pentru voi

pentru toti cei care au citit si/sau vor mai citi articolele mele...
FIE CA TOATE VISELE PE CARE LE FAURITI IN ACESTE ZILE DE SARBATOARE SA SE INDEPLINEASCA ADUCANDU-VA BUCURIE. DRAGOSTEA PE CARE O DARUITI CELOR DIN JUR SA O PRIMITI DE LA CEI CARE VA SUNT APROAPE INZECIT!
pupiciiii
LA MULTI ANI!

marea

"nu stiu cum, sa va spun, dar mi-e rau dor de mare..."


marea, linistea, caldura naturii, sunetul valurilor care se sparg


imi este dor de ele, imi este dor de vara, de soare


iubesc marea, am ajuns sa iubesc marea anul asta

pana acum iubeam doar muntele; insa anul acesta cele 3 zile la mare au fost superbe, marea a fost mai frumoasa ca niciodata; valurile mai placute, soarele mai vesel, nisipul mai fierbinte...


cui nu ii place marea inseamna ca nu iubeste viata; inseamna ca nu a simtit ca a trait pana acum

marea iti aduce in suflet starea aceea de fericire, de nespusa bucurie, de extaz, de nepasare in fata problemelor vietii; iti aminteste doar de placerile vietii si te ajuta sa traiesti fiecare bucurie in parte cat mai intens si stie sa-si puna amprenta asupra sufletului tau

verde

fiecare persoana are o culoare preferata mai mult sau mai putin

culoarea mea e verde: speranta, optimism, bucurie...

fetita lipsita de griji, vesela, frumoasa, iubitoare

Verdele simbolizeaza natura. Prin corelatie simbolizeaza si viata, tineretea, renasterea, speranta si vigoarea.

Situat intre albastru si galben, verdele rezulta din interferentele lor cromatice.

Verdele intra cu rosul intr-un joc simbolic de alternante, asa cum trandafirul infloreste printre frunzele verzi.

In Evul Mediu miresele purtau verde pentru a simboliza fertilitatea.

Verdele este deseori utilizat si in spitale intrucat relaxeaza pacientii.

In crestinism, verdele a ramas simbolul Sperantei, virtute teologala.

Crestinismul s-a nascut pe meleaguri cu clima temperata, unde apa si verdeta s-au banalizat.
Nu tot asa s-a intamplat cu Islamul, ale carui traditii s-au creat ca niste miraje, deasupra nemarginirii arzatoare a deserturilor si a stepelor.

Invaluitor, linistitor, verdele este glorificat in monumentele religioase ridicate de stramosii nostrii in desert.
Steagul Islamului este verde, iar aceasta culoare semnifica pentru musulmani emblema Mantuirii, simbolul tuturor marilor bogatii, materiale si spirituale, dintre care prima este familia: verde era mantia Trimisului lui Dumnezeu.
"Erin cea Verde" era, inainte de a deveni numele Irlandei, acela al insulei preafericitilor din lumea celtica.
Misticii germani (Mechtilde din Magdeburg, Angelus Silesius) asociaza verdele cu albul pentru a califica Boboteaza si virtutile hristice, justitia reprezentata de verde intregind neprihanirea albului.
Benefic, verdele dobandeste si o valoare mitica, aceea a pasunilor verzi ("green pastures"), ale raiurilor inverzite ale iubirilor din copilarie ("vert paradis des amours enfantines").
Verdele pastreaza totusi, o caracteristica stranie si complexa, care tine de dubla lui polaritate: verdele mugurilor si verdele mucegaiului, simbolizand viata si moartea.

Este imaginea adancimilor si a destinului.

In fiecare primavara, dupa ce iarna i-a aratat omului cat de este de singur, dezvelind si inghetand pamantul care-l poarta, acesta a imbracat o noua haina verde, datatoare de speranta.

Nuantele de verde au semnificatii diferite.:

- verde inchis = deosebit, masculin, conservativ, bogatie

- verde smarald = imortalitate

- verde maslina = culoarea pacii

plangem

de ce ne ferim sa plangem in fata colegilor; prietenilor; cunoscutilor?
de ce este mai usor sa ne deschidem sufletul in fata unui necunoscut?
de ce in fata celor pe care i-am vazut plangand macar o data parca ne este mult mai usor sa ne deschidem sufletul si sa ne racorim plangand? simtim ca ei ne inteleg mai bine, sau doar simpla imagine a lor plangand in trecut ne face sa treaca teama ca vor rade de noi ca ne vad plangand?
imi explica si mie cineva?