Teama este acel animal al inimii, care uneori este bland si prietenos, alteori este o fiara si ne face sa "muscam".
Animalul inimii Hertei Muller nu respecta legile si nu se lasa persecutat. Este mic si neimblanzit intr-un univers mare si dur. In roman, oamenii mor din cauze necunoscute, suspecte; tradeaza fara scuze; iubesc fara speranta; fac sex doar ca sa treaca timpul; fac compromisuri si corespondeaza codat.
"Am scris aceasta carte in memoria prietenilor mei romani care au fost ucisi in timpul regimului Ceausescu. Am simtit ca este datoria mea sa fac asta. " spune Herta Muller, castigatoarea premiului Nobel pentru literatura.
O carte interesanta, cu foarte multe semnificatii greu de inteles pentru cei care nu au trait acei ani. Trebuie sa recunosc ca a fost o carte grea pentru mine, insa mi-am dorit tare mult sa o citesc si mi-a luat ceva timp dar am reusit. A pastrat ceva din acea corespondenta codata - intregul roman pare a fi codat, pare scris pe ascuns, plin de metafore triste ale unei existente reale. Acele trairi dureroase pe care nu le poti exprima direct, deschis, si trebuie sa le imbraci intr-o forma aparent placuta, dulce, suava...
*
"trebuie sa iei cu tine ceea ce te-a ucis"
"cand tacem suntem dezagreabili, cand vorbim suntem ridicoli"
"cand tacem suntem dezagreabili, cand vorbim suntem ridicoli"
"- acasa e acolo unde esti.
- ce e acasa, n-ai de unde sa stii. "
"toti traiau cu gandul emigrarii. vroiau sa treaca Dunarea inot pana e apa devenea strainatate."
"nimeni nu m-a intrebat vreodata in care casa, in care loc, la care masa, in ce pat si in tara as fi vrut sa merg, sa mananc, sa dorm sau sa iubesc pe cineva cu frica, mai mult decat acasa."
*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu