marți, 15 iunie 2010

easy virtue

un film dupa piesa de teatru a lui Noel Coward

un film care mi-a fost recomandat demult, de mult...
in seara asta m-am invrednicit sa-l vad
si nu-mi pare rau decat pentru faptul ca nu l-am vazut de atunci


Este un film despre dragoste. Adevarata dragoste. Dragostea inseamna sa iubesti pe cineva atat de mult incat sa faci orice pentru acel cineva. "Chiar sa ii injectezi cu otrava, cand sunt prea slabi ca sa o faca singuri."

Un film despre curaj si putere. Curajul de a fi tu insuti in orice moment, in orice situatie. Curajul de a refuza sa joci teatru de dragul celuilalt. Puterea de a nu te schimba pentru nimeni.

Un film despre durere, despre trecut si umbre, despre imaginatie, despre realitate. Despre virtute; virtutea unei femei.



Larita este o americanca puternica, prima femeie care a condus o masina de curse in USA la mijlocului anilor '20. Povestea de iubire pe care o traieste in prezent aduce secrete dureroase din trecut. Este o nonconformista, o femeie cu demnitate. Nu se supune nimanui, cu atat mai mult soacrei.


Un film pe care mi-ar placea sa-l revad. (si eu rar vad un film de doua sau mai multe ori)

luni, 14 iunie 2010

" Cum ar fi daca am sti ce ne aduce ziua de maine? Oare am repara totul? Oare am putea?"

poate ca intr-adevar am reusi sa ne rezolvam anumite probleme;
poate ca am reusi sa intoarcem lucrurile in favoarea noastra;
poate ca nu am crede ceea ce stim si nu am face nimic maine;


Cecilia Ahern ne incanta astazi cu o noua poveste in "Cartea viitorului".

Tamara Goodwin nu a dus niciodata lipsa de ceva. Vila, bani, prieteni, jacuzzi, haine de firma....
Intr-o zi tatal ei moare. Tamara si mama ei nu fac fata datoriilor si se muta la un unchi la tara.
Aici, Tamara nu are astampar. Se imprieteneste cu un baiat care se ocupa de biblioteca ambulanta a orasului. Imprumuta de la biblioteca o carte, fara titlu, fara autor si incuiata cu un lacat. Reuseste sa sparga lacatul si sa deschida cartea, si ajunge sa afle un mare secret de familie.

O poveste impresionanta, despre dragoste, prietenie adevarata, gelozie, posesiune, nebunie si curaj.

*

"O poveste pierde ceva de fiecare data cand e spusa."

"Cei care vorbesc mult, nu gandesc prea mult."

"Indiferent cat sunt parintii de inteligenti si de atenti, copiii sunt cu un pas inaintea lor."

*

Noi ne scriem destinul, dragilor. Nu uitati asta!

dupa 3 saptamani...

Marioara si Costel inca au o alta culoare in obraji. Parca respira alt aer.
Acum 3 saptamani, de Rusalii, au fost la Bulgari, daca va amintiti. Copiii le-au facut cadou o excursie. Ei si-au luat o camera foto de la SigmaNet si au plecat in excursie.


Din nou acasa, Marioara are nevoie de un telefon mobil, pentru a le arata fetelor poze din Bulgaria. Cum a invatat de la Costel meserie, intra pe site si isi comanda un telefon.
o retea 3G
16 milioane de culori
Are si camera foto, cu blitz incorporat, deci chiar mai poate face niste poze si cu fetele, si are si 32 GB, memorie interna. Este usor, cu handsfree, radio incorporat, USB, infrared, bluetooth, wireless.

Si peste toate astea, Marioara mai foloseste telefonul in desfasurarea activitatii ei preferate.
Stiati ca ei ii place sa citeasca, dragilor? Ei bine, aflati acum.
Dimensiunea afisajului este de 3.5 inch. Marioara noastra a luat pe telefon niste carti in format electronic, si citeste ori de cate ori prinde un moment doar al ei.

Si cum a tot citit zilele astea, Marioarei i-a venit inspiratia si a mai scris un articol pentru concurs. Iti doresti un produs ? Poti sa-l iei gratis de la SigmaNet!

joi, 10 iunie 2010

Chestionarul lui Proust

by Yorick

Nu vreau sa fac reclama, nu m-a rugat nimeni sa scriu acest articol, nu ma plateste nimeni pentru ceea ce scriu. Yorick este o revista saptamanala foarte draga mie, pentru simplul motiv ca este o revista de teatru.
Ce imi place cel mai mult la aceasta revista este chestionarul lui Proust. In fiecare saptamana o personalitate din lumea teatrului raspunde la acest chestinar.

Voi incerca si eu sa-mi dezvalui personalitatea, aici pe blog, prin acest chestinar.

1. Principala mea trasatura

- (aici astept comment-urile voastre)

2. Calitatea pe care ai vrea sa o descoperi la un barbat

Onestitatea;

3. Calitatea pe care ai vrea sa o descoperi la o femeie

Puterea;

4. Ce pretuiesc cel mai mult la prietenii mei

Pofta de viata;

5. Principalul meu defect

incredere prea multa acordata celorlalti;

6. Ocupatia mea preferata

Blogging-ul;

7. Fericirea, asa cum o visez

calatorie in toata lumea;

8. Care ar fi cea mai mare nefericire

singuratatea;

9. Locul unde as vrea sa traiesc

NYC;

10. Culoarea mea preferata

Verde;

11. Floarea mea preferata

Frezia;

12. Poetii mei preferati

Eminescu, I. Minulescu, Rainer Maria Rilke;

13. Prozatorii mei preferati

Balzac, Fowles, D. Rusti, Cecilia Ahern;

14. Pictorii mei preferati

imi place pictura, dar nu am un pictor preferat

15. Ce urasc cel mai mult

Ipocrizia. Prefacatoria.

16. Darul pe care as vrea sa-l am

sa pot sa fac lumea mai buna

17. Cum as vrea sa mor

fara sa le provoc durere celor dragi

18. Greselile care-mi inspira cea mai mare indulgenta

incercarile timide - greseli care provin din timiditate, din prea mult bun simt

19. Deviza mea

fa-te auzit

20. Starea mea de spirit actuala

Furie. De ce nu exista corectitudine in lume?


4 X 4

= 16

corect


Un individ, intr-o noapte tarziu, in drumul sau spre casa dupa ce a baut peste masura...vede o masina pe care scrie 4X4;
scoate cheia si zgarie " = 16".
Dimineata, proprietarul masinii cand vede minunatia isi pune mainile in cap. Fuge repede in service, ... putina vopsea si masina e ca noua.
Vine iar noaptea si individul nostru din nou bea peste masura. Pe acelasi drum spre casa, vede 4 X 4 pe o masina; aceeasi masina din seara precedenta.
Suparat ca omul nu intelege cum ca 4X4 fac 16, scoate iar cheia si zgarie mai apasat de data aceasta "= 16" .
Din nou dimineata, proprietarul nu-si vine a crede ochilor. Aproape ca face un atac. Merge iar in service, masina este din nou frumoasa, iar seara o parcheaza undeva mai ascuns, intr-un loc mai intunecat. Dar individul nostru vede parca mai bine atunci cand bea mai mult. Istoria se repeta.
= 16
Dimineata, ce-i trece proprietarului masinii prin cap? Merge in service si plateste pentru a-i scrie meseriasii frumos pe masina in continuare la 4 X 4 " = 16".
Seara o parcheaza strategic pentru a fi remarcata de individul nostru. Spre dimineata, apare si individul nostru, la fel de ametit de bautura, citeste pe masina " 4 X 4 = 16 ". Multumit ca in sfarsit a reusit sa-l invete pe om matematica, scoate cheia si zgarie "corect".


