motivul

totul se intampla in viata cu un scop...

fiecare lucru care vine in viata noastra sau pleaca din viata noastra are un motiv...

motiv pe care nu stiu daca cineva il poate afla vreodata, pentru ca nu stiu ce poti face pentru a afla acel motiv...

eu sunt genul care gaseste intotdeauna cel putin doua motive, doua explicatii pentru aproape orice, dar motive pentru care ni se da ceva sau ni se ia nu as putea gasi

poti sa crezi ca daca vine o mare bucurie in viata ta este pentru ca cineva acolo sus te iubeste; sau din contra daca pierzi ceva la care tineai foarte mult poti gandi ca esti pedepsit pentru o gresala trecuta; insa nu cred ca acestea pot fi considerate motive reale pentru care nu se da ceva sau ni se ia ceva

si atunci, merita sa incercam sa gandim fiecare amanunt al vietii noastre de ce s-a intamplat, cum s-a intamplat, ce va fi mai departe?
nu cred

trebuie sa lasam lucrurile sa vina si sa plece, sa ne bucuram de ceea ce avem atunci cand avem, sa nu regreta si sa plangem ceea ce am pierdut, si nici sa nu ocolim ceea ce observam ca incearca sa intre in viata noastra, pentru ca au un motiv, si de cele mai multe ori aceste motive sunt in avantajul nostru

nimic nu se intampla doar pentru a se intampla
ba mai mult de atat, chiar noi suntem magnetul care le atrage, facem ca lucrurile sa se intample, chiar daca nu stim motivul lor...

comunismul

Dragi tovarasi si pretini,

comunismul a fost trait si perceput diferit de securisti si victime, de intelectuali si muncitori, de copii si adulti, de barbati si femei....

" Tovarase de drum (Experienta feminina in comunism) " - editura Polirom

Cartea trateaza acea parte a comunismului vazuta din prisma femeilor, 17 experiente feminine, foarte frumos redactate insa nespus de triste. 

Greutatile acelei epoci le-au afectat cel mai tare pe femei : lipsa alimentelor, articolelor de igiena si cosmetica, articolelor vestimentare deosebite si de calitate.

isi mai aminteste cineva de.................................

binecunoscutii chiloti tetra?


alimentele rationalizate, intreruperile de curent electric, lipsa de medicamente, cozile la ulei, zahar, faina si lapte?


programul TV de doar 2 ore pe zi, si atunci doar "intru proslavirea perechii dictatoriale" (Rodica Binder)?


masina Dacia pentru care trebuia sa depui bani la banca si iti era livrata mult mai tarziu? Plus ca partidul voia sa se faca economie la multa benzina care se consuma si atunci o duminica circulau masinile care aveau numar fara sot, una cele cu sot.

*
Conceptiile despre educatia copiilor erau foarte rigide pe atunci: un copil trebuia sa fie ascultator , sa nu aiba pareri propri. Femeile trebuia sa revina la serviciu dupa doar doua luni de maternitate, asa era legea.

*
Drepturile egale asigurate femeilor prin lege erau doar o teorie frumoasa, insa in practica lucrurile nu stateau chiar asa: femeile aveau serviciu, dar obligatiile casnice erau tot ca pe vremea bunicilor, iar barbatul avea intotdeauna dreptate!

*
blugi - obiectul vestimentar venerat de majoritatea adolescentilor, foarte rar de gasit

in camine se faceau controale, ca in filmele cu ilegalisti, sa vada daca ai aparate electrice sau resou

caldura se dadea cu portia, doua ore pe noapte, nu cumva sa iti fie cald si bine...partidul voia sa te "caleasca"

sapun de rufe Cheia

tigari la bucata

sifoanele de sticla cu plasa metalica

masina de cusut de picior

*
Religia si partidul erau intr-un singur punct pe aceeasi frecventa: "femeia nu trebuia sa se impreuneze decat pentru a procrea. Restul era perversiune burgheza".

*

Din cauza sarcinilor intrerupte (ilegal de cele mai multe ori) ar fi murit peste 10.000 de femei in acea perioada. Nu sunt pentru avort, insa o femeie intotdeauna face numai ceea ce vrea si daca ea alege acea cale, atunci de ce lumea din jur sa-i puna piedici? Cu ce drept sa-i rapeasca libertatea, sa o ingradeasca sa ajunga sa gandeasca si sa procedeze asemeni lor?
Pe acele timpuri marete partidul spunea:"cel mai bun anticonceptional este aspirina tinuta strans intre genunchi!".Iar in lipsa de mijloace contraceptive, orice femeie singura (adica nemaritata) era suspectata ca recurge la avort. Statul cerea efectuarea unor controale ginecologice, in special la licee in clasele mari.
Insa pentru femei singurul mod contraceptiv erau cu adevarat doar cutitul, "bardita" si ceaiul de matraguna.

