Brother".
In timp, mi-a mai trecut aceasta antipatie fata de Ernest...dar tot nu visez la el...ca la "printul meu"

Barbatii din viata mea

Fiecare persoana din viata noastra are rezervata cate o pagina. O pagina a ei in cartea vietii noastre. Depinde de noi ce ii lasam sa scrie, sa deseneze, ce fel de muza suntem pentru ei, ce traim alaturi de ei, cum ne facem povestea de viata mai frumoasa, mai speciala.

Am promis acum ceva vreme ca voi scrie despre barbatii din viata mea.
O sa incerc acum sa scriu, nu am sa folosesc numele lor, cine se recunoaste sau poate recunoaste pe cineva sper sa fie surprins placut, cine are nelamuriri, reclamatii sau comentarii...e liber sa le exprime

Acesti barbati au fost importanti in viata mea, de la fiecare am invatat cate ceva: sa fiu mai puternica, sa plang, sa rad cu sufletul, sa iubesc, sa cred, sa sper, sa respect, sa respir chiar si atunci cand simt ca aerul este sufocant, sa fiu diplomata, etc


Ct
-my hero-
am invatat ce inseamna sa respecti;
am invatat ce inseamna libertatea, independenta;
am invatat ce inseamna umorul, ironia si sarcasmul;
am invatat sa comunic ceea ce simt, ceea ce vreau;
am invatat sa fiu responsabila de tot ceea ce fac si/sau zic;
am invatat ce inseamna viciu si cat de nociv este - fie tutun, fie orice altceva;
am invatat sa nu las lucrurile sa vina de la sine, sa lupt pentru ceea ce imi doresc;
am invatat diferenta intre bine si rau, intre vis si realitate;
intre ceea ce se poate schimba si ceea ce va ramane vesnic asa cum este;
am invatat ce inseamna sa lasi totul in urma, fara regrete;

Cr
am invatat ca in cele mai dificile momente ale vietii trebuie sa fii calm,
bun si bland, deschis si optimist, dar mai ales intelegator;
am invatat ce inseamna sa ai caracter;
am invatat cat de mult conteaza personalitatea;
am invatat ce este demnitatea;
am invatat ca viata merita traita oricate greutati ai avea;
am invatat ca indiferent de varsta trebuie sa faci mereu numai ceea ce vrei cu adevarat;
am invatat ca indiferent de ceea ce se intampla nu ai voie sa te lasi rapus,
trebuie sa lupti in continuare pana la ultima suflare;

Lr
am invatat ce inseamna diplomatia;
am invatat ce inseamna orgoliu, mandria;
am invatat ca scoala vietii este mult mai importanta decat cea mai recunoscuta academie din lume;
am invatat ca viata este un mountagne russe: acum esti jos, in secunda urmatoare ai urcat, ca apoi sa cobori din nou..
am invatat cum este sa faci bine iubind;
am invatat cat de tare trebuie sa fii ca intr-un moment dificil sa stai cu capul sus, iar apoi sa plangi cand esti doar tu cu tine;
am invatat ce inseamna motivatia, ambitia;
am invatat ce inseamna discriminarea;

Ac
am invatat ce inseamna interesul personal;
am invatat ce inseamna puterea banului;
am invatat ce inseamna "fitze";
am invatat ce inseamna sa manipulezi si sa fii manipulat;
si am mai invatat cat de important este sa fii sincer;
am mai invatat cat de mult te poate trasforma iubirea (in bine);

Ma
am invatat ce inseamna atitudinea si cat conteaza aceasta in viata;
am invatat ce inseamna increderea in sine;
am invatat sa gandesc pentru mine;
am invatat sa-mi infrang temerile si timiditatea;
am invatat sa fiu o invingatoare;

Ar
am invatat ce inseamna posesivitatea;
am invatat ce putere are gelozia;
am invatat ce inseamna ura, invidia, rautatea;
am invatat ce inseamna frica, am aflat ce si cum este un cosmar;
am invatat cat de mult conteaza cultura unei persoane si autoevaluarea corecta;
am invatat sa stau cu capul sus si sa nu ma las calcata in picioare;
am invatat ca, intr-o relatie de iubire, mai presus de fidelitate si dragoste, stau intelegerea si increderea;

