plangem

de ce ne ferim sa plangem in fata colegilor; prietenilor; cunoscutilor?
de ce este mai usor sa ne deschidem sufletul in fata unui necunoscut?
de ce in fata celor pe care i-am vazut plangand macar o data parca ne este mult mai usor sa ne deschidem sufletul si sa ne racorim plangand? simtim ca ei ne inteleg mai bine, sau doar simpla imagine a lor plangand in trecut ne face sa treaca teama ca vor rade de noi ca ne vad plangand?
imi explica si mie cineva?

sclavul banului

Teatrul de Comedie
Spectacolul "Emigrantii" este o ironie usoara la adresa omului - sclav al banilor.
distributia: Florin Lazarescu si Alexandru Unguru

Alexandru Unguru este omul intelectual care a plecat din tara pentru a scrie o carte. Tema aleasa pentru cartea sa este: omul ca sclav al banului, astfel ca barbatul cerceteaza acest aspect foarte de aproape, chiar pe colegul sau de "locuinta" (locuieste in subsolul unui imobil).
Florin Lazarescu este un sclav al banului; un roman plecat in strainatate pentru a face bani si a se putea intoarce la familie sa le ofere o "casa cu gradina". Odata strans primul banut ajunge sa-si doreasca mai mult, si mai mult, ajungand sa-si piarda libertatea.
Alexandru Unguru il provoaca pe colegul sau, incercand sa vada cat mai mult din reactia omului aflat in conditia de supunere in fata banilor. Intr-o criza de teama, de panica, de nervi, Florin Lazarescu ajunge sa rupa banii si sa se elibereze din acest jug. Dar oare ramane liber?

Eu cred ca toti oamenii, intr-o masura mai mare sau mai mica, sunt sclavi ai banilor.
Zi de zi mergem la serviciu, de ce? De placere? NU! Muncim in schimbul unui salariu. De ce ne umilim, de ce ne plecam capul si nu avem puterea sa spunem ce gandim, ce simtim? Pentru ca ne este teama. Teama ca ne putem pierde locul de munca. Ne este teama sa ramanem fara bani. Credem ca in lumea asta totul se poate realiza doar daca avem bani. Intr-adevar: fara bani nu poti lua un bilet de avion sa te intorci in tara; fara bani doar te plimbi prin magazine cand pleci de la serviciu si nu iti cumperi nimic; insa nu trebuie sa facem totul pentru bani; nu trebuie sa ne dedicam complet dorintei de a obtine cat mai mult si mai mult. Trebuie sa stim sa ne multumim cu ce avem si sa ne traim viata; nu doar sa ne gandim la bani si la a avea cat mai mult si mai mult...si sa uitam de sufletul nostru si de familie si de fericire in sine.

trecutul

incetul cu incetul trebuie sa invatam sa renuntam la trecut...sa nu ne mai complacem in anumite situatii, sa invatam din greselile facute in trecut, si sa nu mai dam ocazia de a le mai repeta in viitor...
toti avem nevoie de un nou inceput; si cu putina incredere in noi insine, si cu puterea de a intoarce spatele intregului nostru trecut, si vointa de a nu mai privi inapoi; invatand sa mergem inainte, vom avea parte de un nou inceput si vom fi recompensati!
De cele mai multe ori ne agatam atat de mult si de strans de trecut; ne este atat de frica de ceea ce ne poate aduce viitorul incat uitam sa mai traim...si ajungem sa ne trezim intr-o dimineata singuri; speriati si fara viitor.
Este aproape imposibil sa facem un pas in fata atunci cand traim in trecut; insa trebuie sa ne detasam de experientele neplacute ale trecutului, si sa ne traim prezentul cum putem noi mai frumos pentru a avea un viitor mai fericit!

