o premiera la Teatrul Odeon
Este o piesa atat de stranie, tocmai pentru ca prezinta realitatea pura. Nimeni nu are puterea de a schimba trecutul, de a schimba o amintire. Iar iadul este acea amintire care doare intr-atat de tare incat nu poti sa mai vezi dincolo de ea. Te canalizezi pe ea, pe acea amintire, pe acea durere, si nimic si nimeni nu te mai poate duce catre Rai.
Nevoia de iubire sta la baza acestei piese. O viata intreaga cauti iubirea, fara a avea idee ca este chiar acolo, langa tine, si ca depinde doar de tine sa stii sa o primesti in viata ta.
Iadul este amintirea este o poveste de familie, povestea a doua surori: Agnes si Viola.
Agnes este geloasa pe Viola deoarece considera ca sora ei i-a furat viata. I-a furat viitorul, cariera de actrita, familia...
Viola este geloasa pe sora ei deoarece considera ca Agnes este cea pe care o iubea mai mult mama. Considera ca Agnes a fost intotdeauna preferata mamei lor, si ca Agnes a avut mereu tot ceea ce isi dorea. Cand era mica visa la rochita de micuta balerina a lui Agnes....
In paralel cu disputa celor doua surori, micuta Christina isi implora mama sa nu o trimita in lumea larga. Ii promite ca o va asculta in toate, ca nu ii va iesi din cuvant, numai sa nu o trimita departe. Dar mama este de neinduplecat, pana cand cele doua ajung la gara si mama nu are puterea de a-si lasa fiica sa se urce in tren.
Trenul pleaca, Christina ramane alaturi de mama sa...si tocmai acesta este iadul.
Povestea Christinei este in legatura directa cu povestea celor doua surori. Si nu este deloc usor sa intelegi lucrul acesta.
Agnes si Viola se jucau cu papusile cand erau mici. Papusile erau micuta Christina si mama ei.
Este o piesa extraordinara; care intra usor in sufletul spectatorului, si este greu de povestit mai apoi.
Este un articol trimis pe mail pentru revista Yorick, si ... sunt acolo! :)
Un comentariu:
ce tare esti!! super fain!!!
la cat mai multe articole :)
Trimiteți un comentariu