Cl
am invatat ce inseamna prietenia;
am aflat cat conteaza sa fii puternic si ambitios;
am inteles ce inseamna alinarea, blandetea, ascultarea;
am invatat ca alcoolul nu iti inchide ranile, nu iti alina durerile, numai un prieten poate sa fie acolo in acel moment greu;
am invatat sa zambesc cand totul in jur se prabusea;
am invatat sa invat din greseli, am invatat sa iert;
am invatat sa privesc inainte si sa gandesc pozitiv;

Jr
am invatat ce inseamna misterul, simplitatea vietii;
am invatat ce inseamna un zambet dulce;
am invatat ce inseamna copilaria, daruirea pur si simplu; 
am descoperit ca exista o a doua sansa pentru fiecare din noi, ca inca mai exista persoane deosebite in lume;


Daca analizezi tot ceea ce am scris mai sus, draga cititorule, observi foarte usor ca nu am invatat numai ceea ce este bun, frumos si nobil. Dar de toate astea si inca multe altele avem nevoie in viata. Depinde de noi cum folosim aceste resurse pe mai departe, in ce scopuri si cu cine.


update (2012):
Z
am invatat ce inseamna dorul;
am invatat ce inseamna fericirea;
am invatat cat de dulce este o imbratisare, un sarut;
am invatat ce inseamna sa visezi frumos;
am invatat ce inseamna durerea sufleteasca,
am invatat cat de ucigatoare sunt tradarea si distanta;
ce inseamna sa iti fie greu, sa vrei sa fugi de toate si totusi sa ramai acolo, sa vrei sa faci sa fie bine;
am invatat cat de important este sa ai incredere in tine si sa lupti pentru ceea ce iti doresti;
am invatat cat de puternica poate sa fie iubirea si cat de puternici sunt cei care iubesc si se iubesc.


miercuri, 6 ianuarie 2010

mult prea...

poate ca vreau eu prea mult...
mult prea mult...

poate ca sunt eu prea dificila...
mult prea dificila...

poate ca sunt eu prea rebela...
mult prea rebela...

poate ca iubesc prea mult libertatea...
mult prea mult...

poate ca visez eu prea mult...
mult prea mult...

poate cred eu in prea multa lume...
mult prea multa...


poate ca nimic nu e prea tarziu, si totul e prea devreme;
poate ca nu trebuie sa amani nimic, dar totusi trebuie sa lasi ceva pe mai tarziu;
poate ca fericirea chiar este singurul lucru care se dubleaza atunci cand il imparti la doi;
poate ca libertatea nu ajuta decat sufletul sa respire si nu iti mai ofera nimic altceva, dar este suficient;
poate ca totul e mult prea mult pentru noi, si trebuie sa luptam continuu, sa nu renuntam, sa nu ne schimbam dupa cum bate vantul, doar sa ne adaptam la conditiile meteo din perioada respectiva

exista... ?


Putin mai devreme am citit o poveste de iubire foarte frumoasa. Cred ca este intinsa catre extrem, totusi este tare frumoasa. Mai rar in ziua de azi asemenea iubiri, pentru care sa-ti dai chiar viata.

Un baiat si o fata urcau sus pe munte. Cand ajung langa o stanca inalta se hotarasc sa se odihneasca putin si sa admire peisajul.
ea: "- Ma iubesti? "
el: "Da!"
ea: " Demonstreaza-mi!"
el: " Cum? "
ea: " Sari de pe stanca!"
el: " Impinge-ma!"


iubeste-ma



Iubeşte-mi mâinile
Şi ochii
Şi iartă-le dac-au fost clipe
În care n-au ştiut să-ţi spună,
În care n-au putut sa-ţi dea
Atât cât ar fi vrut,
Atâta - cât poate doru-ţi le cerea
În dragostea,
În îndoiala,
În deznădejdea unei clipe ...

Iubeşte-mi mâinile
Şi ochii
Şi iartă-le nevruta vină
Că prea târziu veniră-n cale-ţi
Şi prea curând se duc de tot ...