Acesta a fost un banc.
Revenind la cuvantul "corect"...sunt f f f f intrigata astazi:
De ce nu exista corectitudine in lumea asta? Acasa, la serviciu, la scoala, la o petrecere, pe strada. Peste tot si oriunde. Uneori de cele mai multe ori.
De ce tindem sa favorizam o persoana, sau un lucru, cand poate ca nu ar trebui. De ce nu suntem corecti sa spunem ceea ce credem si ceea ce gandim, in loc sa ne ascundem in spatele unei taceri infernale de cele mai multe ori.
De ce noi avem dreptul la un lucru, iar altii- in aceeasi situatie cu noi- nu au dreptul. De ce ... de ce ... de ce?
Cand suntem mici si credem in tot si toate, suntem invatati sa fim buni, calzi, blanzi, calmi, intelegatori, saritori. Si pentru ce? Ca sa isi bata alti joc de noi?

De ce nu putem fi egali? De ce nu ne gandim ca poate si celalalt ar vrea sa...? De ce suntem egoisti, si rai, si lovim, biciuim, ne simtim bine cand vedem lacrimile si vanataile celuilalt? Cum se poate transforma peste noapte toata acea bunatate in care am fost crescuti, in toata aceasta rautate care ne inconjoara? Cu un asemenea comportament, eu cred ca nu avem in primul rand respect fata de noi, si mai apoi fata de cei de langa noi. Nu suntem capabili sa infruntam lumea si sa obtinem ceea ce vrem cinstit.

E ciudat, dar este atat de adevarat. Daca fiecare am incerca sa fim mai buni, sa daruim o floare, un zambet, o vorba buna, sa ajutam un copil sau un batran...in timp, cu multa vointa, ambitie, putere; am reusi sa schimbam lumea. Macar cea care ne este foarte aproape, daca nu intreaga lume.

detasare

Ca in fiecare dimineata, si astazi am deschis mail-ul sa citesc, printre altele, articolul empower. Prima propozitie te baga direct in actiune. Nu am putut sa ma abtin sa nu public povestioara din articol.
“A fost odata o femeie pe care o parasise iubitul. Luni intregi ea a plans, a suferit, s-a infuriat, a analizat si ras-analizat de ce si cum s-a intamplat asta, fara sa ajunga la nicio concluzie. Tristetea si sentimentele contradictorii o copleseau, dar intr-o seara a hotarat ca a suferit de ajuns si a aruncat la gunoi fotografia inramata a fostului iubit, pe care o tinea pe noptiera.Dimineata insa, cand s-a trezit, fotografia era la loc pe noptiera. Gandindu-se ca cineva din casa ii jucase o festa, a luat fotografia, a coborat scarile si a aruncat-o la ghena din spatele blocului. Dar a doua zi dimineata, ce sa vezi? Fotografia era tot pe noptiera. Livida de furie, s-a urcat in masina, a condus pana la marginea orasului si a aruncat fotografia la groapa de gunoi. Dar vai! Dimineata iar s-a trezit la loc cu portretul inramat langa pat.Gandindu-se deja ca a cazut prada unei conspiratii menite sa o aduca in pragul nebuniei, femeia a angajat un detectiv particular care sa pandeasca si sa vada cine ii tot aduce fotografia inapoi pe noptiera. Apoi a condus din nou la marginea orasului si a aruncat fotografia la groapa de gunoi.Dimineara, oroare! Fotografia trona pe noptiera.Femeia l-a sunat imediat pe detectiv si l-a intrebat cine este autorul acestei farse grosolane. La care, detectivul, cam incurcat, i-a raspuns: “Dumneavoastra, doamna, v-ati trezit in toiul noptii si v-ati dus sa recuperati fotografia din gunoi”.
Concluzia acestei povesti de semi-groaza? Ca sa poti scapa de ceva care te bantuie, nu trebuie sa scapi de acel ceva din exteriorul tau, ci de partea din tine care se agata de acel ceva."