Aceast experiment l-am descoperit pe blogul lui Vlad si este initiat de Chinezu.
Foarte frumoasa initiativa.
Se spune ca citind o carte traiesti o viata.
Imi place sa citesc. Daca m-ar plati cineva sa citesc toata ziua, as fi cea mai fericita. In lectura evadez, acolo pot sa visez, sa fiu libera. Sa invat sa cred, sa invat sa fiu mai bun, sa gasesc solutii. Imi place sa descopar incet personajele si ma regasesc in unele dintre ele sau ii gasesc pe cei dragi mie.
Nu stiu sa spun un numar exact al cartilor citite anul trecut. Dar stiu sigur ca am citit mult mai multe in anii trecuti.
In continuare am sa fac un top 10 al celor mai frumoase carti citite in cursul anului 2013:
1. Aisbergul nostru se topeste - John Kotter si Holger Rathgeber
2. Anticarul din Kabul - Asne Seierstad
3. Fiica norocului - Isabel Allende
4. Portret in sepia - Isabel Allende
5. In mare sunt crocodili - Fabio Geda
6. Povestile unei inimi - Diana Cosmin
7. Cadoul - Cecilia Ahern
8. O suta de nume - Cecilia Ahern
9. Femeia la 30 de ani - Honore de Balzac
10.Disparitia lui Esme Lennox - Maggie O'Farrell
Si pentru ca ma gandesc la voi.. as vrea sa aflu care este topul vostru: Andra, Andrew, Iulian ??
Bonus:
Pentru ca nu am mai facut un astfel de top, as vrea sa va precizez si top 10 titluri care m-au impresionat de-a lungul timpului.
Magicianul - John Fowles
Soseaua Catelu 42 - Alina Nedelea
Mecanica inimii - Mathias Malzieu
Oscar si Tanti Roz - E.E. Schmitt
Prieten nevazut - Cecilia Ahern
Paula - Isabel Allende
Antoniu si Kawabata - Iolanda Malamen
Doctorul - Victor Hipp
Omuletul rosu - Doina Rusti
Apa pentru elefanti - Sara Gruen
luni, 13 ianuarie 2014
sâmbătă, 11 ianuarie 2014
7 dintr-o lovitura
"Sapte dintr-o lovitura" de Lia Bugnar, la Godot Cafe.
Posturile de televiziune cauta audienta maxima, cu orice pret. O nastere in direct se vinde mai bine decat o impacare intre 2 soti. Cu toate ca este mai frumoasa emotia unei impacari, dragostea a doi oameni....decat un cordon ombilical si sange.
Piesa "Sapte dintr-o lovitura" m-a dus cu gandul la emisiunea "Big Brother". Sapte persoane: 4 baieti si 3 fete, sunt inchisi intr-un studio de televiziune pentru 3 zile si 3 nopti. Le este filmata fiecare miscare, ascultat fiecare cuvant.
Tinerii stiu ca participa la un casting pentru o telenovela. Telespectatorii voteaza, iar doi dintre ei (un baiat si o fata) vor castiga rolurile vietii lor.
Fiecare este diferit si vine cu povestea sa de viata. Bobo - baietasul de cartier; Gabi - tanarul frustrat, Luca - un visator , Nic - ignorantul, el stie ca in tot acest casting exista o smecherie insa nu poate renunta si pleca inainte de a afla care este smecheria.
O tanara, posibil lesbiana, consumatoare de droguri - Fefe.
O alta tanara dintr-o familie modesta a luat tot felul de cursuri pentru a se ridica in viata - Emma.
Cea de-a treia este harpista, insa niciodata nu a avut mai mult de 200 euro ai ei, iar o harpa costa 30000 euro - Clara.
Doar ca tot acest casting este unul fals. O producatoare TV a avut aceasta idee pentru a castiga audienta maxima. Ii instriga pe tineri pentru a obtine ea ceea ce isi doreste.
Piesa vorbeste despre drama societatii in care traim astazi; despre tinerii care incearca sa se adapteze si sa-si construiasca un viitor frumos; despre prostie, ambitii, frustrari, nepasare. Despre destin si idealuri.