Dezleagă-mi sufletul de vina
Că in curând n-am sa-ţi mai pot
Aduce-n mâini
Şi-n ochi
Durutul,
Târziul zâmbet de lumină ...


(Elena Farago)


marți, 5 ianuarie 2010

o poveste


Basmele erau preferatele mele in copilarie. Si inca le ador.
Una din cartile mult iubite a fost: " povesti fermecate rusesti".




CALUL NAZDRAVAN - era una din povestile favorite

"A fost odata ca niciodata. A fost odata un mos care avea trei feciori: celui mai mic dintre ei, ii spuneau toti lvanuska-prostanacul.
Si mosul acela a semanat intr-un an niste grau. Graul a crescut tare frumos, numai ce se innadise cineva care-l strivea si-l calca in picioare.
Atunci mosul le-a zis feciorilor:
- Dragii mei feciori! Sa stati de paza cu randul fiecare dintre voi, noapte de noapte, ca sa paziti si sa mi-l prindeti pe hot!

Veni noaptea cea dintai. Cel mai mare dintre feciori se duse sa pazeasca graul, dar i se facu
somn. Si-atunci se furisa in sura cu fan si dormi pana dimineata. Cand se intoarse acasa, a doua zi in zori, zise:

- N-am inchis ochii toata noaptea, am pazit graul! Am inghetat bocna, dar n-am vazut nici un hot!

In cea de a doua noapte se duse feciorul cel mijlociu si dormi pana dimineata in sura cu fan.

In cea de-a treia noapte veni randul lui Ivanuska-prostanacul sa se duca la pazit. El isi puse in san o placinta, lua o funie si pleca. Indata ce ajunse in camp se aseza pe un pietroi. Sedea nu dormea, din placinta molfaia si astepta hotul. Chiar la miezul noptii se napusti pe ogorul cu grau un cal; parul calului un fir de aur si altul de-argint. Calul alerga - pamantul cutremura, din urechi nouri de fum scotea, din nari - palalaie de flacari tasnea. Si calul acesta incepu sa manance graul. Drept e, ca mai mult il calca in picioare decat il manca.
Ivanuska se apropie tiptil de cal si dintr-o miscare dibace ii arunca funia pe dupa gat. Se smuci calul din toate puterile, dar degeaba!
In vremea asta Ivanuska i se salta usurel in spinare si se prinse zdravan de coama. Calul incepu sa alerge nebuneste peste campuri. Alerga si tot alerga, dar nu izbuti sa-l tranteasca pe calaret.
Atunci incerca sa-l induplece cu binisorul pe lvanuska:
- Da-mi drumul, Ivanuska, lasa-ma slobod! Ca eu, drept rasplata, fagaduiesc sa-ti fac un mare bine.
- Fie, zise Ivanuska, de dat, iti dau eu drumul, dar dupa aceea cum o sa te mai gasesc?
- Pai, sa iesi in campia mare, libera din zare-n zare, sa fluieri de trei ori voiniceste si sa strigi deslusit, vitejeste:
,,Calule-nazdravanule,
roibule-viteazule,
te-asterne in fata-mi degraba,
ca frunza cazuta in iarba!"
si eu voi fi acolo.

lvanuska ii dadu drumul calului, dupa ce, mai intai, il puse sa fagaduiasca cum ca niciodata nu va mai manca si nici nu va mai calca in picioare graul.

In zorii zilei veni si lvanuska acasa.
- Ei, ce-ai vazut pe unde-ai fost? il intrebara fratii iui.
- Pai, am prins un cal, le raspunse Ivanuska, parul calului un fir de aur si altul de-argint.
- Si unde-i calul acela?
- Pai, mi-a fagaduit ca nu mai intra in grau, s-atunci i-am dat drumul. Fratii nu-i dadura crezare lui lvanuska si rasera de el pe saturate. Numai ca, chiar din noaptea aceea, nimeni nu se mai atinse de graul lor.

Nu mult dupa intamplarea aceasta, tarul trimise soli in toate orasele, in toate targurile, in toate satele sa faca stiuti tuturor aceasta chemare.
Sa se-adune boierii si curtenii, negustorii si taranii de rind, ca sa se infiinteze Preafrumoasei Elena, fiica tarului!
Tarevna Elena se va afla intr-un turn inalt, in dreptul ferestruicii acestuia. Cel ce va izbuti sa se
salte calare, pe calul sau, pana la odrasla tarului si va lua inelul de aur din degetul acesteia, aceluia ii va fi sotie!

Si iata ca in ziua aratata incep si fratii mai mari sa se pregateasca de plecare la palatul tarului - nu pentru a incerca sa se salte pana la fereastra turnului, ci doar sa-i priveasca pe ceilalti avantandu-se. Iar Ivanuska prostanacul prinse sa se roage de ei:

- Scumpii mei fritiori, rogu-va, dati-mi si mie un calut cit de mic, sa merg si eu s-o vad pe Preafrumoasa Tarevna.
- Cum sa te duci tu, prostanacule? Vrei si aiba lumea de cine rade?
Mai bine sezi colea pe vatra si joaca-te in cenusa!

Cei doi frati plecara, iar Ivanuska le zise sotiilor acestora:
- Dati-mi un paneras, sa fac si eu macar o treaba: sa ma duc in padure se culeg ciuperci!

Lua panerasul si se duse, chipurile, sa culeaga ciuperci.

Iesi Ivanuska in campia mare, libera din zare-n zare, si aruncand panerasul sub o tufa, fluiera de trei ori voiniceste, si striga deslusit, vitejeste:
Calule-nazdravanule,
roibule-viteazule,
te-asterne in fata-mi degraba,
ca frunza cazuta in iarba!

Calul alerga, pamantul cutremura, din urechi nouri de fum scotea, din nari palalaie de flacari tasnea. Veni intr-o goana si ramase incremenit in fata feciorului:
- Care ti-e porunca, Ivanuska?
- Vreau sa merg s-o vad pe fiica tarului, pe Preafrumoasa Elena! a respuns Ivanuska.
- Prea bine, strecoara-te in urechea mea dreapta si iesi prin cea stanga.

S-a strecurat lvanuska in urechea dreapta, a iesit prin urechea stanga a calului si s-a prefacut intr-un voinic falnic si chipes, cum n-ai putea nici cu gandul sa gandesti, nici in vis sa-nchipuiesti, nici in povesti sa-l gasesti, nici cu pana sa-l zugravesti!
A incalecat Calul-nazdravan si a pornit la galop drept spre oras.

Pe drum isi ajunse din urma fratii, trecu in goana pe langa ei si le-o lua inainte, acoperindu-i cu nori de praf.
Tinand-o tot intr-un galop, Ivanuska ajunse in piata orasului, chiar langa palatul tarului. Si ce sa vada: se adunase acolo lume, cata frunza si iarba, iar in turnul cel inalt, la fereastra, sedea Tarevna Preafrumoasa Elena. lnelul din degetul ei stralucea deti lua ochii, era nepretuit, iar Tarevna frumoasa ca o zana.
Cu totii o priveau, dar sa se salte pana la ea nu se-ncumeta niciunul: n-aveau chef sa-si franga gatul!

Si-atunci Ivanuska imboldi cu calcaiele Calul-nazdravan ..

Calul fornai, necheza, se salta si ajunse sus, doar trei barne mai erau pana la fereastra Tarevnei.
Mare fu mirarea celor de fata, dar Ivanuska intoarse calul si se facu nevazut.
Oamenii strigau intr-un glas:
Cine era? Cine era?

Insa pe Ivanuaka parca-l inghitise pamantul. Vazusera cu totii de unde venise, dar n-a vazut nimeni incotro plecase.

Acuma, dupa ce gonise din rasputeri, Ivanuska ajunse in campia mare, cobori de pe cal, i se strecura in urechea stanga, iesi prin urechea dreapta si se prefacu din nou in Ivanuska-prostanacul.

I-a dat drumul Calului-nazdravan, a cules din padure un paneras plin cu ciuperci otravitoare; si le-a dus acasa. Ia uitati-va ce ciuperci bune am adus! Sotiile frafilor l-au luat la rost pe Ivan:
Astea-s ciuperci bune, prostanacule? Sa le mananci tu singur!