*

Nora Iuga: "Gerhard Ortinau s-a ofert de bunavoie sa devina informator. A semnat si angajamentul. Mergea saptamanal sa dea raportul despre colegii lui, dar, in loc sa informeze, dezinforma si afla mutarile ulterioare pe care intentionau sa le faca securistii si cine era urmatorul vizat. Cum iesea de la sediu, le comunica prietenilor ce li se pregatea." Deci, si atunci, cu tot sistemul dictatorial, cei inteligenti puteau sa-i duca de nas pe securisti, daca nu aveau teama de repercursiuni. Indiferent de sistemul in care traiesti, important este sa ai tupeu (obraznic cum mi-a spus cineva ca am, desi eu una de tupeu cuminte nu am auzit :P ), curaj si sa te duca capul sa realizezi ceea ce iti propui!

*

Referitor la acea perioada Dna Rusti Doina stie niste istorii exceptionale, despre fuga din tara a marilor nostri scriitori: Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugene Ionesco; despre tortura comunista la care au fost supusi cei care nu au reusit sa fuga: Alex Paleologu, Nicu Steindhardt...si altii.

Pentru comunisti nu aveai voie sa gandesti, nu aveai voie sa fii intelectual, trebuia doar sa te supui si atat...altfel logica ta, dorinta ta de a descoperi, de a cerceta, de a filozofa, de a gandi, de a iubi, de a trai putea fi considerata ca a le da planurile peste cap, a te impotrivi lor.

As fi vrut sa citesc aceste povesti intr-o antologie ca aceasta, insa scriitoarea a ales o traire proprie din acea perioada care intr-adevar se integreaza mai bine in aceasta carte alaturi de restul experientelor feminine ( capitolul: "ginecologii mei").

Poate in timp va scrie aceste intamplari si le va publica...mai ales ca in ultimii ani marturiile despre comunism au crescut...insa de fiecare data aflam ceva nou, surprinzator.


Comunismul...o perioada groaznica pentru unii, placuta pentru altii...reala si traita de catre parintii, bunicii nostri...
Multi dintre parintii, bunicii nostri, sau chiar oamenii cu care intram in contact zi de zi la munca, la scoala, la cumparaturi, inca pastreaza vie amintirea comunismului si sustin acea gandire in continuare...pentru ei libertate nu exista, totul trebuie sa fie dictat si doar atunci poate fi bine...dar intr-un astfel de sistem chiar putem spune ca este bine?

constiinta

constiinta este doar acel element al mintii noastre care nu ne lasa sa uitam ceea ce am gresit si care nu ne lasa sa continuam sa facem ceea ce nu este corect si bine

cu totii facem greseli in viata
- mai multe sau mai putine, mai grave sau mai putin grave -

unii trec foarte usor peste ele, ca si cum nici nu s-ar fi petrecut acele lucruri;
altii raman cu ele pe constiinta, si nu isi pot ierta gresala facuta, se simt murdari, simt ca vesnic vor plati pentru acele greseli...

ce putem face atunci cand gresim? mai ales daca nu putem indrepta gresala facuta? daca nu mai exista cale de intoarcere si nu mai putem da inapoi? putem doar sa ne oprim acolo si atat...

desi sunt de parere ca intotdeauna orice problema are cel putin doua metode de rezolvare,

cred ca nu putem decat sa ramanem cu gresala undeva acolo in noi,
sa incercam sa nu mai repetam acea gresala,
si sa ne gandim ca asta este viata noastra, doar noi suntem responsabili pentru ceea ce facem cu ea, acolo unde gresim este doar vina noastra,
trebuie sa ne acceptam greselile, sa ridicam fruntea sus si sa mergem inainte si sa ne construim viata in continuare in functie de cum invatam sa facem acest lucru din toate greselile din jurul nostru
si sa iesim invingatori din toata aceasta lupta cu binele si raul, corectitudinea si incorectitudinea

ceea ce facem sa fie cel mai bun lucru pe care il putem face,
ceea ce spunem sa fie cele mai placute cuvinte pe care le rostim,
sa dam intotdeauna doar ceea ce avem mai bun
si sa nu uitam ca doar de noi depinde viata noastra, cum ne jucam cu ea si cum o modelam!!!

parcul Bordei

acum cativa ani un loc care arata jalnic...

plin de gunoaie, de golani, de cupluri absolut lipsite de moralitate...

