vineri, 27 iulie 2012

tacerea lui Z.

Si tacerea este un raspuns. Si de regula raspunsul este "da", spunea aseara cineva.
Oare? Tare as vrea sa cred ca este asa.

De ce tacem atunci cand ar trebui sa spunem ceva? Atunci cand ceilalti asteapta sa le spunem ceva?
De ce ii lasam pe altii sa decida pentru noi atunci cand noi nu spunem nimic?
Eu nu pot sa tac, si imi asum raspunderea pentru ceea ce spun si ceea ce scriu aici, si nu numai, si chiar daca gresesc stiu ca am gresit eu cand am decis ce sa spun, cand am ales ceva. Nu am tacut si nu am lasat alte persoane sa decida in locul meu ca apoi poate sa regret.
Nu tac si voi lupta, atat cat am sa pot, sa spun ce am de spus. Sa spun ce imi doresc, sa spun ce simt!

Octavian Paler spunea " Tacerea exprima foarte multe. De la necunoastere la cunoastere totala, de la prostie la genialitate, de la indiferenta la interes. "
Dar atunci cand te exprimi prin tacere de unde stii ca cel care ti-a ascultat tacerea, a inteles ceea ce ai vrut tu sa exprimi?
Cand asculti tacerea unei persoane, de unde stii ca ai inteles ceea ce trebuia?


luni, 23 iulie 2012

ce frumos..

si ce frumoasa ar fi viata daca am cauta fericirea in cele mai simple lucruri; 
ce fericiti am putea sa fim daca am comunica mai mult, daca am putea crede in ceilalti; 
ce usor ar fi daca am crede in noi si in ceea ce ne dorim in viitor, si am face ceva pentru asta - in loc sa spunem ca nu putem!! 
....
Cred ca putem totul; doar sa vrem!! 

Puiuti astia de randunica.. au abia o saptamana si deja dau din aripioare si incearca sa sara, si vorbesc acolo pe limba lor; se fac auziti cum stiu ei mai bine, si sunt sigura ca vor fi invingatori in viata!! 





sâmbătă, 21 iulie 2012

O noapte furtunoasa

dupa I.L.Caragiale

Jupan Dumitrache merge la spectacol la Union impreuna cu Veta, consoarta sa, si cu Zita, cumnata sa. 
Atent la "onoarea sa de familist" observa ca Rica Venturiano priveste la damele sale. 

Rica se indragosteste de Zita, de la care primeste un biletet prin care este invitat la ea acasa. Incurcand numerele de la poarta, Rica nimereste acasa la jupan Dumitrache, starnind un scandal de pomina. 

Totul se termina cu bine: Veta ramane in continuare cu amantul ei Chiriac, Zita il uita pe Tincadau-fostul ei sot, betiv si mitocan, si ramane cu Rica Venturiano. 

Spiridon, baiatul in casa, este cel mai fain personaj. Pe tot parcursul piesei, dar mai ales la dansul de final. 


*