Ivanuska a zambit, s-a suit pe vatra si s-a asezat acolo, indata ce s-au intors acasa, fratii au pornit sa le povesteasca sotiilor ce vazusera in oras:

- Dac-ati fi fost acolo, dragele noastre sa fi vazut ce mandrete de voinic i s-a infatisat tarului! De cand suntem pe lume n-am auzit de unul ca el. Si cand s-a saltat odata cu calul, a ajuns sus, doar trei barne mai erau pana la fereastra Tarevnei.

Ivanuska, cum statea culcat pe vatra si zambea, zise:
- Scumpii mei fratiori, oare nu eram eu voinicul acela?
- Cum era si fii tu, prostanaculel Sezi acolo, pe vatre si prinde muste!

A doua zi fratii mai mari au plecat din nou la oras, iar lvanuska a luat panerasul si s-a dus dupa ciuperci. Iesi in campia mare, libera din zare-n zare. Si aruncand panerasul, fluiera de trei ori voiniceste si striga deslusit, vitejeste:
Calule-nazdravanule,
roibule-viteazule,
te-asterne in fata-mi degraba
ca frunza cazuta in iarba!

Calul alerga, pamantul cutremura, din urechi nouri de fum scorea, din nari palalaie de flacari tisnea. Veni intr-o goana si ramase incremenit in fata lui Ivanuska.
Ivanuska se strecura in urechea dreapta, iesi prin urechea stanga a Calului-
nazdravan si se prefacu in Voinicul-voinicilor, incaleca si goni la palat.

In piata ce sa vada? se adunase si mai multa lume decat prima data. Cu totii se minunau si se desfatau privind-o pe Tarevna, dar sa salte pan' la ea nu-i trecea nici unuia prin minte, ca doar cine ar fi avut chef sa-si franga gatul?!
Si-atunci Ivanuska isi imboldi calul cu calcaiele. Calul-nazdravan necheza si ajunse sus, doar doua barne mai erau pana la fereastra Tarevnei, Ivanuska isi intoarse Calul-nazdravan si pe data disparu. Vazusera cu totii de unde venise, dar n-a vazut nimeni incotro plecase. Iar Ivanuska
se si afla in campia mare. I-a dat drumul Calului-nazdravan, iar el s-a dus acasa. S-a suit pe
vatra, s-a asezat acolo si a inceput sa-si astepte fratii.
Cand s-au intors acasa fratii au povestit:
- Dragele noastre, iar a venit mandretea aceea de voinic! Doar doua barne mai avea pana la fereastra Tarevnei.
Iar Ivanuska iar zice catre ei:
- Scumpii mei fratiori, oare nu eram eu voinicul acela?
- Stai cuminte, prostanacule, si nu te baga in vorba!

A treia zi fratii se pregateau sa plece iar, cand lvanuska le-a zis:
- Dati-mi macar un calut mai prost sa merg si eu cu voi.
- Stai acasa, prostanacule! Numai tu lipsesti acolo!

Zisera asta si plecara.
Ivanuska iesi in campia mare, libera din zare-n zare. Fluiera de trei ori voiniceste si striga deslusit, vitejeste:
Calule-nazdravanule,
roibule-viteazule,
te-asterne in fata-mi degraba,
ca frunza cazuta in iarba!

Calul alerga, pamantul cutremura, din urechi nouri de fum scotea, din nari palalaie de flacari tasnea. Veni intr-o goana si ramase incremenit in fata lui Ivanuska. Ivanuska se strecura in urechea dreapta si iesi prin urechea stanga a calului. Se prefacu in Voinicul-voinicilor si goni la palatul Tarului.

Se napusti in galop pana langa turnul cel inalt, dadu bice calului...

Calul-nazdravan nechezi mai tare decat inainte, izbi pamantul cu copitele, se salta si ajunse la fereastra! Ivanuska saruta buzele rosii ca sangele ale Tarevnei, ii scoase din deget inelul de pret si disparu in goana mare. Pe loc incepura cu totii sa strige, sa tipe si sa dea din miini:
- Prindeti-l! Puneti mana pe el!