soare

A observat cineva ca in fiecare zi cand avem soarele sus pe cer, luminandu-ne diminetile, oamenii sunt mai fericiti?
Parca plutesc, nu merg pe starzile in constructie din Bucuresti;
in privirea lor poti vedea o lumina care exprima bucurie, intelegere; liniste, dorinta de a evada din cotidian.
Zambetul lor este mai vesel, mai sincer si mai optimist.
Stralucirea si caldura razelor soarelui ne fac sa ne deschidem sufletele, sa fim noi; si sa traim intr-adevar. Sa nu ni se mai para o lupta asa grea cu noi insine mersul la serviciu asa de dimineata.
Odata cu soarele ce vegheaza deasupra noastra vedem viata colorata...si drept urmare o traim altfel, intr-un mod mult mai placut.
Cum putem face ca soarele sa rasara in fiecare dimineata asa cald si binevoitor, sa ne topeasca gheata aceea de la intrarea sufletului nostru si sa ne lase sa il deschidem, sa ne gandim mai mult la bucuriile vietii si sa ne ajute sa ne ducem la indeplinire visele?...(daca stie cineva sa-mi spuna si mie)

one in a million

de unde stim ca cel de langa noi este "acel cineva"?
de unde stim ca exista acea jumatate a sufletului nostru?
de unde stim unde sa ne cautam jumatea?
sau oare trebuie sa o cautam?
ori poate ne gaseste ea?

eu cred ca fiecare are jumatatea lui undeva in lumea asta, dar mereu cautam mai departe, mult prea departe; si niciodata nu ne uitam in dreapta noastra
...sau in stanga...
niciodata nu ne uitam la cei de langa noi...
cel de langa noi este acel unul, dar, din pacate de cele mai multe ori, nu suntem capabili sa vedem acest lucru decat atunci cand este mult prea tarziu, si nu ne mai putem intoarce din drum
abia atunci cand pierdem pe cineva drag ne dam seama ca a fost iubire adevarata; ne dam seama ca putea fi EL; iar teama de a fii respinsi pentru gresala facuta ne face sa nu ne mai intoarcem la acel cineva
foarte putini sunt norocosi; isi inving aceasta teama si vad in cel de langa ei pe acel UNUL

trebuie sa ne invingem temerile de orice fel, si numai atunci vom putea fii fericiti fara a ne chinui prea mult

si trebuie sa fim mai atenti la cei de langa noi;
ei sunt cei care ne iubesc cu adevarat(de aceea si sunt alaturi de noi, langa noi)
si ei sunt acele persoane deosebite care te pot face sa radiezi de fericire, sa zbori, sa traiesti minunat fara a-ti face planuri...sa fii tu; unic, fericit, si cu acel "cineva" alaturi

lacrima

plangem atunci cand suntem tristi, atunci cand ne simtim singuri, dezamagiti de cei din jurul nostru, atunci cand ne simtim slabi si suntem dezamagiti de propria noastra persoana; atunci cand ne amintim lucruri de mult apuse si nu tocmai placute din viata noastra; plangem atunci cand suntem mintiti; atunci cand avem un necaz;
dar totodata plangem si cand avem o bucurie; cand suntem emotionati, fericiti; cand trecem un examen important sau aflam o veste buna la care poate nu ne asteptam;
deci toata viata noastra plangem: fie ca suntem tristi, fie ca avem o bucurie...plangem...care este diferenta totusi?
lacrimile noastre se simt reci si triste pe obraz atunci cand suntem necajiti; si calde si dulci atunci cand plangem de bucurie
si totusi...asta simtim noi; insa cei din jurul nostru cum isi dau seama daca plangem de bucurie sau plangem de tristete?
Dragilor, cum stiti ca cel de langa voi se simte trist si nefericit si plange din aceasta cauza?
Oare poate cineva sa transforme lacrimile celui de langa el din lacrimi de tristete in lacrimi de bucurie?

don't give up!!!

Sa nu renunti!

Si de te-nlatura din drum,
Tu iar sa vii,
Sa nu renunti,
Sa nu te-astepti la nimic bun.

Daca te-mpiedici si iar cazi,
Sa te ridici
Si sa zambesti,
Chiar daca-n lacrimi tu te scalzi.

Si chiar de-i greu la inceput,
Sa mergi mai sus,
Sa nu te-ntorci,
Chiar daca nu-i cum ai crezut.

Iar cand ajungi destul de sus,
Sa te-odihnesti
Dar iar sa urci,
Sa nu te lasi, sa nu ramai supus!