vineri, 16 mai 2008

o seara frumoasa

Ecaterina cea Mare la Teatrul National

Piesa care rupe bariere.

Cred ca singurul defect al acestei piese este acela ca se joaca pe scena Salii Amfiteatru. Desi este o sala foarte "calduroasa" si te simti foarte aproape de cei de pe scena, simti ca traiesti piesa, este totusi neincapatoare pentru astfel de piese grandioase.


Pentru intaia oara montata în România, piesa deschide pe scenă o lume spectaculoasă, cu intrigi de curte şi iubiri intense; contrastul dintre lumea dezinhibată şi destul de brutală, de un pitoresc dus până la exotism, Rusia, si rafinamentul şi cu rigoarea englezilor.
Actriţa Maia Morgenstern da viaţă celebrei împărătese a Rusiei, Ecaterina a II-a (cea Mare), într-un spectacol plin de haz şi mici frivolităţi, dar fără a depăşi limita bunului gust, după cum declară regizorul Cornel Todea. Regizorul a mărturisit că Ştefan Iordache este cel care a venit cu propunerea ca spectacolul să fie montat la Teatrul Naţional. Iordache a fost distribuit în rolul prinţului Potemkin, fost partener de viaţă şi furnizor de amanţi pentru împărăteasă.
“Ecaterina cea Mare” este o piesă cu personaje memorabile. "Imparateasa Maia si Iordache cel Mare", dupa cum am citit zilele trecute intr-un articol(insa sincer nu imi mai amintesc in ce ziar/revista). Tanarului actor Silviu Biris (Charles Edstaston) i se ofera o adevarata "provocare actoriceasca" in aceasta piesa, si reuseste sa surprinda atat de bine publicul si sa intre atat de usor in rolul capitanului englez format la Cambridge.
La curtea imperială soseşte un tânăr căpitan englez, Charles Edstaston (Silviu Biriş), cu dorinţa de a o întâlni pe cea mai temută şi desfrânată împărăteasă a Rusiei. Dar pentru a ajunge la Ecaterina cea Mare (Maia Morgenstern), trebuie să primeasca acordul prinţului Potemkin (Stefan Iordache), cel mai influent personaj din viaţa acesteia. Trimis să-i relateze faptele eroice pe care le-a făcut în America, Edstaston îi stârneşte împărătesei un interes mai puţin de natură eroică, ci mai degrabă erotică.
Apucăturile brutale şi lacome ale acesteia se izbesc de refuzurile "elegante" ale tânărului capitan. El se dovedeşte prea puţin dispus să-i facă pe plac. Cum nici Ecaterina nu este femeia care să se dea bătută, se va ajunge la o dispută fierbinte, condimentată cu umor şi scene senzuale. (discrepanta ridicol - sublim, cea care demostreaza ca in lumea celor puternici nu este nimic nou sub soare)
Un specatol de succes, o piesa cu totul deosebita si de neuitat.

Niciun comentariu: