...fara puterea de a mai schimba ceva

"Iadul este amintirea fara puterea de a mai schimba ceva" de Jonas Gardell

o premiera la Teatrul Odeon

Este o piesa atat de stranie, tocmai pentru ca prezinta realitatea pura. Nimeni nu are puterea de a schimba trecutul, de a schimba o amintire. Iar iadul este acea amintire care doare intr-atat de tare incat nu poti sa mai vezi dincolo de ea. Te canalizezi pe ea, pe acea amintire, pe acea durere, si nimic si nimeni nu te mai poate duce catre Rai.

Nevoia de iubire sta la baza acestei piese. O viata intreaga cauti iubirea, fara a avea idee ca este chiar acolo, langa tine, si ca depinde doar de tine sa stii sa o primesti in viata ta.

Iadul este amintirea este o poveste de familie, povestea a doua surori: Agnes si Viola.

Agnes este geloasa pe Viola deoarece considera ca sora ei i-a furat viata. I-a furat viitorul, cariera de actrita, familia...

Viola este geloasa pe sora ei deoarece considera ca Agnes este cea pe care o iubea mai mult mama. Considera ca Agnes a fost intotdeauna preferata mamei lor, si ca Agnes a avut mereu tot ceea ce isi dorea. Cand era mica visa la rochita de micuta balerina a lui Agnes....

In paralel cu disputa celor doua surori, micuta Christina isi implora mama sa nu o trimita in lumea larga. Ii promite ca o va asculta in toate, ca nu ii va iesi din cuvant, numai sa nu o trimita departe. Dar mama este de neinduplecat, pana cand cele doua ajung la gara si mama nu are puterea de a-si lasa fiica sa se urce in tren.

Trenul pleaca, Christina ramane alaturi de mama sa...si tocmai acesta este iadul.

Povestea Christinei este in legatura directa cu povestea celor doua surori. Si nu este deloc usor sa intelegi lucrul acesta.

Agnes si Viola se jucau cu papusile cand erau mici. Papusile erau micuta Christina si mama ei.

Este o piesa extraordinara; care intra usor in sufletul spectatorului, si este greu de povestit mai apoi.

Este un articol trimis pe mail pentru revista Yorick, si ... sunt acolo! :)

mi-e dor de mare...

"m-am saturat de patul meu de-acasa...

(nu mai suport...nu mai suport)

cearsafurile nu mai imi zambesc...

(ce vrei sa fac ...ce pot sa fac...nu mai pot)

aceleasi haine zac tacut pe masa...

(te-am rugat sa-mi speli si mie blugii aia...de trei ori)

si parca-mi spun ca nici nu mai traiesc;

(nu, nu ne mai intelegem, e clar....nu-ntelegi!?)

si-atuncea ies afara

e vant si este vara

(nu. plec. clar)

si ceru-mi spune "fugi, ca eu platesc"

...

acuma stiu ca marea ma asteapta...

nisipul ma va saruta si el

..."

cum ar fi ca intr-o seara racoroasa de iulie, sa fii in clubul el grande,

iar dupa aceasta melodie sa ti se faca un dor nebun de mare,

sa te urci in masina si sa bagi 200 km/h pe autostrada soarelui...

sa prinzi rasaritul, sa intri in apa, sa mananci ceva si sa bei o bere rece pe plaja,

sa dormi 2 ore la soare pe nisip

si sa te intorci acasa

??

mother-in-law

sau monster-in-law?

Povesteam zilele trecute cu o colega, nu despre 101 dalmatieni sau despre filmul "monster in law"; ci despre cat de naspa sunt unele soacre. Marea majoritate. Fie ca sunt mame de fete sau mame de baieti. Sau si si.

Vreau sa citesc si eu povestile voastre legate de parintii prietenilor/ prietenelor voastre, si astept comentarii in acest sens.

Stiu multe istorioare, unele traite, altele auzite...

In fata ei, ea se poarta de parca vai, este fata ei, si o iubeste atat de mult, ii este atat de draga; dar in realitate nu stie cum sa faca sa scape de ea. Iar el, sa dea dracii sa fie de partea care nu trebuie, ca e vai de el.

Unele ajung chiar sa-i desparta pe copii, sa inceapa cu amenintari, sa le toace nervii, sa nu ii lase linistiti. Si asa o distruge nu numai pe ea, ci indirect si pe baiatul ei, care de asemenea sufera dupa acea relatie, mai mult, mai putin...nu conteaza.

Mesaje pe telefon, apeluri cu numar privat.

Stiu pe cineva care a fost terorizata: nopti nedormite, frisoane (dar nu de la frig), lacrimi, dulciuri si vin mult. Intr-o noapte, a reusit sa doarma, cu telefonul pe silent, iar dimineata avea 150 de apeluri ratate de la un numar privat. Guess who?

O femeie puternica invinge. Spune stop, oricat ii e de greu, trec luni, ani poate, pana isi revine, dar isi revine. Merge mai departe acum, cu privirea inainte, zambind. Poate si pentru ca nu a fost singura, iar cei care i-au fost alaturi au stiut cum trebuie sa-i fie alaturi. Fara critica, fara intrebari, fara somn si fara rau de dulciuri.

Nu a vrut sa cedeze in fata soacrei, nu a vrut sa-si schimbe numarul de telefon, eventual domiciliul, pentru o Cruela Devill; dar iata ca a venit un moment in viata ei cand si-a dorit sa isi schimbe numarul de telefon, pentru un cu totul alt motiv decat acea femeie. Si la oricate greutati a dus acea schimbare de numar, este spre binele ei. In viitor isi va da seama de acest lucru.

revenind...

Unele soacre au niste pretentii...de nu-i adevarat...dupa ce ii vad insurati, la casa lor. Sa ma plimbe toata ziua cu masina: sa ma duca la cumparaturi, la coafor, la veterinar cu pisicutza, sa stea cu mine in fiecare seara de vorba la un ceai sau o cana de lapte(asa cum stateam cand era mic). Atunci de ce vroia si acum nu mai vrea. Nu il lasa ea, numai ea este de vina. Mi l-a luat, abia daca ma mai viziteaza.

Altele ajung chiar sa ceara drepturi pe apartamentul cumparat de cei doi. vai, Doamne :))

Sau sa o urmareasca pe ea: ce face fara el, unde se duce, cu cine se intalneste. Sa le tina socoteala de cate ori ies, si cu cine. De cate ori merg in vizita la ea, de cate ori merg in vizita la parintii ei.

Vine in vizita si incepe inspectia in casa: prosopul ala nu este alb imaculat, bluza aia era aruncata pe canapea, patul nu era facut sau vasele nu erau spalate. Si atunci: gata, mama, nu e de tine. Nu este fata de casa, nu iti gateste bine, uite ca ai slabit, nu are grija de tine; eu iti calc mai bine camasa decat ea...etc.

Cand se ajunge la copii, deja, iau eu copilul, il cresc eu, nu vezi ca ea nu este in stare: cum merge la serviciu, are grija de tine, are grija de copil....nu o sa faca fata. Nu este capabila. Eventual mai incep si jignirile: si mama ei nici atat nu este in stare, doar vezi in ce hal a crescut-o pe ea.

Si...revenind la omenie...de ce trebuie sa fim rai? Mama de fata sau mama de baiat...de ce? Toti suntem oameni, si toti gresim, iar daca cei doi aleg sa-si petreaca viata impreuna, pentru ca se iubesc, pentru ca se inteleg...pentru ca ...pentru ca.... de ce se baga toti si nu ii lasa in pace?

Si se baga atunci cand totul devine mai serios, atunci cand este intr-adevar ceva intre ei...la inceput nu conteaza relatia lor pentru nimeni, inafara de ei. De ce nu poate ramane asa ?

se spune ca atunci cand alegi pe cineva, ii alegi intreaga familie...

multi nu inteleg vorba asta...

cred ca este mai mult un fel de a spune ca...o persoana oricat de mult te iubeste si te doreste, si pleaca cu tine in lume daca ai lui/ei nu te vor; caracterul/cei 7 ani de acasa ii raman...

daca a invatat ceva de la ai lui, nu poti schimba tu nimic

in viata treci prin trei scoli, cred eu: scoala de acasa, scoala scoala si scoala vietii...ai grija ce scoala are partenerul tau de viata! conteaza enorm!

comedia franceza

Pijamalele, de Mawby Green si Ed Feilbert

O comedie interesanta, cu infidelitati si rasturnari de situatie. Piesa are la baza farsa frantuzeasca de Jean de Letarz "Moumou".