ei bine, campaniile de salvare a spatiului verde(printre care cea a Jurnalului National si a Primariei Sectorului 1), de salvare a domeniului public de rechinii imobiliari(binecunoscutul scandal cu "Dl" Constanda)...au avut un rezultat favorabil

astazi Parcul Bordei a devenit un loc de vis: spatiu de joaca pentru copii frumos amenajat, insula cu pauni, lacul cu lebede negre(desi aici ar fi o problema-lacul nu este tocmai unul curat), statuia lui Marin Preda

parem sa avem din nou un Bucuresti verde...

dar oare cat va fi acest verde - verde!?

nu vreau sa fiu pesimista, dar asa se intampla la noi, romanii...

nu stim sa avem grija de ce este al nostru(public sau privat), nu ne intereseaza decat cum sa facem avere, suntem egoisti si de cele mai multe ori lipsiti de valori si principii morale...

uitam cat de placut si reconfortant este sa te plimbi seara intr-un parc, si mai mult de atat uitam (sau poate nu stim) sa avem grija de mediu, de spatiu verde, de tot ce este in jurul nostru...si implicit de noi si cei dragi noua

necuvintele

anul acesta teiul miroase mai placut si mai puternic ca niciodata...

in parcuri fluturi multicolori se joaca printre petalele florilor si este atat de frumos sa-i privesti...

dar ce rost au toate, daca cel drag este departe si nu poti sa imparti cu el aceste clipe pline de farmec si magie?

ii poti trimite un e-mail, un sms,

ii poti trimite imagini si povestiri despre aceste lucruri frumoase persoanei dragi,

insa nu-i poti trimite bucuria si emotia resimtite atunci cand traiesti aceste clipe

cuvintele de cele mai multe ori sunt in plus daca ai alaturi o persoana draga cu care sa imparti momentele placute ale vietii

cuvintele de cele mai multe ori nu valoreaza nimic daca nu le spui persoanei care trebuie

cuvintele nu-ti pot explica ce inseamna iubirea, ura, dorinta, visul, bucuria, binele, raul, muzica

cuvintele nu pot reda un sentiment, o viata, o clipa frumoasa

oricat ne-am stradui sa explicam in cuvinte

ele, sentimentele, clipele, raman doar eternitatea celui care le traieste

marea

nu vreau sa ma repet cu acest articol intitulat marea.........
insa
m-am trezit din somn...
am visat marea, am visat ca dansam pe cantecul valurilor
liniste, seara, cateva lumini usoare,
doar vantul care adia usor, valurile marii care se loveau incet de tarm si ... eu

"O, valuri mari de spume!
Purtaţi-mă prin lume
Ca frunza fără nume
Ce o plutiţi uşor,
Şi m-aruncaţi din mare
Pierdut, fără suflare,
Pe malul cu uitare
Adâncului Bosfor!"
(Pe mare- Vasile Alecsandri)

Marea este simbol a deplinei armonii, a singuratatii, a pustiului, o personificare a linistii eterne. Foarte multi poeti romantici folosesc simbolul marii in poeziile lor:
"În fundul cel umed al mărei turbate,
În lumea-i noptoasă, în sânu-i de-amar,
Luceşte o steauă în piatră schimbată,
În mărgăritar.

E-amantul a stelei ce palidă trece
Şi-aruncă prin nori a ei rază de nea,
E-amantul căzut dintre stele, ce rece
În mare murea."
(Cand marea...-Mihai Eminescu)

marea...unul dintre cele mai frumoase locuri, mai ales datorita faptului ca iti ofera cel mai frumos sentiment de liniste, de regasire, de speranta, de iubire...

nu stiu de ce nu mai pot sa dorm acum...nu stiu de ce am visat marea...
mi-e dor de mare

o amintire

tristete, durere, lacrimi amestecate cu bucurie, zambet si melancolie...

cat de rau si bine totodata poate sa-ti provoace o amintire...o simpla amintiri, un simplu moment trait, o simpla poza

bucuria ca s-a intamplat, zambet ca ai in suflet amintiri placute, melancolie ca iti amintesti cu placere si iti doresti sa retraiesti acele momente sa mai ajungi in acele locuri...tristete ca s-a terminat, durere ca nu se mai poate repeta si lacrimi ca exista aceasta durere

ce avem de facut intr-un astfel de moment? cred ca...sa ne bucuram de ceea ce a fost si sa ne amintim cu placere de acele momente care s-au petrecut...si sa lasam sa vina alte si alte clipe frumoase...alte locuri, alte persoane, alte amintiri ... in viata noastra, in sufletul nostru

si le primim cu mult drag si caldura...