Dar pe Ivanuska parca-l inghitise pamantul. Doar cat l-au zarit si dus a fost.

Iar el i-a dat drumul calului si a venit acasa. Avea o mana legata cu o carpa.
- Dar ce-ai patit, ma rog? l-au intrebat cumnatele lui.
- Pii, cautam ciuperci si m-am intepat intr-un ciot.

Si se urca pe vatra. Cand s-au intors fratii, au inceput sa povesteasca ce si cum a fost:
- Dragele noastre, de data asta voinicul acela, cand s-a saltat odata, a ajuns pana la Tarevna, a sarutat-o pe buze si i-a scos inelul din deget.
Ivanuska, ghemuit pe dupa horn cum era, o tinea una si buna:
- Scumpii mei fratiori, oare nu eram eu voinicul acela?
- Stai cuminte, prostanacule, nu mai trancani degeaba!

Chiar atunci lui Ivanuska ii trecu prin minte sa se mai uite o data la inelul cel scump al Tarevnei.
Abia apuca sa-si scoata carpa, ca toata izba fu napadita de lumina. Astampara-te, prostanacule, nu te mai juca cu focul. au strigat fratii lui. Ce, vrei sa dai foc izbei?! Cred ca e timpul sa te-alungam de acasa!
lvanuska n-a zis nimic, doar si-a infasurat mana cu inelul din nou in carpa.

Peste trei zile tarul trimise o noua chemare cum ca trebuie sa se adune, de la mic la mare, tot poporul imparatiei la palat, la un ospat, si ca nimeni sa nu cuteze a ramane acasa. Cine va nesocoti ospatul tarului o sa i se reteze capul! N-au mai avut incotro cei doi frati, au trebuit sa-l ia la ospat si pe lvanuska-prostanacul.
Venira, se asezara la mesele din lemn de stejar acoperite cu fete inflorate, statura sa manance si bea si sa vorbeasca de una, de alta. Iar Ivanuska s-a furisat pe cuptor si statea acolo intr-un coltisor.

Preafrumoasa Elena trecea pe rand de la un musafir la altul si-i imbia pe toti cu vin, iar in vremea asta il cerceta cu privirea pe fiecare daca nu cumva are pe deget inelul ei cel scump?

Numai ca nu-si vazu inelul la nimeni. Tot trecand asa de la unul la altul ajunse si la ultimul oaspete la Ivanska. El sedea ghemuit dupa soba, avea pe el o hainuta ponosita, niste opinci gaurite, iar o mana si-o tinea legata cu o carpa.
Privindu-l, fratii isi ziceau: ,,Ia te uita, tarevna il cinsteste cu vin pe Ivanka al nostru!"
Iar Tarevna, dupa ce ii intinse lui lvanuska paharul, il intreba:
- Spune-mi, voinicule, de ce ti-e mana legata?
- Am fost la padure sa culeg ciuperci si m-am intepat intr-un ciot.
- Ia desfa legatura, sa vad si eu, ce ai?

Ivanuska isi scoase carpa si pe degetul lui incepu sa straluceasca si sa scanteieze inelul Tarevnei!
Tarevna se bucura nespus, il lua de maini pe lvanuska, il duse in fata tatalui sau si zise:
- Uite, tata, mi-am gasit mirelel
- L-au imbaiat, l-au pieptanat, l-au imbracat pe Ivanuska, care de-acum inainte nu mai era Ivanuska-prostanacul ci Voinicul-voinicilor, asa ca nici nu-l mai puteai recunoaste!

Dar cine mai statea sa le lamureasca, sa le talmaceasca pe toate? Un lucru e stiut insa, ca odata cu ospatul plin de veselie, pornira sa sarbatoreasca si nunta!
La ospatul acela si eu am petrecut, vin am tot baut, pe mustati mi se prelingea, dar in gura nu-mi nimerea. "

Si acum, dupa acesta poveste, sa aveti un somnik dulce, vise frumoase si tot ceea ce va doriti sa vi se indeplineasca!
Noapte buna!