Plictisit de linistea de acasa, Dl. Chauvinet are de gand sa isi insele sotia, pe frumoasa Yvonne. Sub pretextul ca merge la bunii sai prieteni, fam. Latouche, Dl.Chauvinet planuieste sa isi petreaca noaptea la Babette. Babette Latouche, o femeie dezamagita, singura (aparent), si frumoasa.

Scumpa Yvonne insa se gandeste sa-i faca o surpriza sotului ei si sa invite familia Latouche la cina.

De aici, o simpla noapte scoate la suprafata gelozii, infidelitati, razbunari.

Leonard Joli Joli (Moumou - Silviu Biris - un actor senzational) este cel mai bun prieten al Dlui Chauvinet, care isi face aparitia exact acum, in momentul in care Chauvinet este disperat si nu stie ce sa faca cu Babette; pentru a-i cere ajutorul. Si-a pierdut actele, si are nevoie de niste bani si un loc in care sa se ascunda.

Astfel, ajunge sa se dea drept Dl. Latouche, pentru a putea ramane o noapte in casa lui Chauvinet.

Numai ca...pam - pam, punctul culminant: apare adevaratul Latouche, care este cautat de politie.

Intreaga noapte este o adevarata nebunie, o adevarata aventura, din care fiecare iese cu zambetul pe buze.

Chauvinet pentru ca a fost mintit, dar nu si inselat de frumoasa lui sotie Yvonne.

Babette pentru ca a fost inselata, insa nu si mintita de sotul ei.

Iar Leonard Joli-Joli este fericit pentru ca ajunge sa iubeasca femeile. Este noaptea in care descopera iubirea unei femei. Iubirea drei Amour, camerista dnei Chauvinet.

Fiecare personaj al piesei se vede ca este de acolo, fiecare actor pune suflet in tot ceea ce este in fata publicului. Genial mi s-a parut Silviu Biris in rolul sau de gay. Doamne, cat m-a facut sa rad!

"Mai am doar 3 zile"

"Before you say I do"

- o comedie romantica, marca USA 2009;

Jane si George au o relatie frumoasa si se iubesc mult. Au chiar un joc al lor: de fiecare data cand trec pe galben isi pun o dorinta, iar aceasta se indeplineste.

Numai ca Jane a avut un esec cu prima ei casatorie si ii este teama sa faca din nou acest pas.

Ea ii frange inima lui George si ii spune ca nu este capabila sa se casatoreasca din nou.

George pleaca dupa ea, trece pe galben, isi pune o dorinta si este lovit de o masina. Cand se trezeste afla ca este undeva in trecut, in urma cu 10 ani, cu 3 zile inainte de prima casatorie a lui Jane.

Dorinta lui este pe cale de a se indeplini "sa o cunoasca inainte de prima ei casatorie".

De aici incepe adevarata aventura. George are doar 3 zile pentru a o cunoaste pe Jane, a o cuceri si a o face sa-si dea seama ce fel de om e Doug, cel care urma sa-i fie sot.

Este foarte greu, si trec prin multe cei doi in numai 3 zile, dar soarta este de partea lor. George "repara" trecutul, si 10 ani mai tarziu isi reinnoiesc juramintele casatoriei si sunt fericiti impreuna.

:(( :((

"Nu plange. Totul o sa fie bine."

":(( Nu cred."

Nu mai pot sa cred. Nu...atunci cand esti departe.

Nu mai stiu ce vreau, nu mai stiu cine sunt...

nu stiu ce voi face...

poate ca va fi bine, va fi o parte buna in viata mea,

dar cu siguranta nu va fi totul bine,

fara tine...

Cine face viata asa dificila?

Oamenii.

An affair to remember

"- Il iubesti?

- Acum nu. "

Este un film incredibil de romantic, de sensibil. Un film care te face sa iubesti. Sa iubesti viata, sa iubesti iubirea, sa iubesti acest film.

Nu povestesc nimic mai mult, vreau sa-l vizionati si voi; pentru ca este un film pe care trebuie sa-l vezi cel putin o data in viata!(cred eu)