o altfel de poveste de Craciun...

Intr-o zi de octombrie, un tanar preot si sotia lui sunt trimisi la prima lor parohie, unde constata ca biserica este intr-o stare deplorabila. Plini de entuziasm isi propun sa o restaureze pana in Ajunul Craciunului, cand vor sa organizeze prima slujba.

Muncesc din greu, repara peretii, tamplaria, refac picturile, curata...si termina totul pe 18 Decembrie. Pe 19 insa incepe o vijelie cumplita, care desprinde o bucata din acoperis, iar apa scursa le distruge o portiune mare dintr-un perete lateral.

Intristat ca trebuie sa amane slujba de inaugurare preotul pleaca spre casa. Pe drum se opreste la o licitatie in scopuri caritabile, si acolo ii atrage atentia o fata de masa brodata, de o mare finete, care avea in mijloc o cruce. Isi da seama ca are exact dimensiunea portiunii de perete avariat, o cumpara si se intoarce la biserica.

Intre timp, incepuse sa ninga, si in statie zareste o batrana in varsta care tocmai pierduse autobuzul. O invita sa-l astepte pe urmatorul in biserica, iar el incepe sa fixeze fata de masa pe peretele avariat. Doamna astepta absenta intr-un colt, cand deodata isi ridica privirea si socata il intreaba pe preot de unde are fata de masa cu initialele ei. Ii povesteste apoi ca ea o brodase in Austria, in urma cu 35 de ani in timpul razboiului. La venirea nazistilor e nevoita sa plece in graba, si-si lasa in urma sotul, care ajunge sa fie arestat si trimis in lagar.

De atunci nu l-a mai vazut.

Impresionat, preotul vrea sa-i returneze fata de masa, dar ea ii spune ca e mai bine sa ramana in biserica. Tot ceea ce poate sa faca preotul este sa o conduca pe femeie acasa.

Slujba de inaugurare a bisericii reuseste de minune, iar la sfarsit preotul isi conduce spre iesire enoriasii. Cand revine observa pe un scaun un domn in varsta cu ochii pironiti pe fata de masa. Barbatul ii povesteste indurerat ca fata de masa fusese brodata de sotia lui, care disparuse pe timpul ocupatiei naziste si pe care o credea moarta. Preotul il roaga sa-l insoteasca intr-o scurta plimbare cu masina, si il duce la domiciliul batranei doamne, unde asista la cea mai impresionanta revedere de Craciun.

- se spune ca este o intamplare adevarata povestita de un preot, pentru a ilustra misterioasele cai ale Domnului -

Imi place sa cred in minuni, in lucrurile care se intampla cu un scop anume. Si nu numai de Craciun. Pe tot parcursul anului. Lucrurile bune sau mai putin bune se intampla pentru ca trebuie sa se intample; se intampla pentru ca trebuie sa invatam ceva din ele; se intampla pentru ca trebuie sa ne descoperim pe noi.