Posturile de televiziune cauta audienta maxima, cu orice pret. O nastere in direct se vinde mai bine decat o impacare intre 2 soti. Cu toate ca este mai frumoasa emotia unei impacari, dragostea a doi oameni....decat un cordon ombilical si sange.
Piesa "Sapte dintr-o lovitura" m-a dus cu gandul la emisiunea "Big Brother". Sapte persoane: 4 baieti si 3 fete, sunt inchisi intr-un studio de televiziune pentru 3 zile si 3 nopti. Le este filmata fiecare miscare, ascultat fiecare cuvant.
Tinerii stiu ca participa la un casting pentru o telenovela. Telespectatorii voteaza, iar doi dintre ei (un baiat si o fata) vor castiga rolurile vietii lor.
Fiecare este diferit si vine cu povestea sa de viata. Bobo - baietasul de cartier; Gabi - tanarul frustrat, Luca - un visator , Nic - ignorantul, el stie ca in tot acest casting exista o smecherie insa nu poate renunta si pleca inainte de a afla care este smecheria.
O tanara, posibil lesbiana, consumatoare de droguri - Fefe.
O alta tanara dintr-o familie modesta a luat tot felul de cursuri pentru a se ridica in viata - Emma.
Cea de-a treia este harpista, insa niciodata nu a avut mai mult de 200 euro ai ei, iar o harpa costa 30000 euro - Clara.
Doar ca tot acest casting este unul fals. O producatoare TV a avut aceasta idee pentru a castiga audienta maxima. Ii instriga pe tineri pentru a obtine ea ceea ce isi doreste.
Piesa vorbeste despre drama societatii in care traim astazi; despre tinerii care incearca sa se adapteze si sa-si construiasca un viitor frumos; despre prostie, ambitii, frustrari, nepasare. Despre destin si idealuri.
vineri, 10 ianuarie 2014
Saving Mr. Banks
Miercuri seara am fost invitata Angelei la film.
"Saving Mr. Banks", in regia lui John Lee Hancock, cu Emma Thompson (P.L.Travers), Colin Farrell (Mr.Travers) si Tom Hanks (Walt Disney).
"Saving Mr. Banks" spune povestea Pamelei Travers, autoarea minunatei carti "Mary Poppins".
Wald Disney si-a dorit sa le faca fiicelor sale cel mai frumos cadou si sa ecranizeze povestea lui Mary Poppins. Timp de 20 de ani a incercat sa o convinga pe autoare sa-i dea acordul.
Cu totii avem un Mr. Banks al nostru. O persoana draga pe care credem ca am dezamagit-o. O persoana careia nu-i mai putem cere iertare, nu-i mai putem cere sfaturi, nu-i mai putem arata zambetul sau iubirea noastra.
Pentru a-l salva pe Mr. Banks al nostru trebuie sa ne iertam in primul rand pe noi. Sa intelegem ca nu am dezamagit, ca noi am facut tot ce am putut mai bine, din tot sufletul.
Ecranizarea povestii lui Mary Poppins depinde foarte mult de salvarea lui Mr. Banks. Asa explicam si titlul filmului: "Saving Mr.Banks. In cautarea povestii". Cand a inteles acest lucru si a gasit calea de a-l salva de Mr. Banks, Walt Disney a reusit sa descopere povestea din spatele povestii.
Un film Disney emotionant, despre copilarie, despre legatura tata-fiica; un film pe care mi-as dori sa-l revad intr-o zi, pentru ca mi-a placut mult.
"Saving Mr. Banks", in regia lui John Lee Hancock, cu Emma Thompson (P.L.Travers), Colin Farrell (Mr.Travers) si Tom Hanks (Walt Disney).
"Saving Mr. Banks" spune povestea Pamelei Travers, autoarea minunatei carti "Mary Poppins".
Wald Disney si-a dorit sa le faca fiicelor sale cel mai frumos cadou si sa ecranizeze povestea lui Mary Poppins. Timp de 20 de ani a incercat sa o convinga pe autoare sa-i dea acordul.
Cu totii avem un Mr. Banks al nostru. O persoana draga pe care credem ca am dezamagit-o. O persoana careia nu-i mai putem cere iertare, nu-i mai putem cere sfaturi, nu-i mai putem arata zambetul sau iubirea noastra.
Pentru a-l salva pe Mr. Banks al nostru trebuie sa ne iertam in primul rand pe noi. Sa intelegem ca nu am dezamagit, ca noi am facut tot ce am putut mai bine, din tot sufletul.
Ecranizarea povestii lui Mary Poppins depinde foarte mult de salvarea lui Mr. Banks. Asa explicam si titlul filmului: "Saving Mr.Banks. In cautarea povestii". Cand a inteles acest lucru si a gasit calea de a-l salva de Mr. Banks, Walt Disney a reusit sa descopere povestea din spatele povestii.
Un film Disney emotionant, despre copilarie, despre legatura tata-fiica; un film pe care mi-as dori sa-l revad intr-o zi, pentru ca mi-a placut mult.
miercuri, 8 ianuarie 2014
Zi ca-ti place!
Filmul „Zi că-ţi place!”, după piesa omonimă a lui Valentin Nicolau, în regia lui Cornel Mihalache, spune povestea unei femei. O femeie singura si cinci candidati la Presedintie. O emisiune electorala si o posibila aventura cu fiecare dintre candidati.
Producția îi are în distribuție pe Meda Victor, Mircea Albulescu, Radu Amzulescu, George Ivașcu, Marius Stănescu şi Constantin Cojocaru.
Va recomand ca luni, 13 ianuarie, orele 20:30 sa deschideti televizoarele pe TVR 2 sau TVR HD sa urmariti acest film. Apoi sa reveniti pe blogul meu si sa-mi spuneti ca v-a placut! Va astept.
Filmul poate fi vizionat si online pe TVRplus.ro luni 13 ianuarie orele 20.30. Asa ca nu aveti nicio scuza sa nu-l urmariti.
Vizionare placuta!
Producția îi are în distribuție pe Meda Victor, Mircea Albulescu, Radu Amzulescu, George Ivașcu, Marius Stănescu şi Constantin Cojocaru.
Va recomand ca luni, 13 ianuarie, orele 20:30 sa deschideti televizoarele pe TVR 2 sau TVR HD sa urmariti acest film. Apoi sa reveniti pe blogul meu si sa-mi spuneti ca v-a placut! Va astept.
Filmul poate fi vizionat si online pe TVRplus.ro luni 13 ianuarie orele 20.30. Asa ca nu aveti nicio scuza sa nu-l urmariti.
Vizionare placuta!
duminică, 5 ianuarie 2014
"soacra si nora" by Vlad
Vlad este un superblogger pe care l-am cunoscut in drum spre gala SuperBlog 2013. El este "soferul" care ne-a dus in siguranta pana acolo si inapoi. 5 superbloggeri am fost in masina..am vorbit, am ras, am ascultat muzica si desi am derapat la un moment dat, ne-am simtit bine si in siguranta cu Vlad, superbloggerul nostru. Si .. la o discutie in online apoi .. Vlad mi-a propus sa scriu un guest post la el (aici) .. si eu de asemenea am asteptat guest post-ul lui referitor la relatii.
Ce a iesit va las pe voi sa vedeti. Ii dau legatura lui Vlad:
E greu.. sa fii invitat la guest post… mai ales de la un blogger cu greutate cum este Raluca.
Si totusi intr-un final… mi-a venit inspiratia… ca intodeauna, bazat pe ceea ce se intampla in jurul meu. Pentru ca incerc sa fiu o persoana analitica, sa observ.. si de cele mai multe ori sa nu judec.
Dar sunt om si nu imi iese intodeauna.
Voi scrie despre ceva ce in conceptia mea este destul de greu de inteles. Si anume despre relatia dintre mama unui baiat si prietena acestuia sau mai bine zis intre “soacra si nora” – faza incipienta.
De ce este greu de inteles pentru mine? Pentru ca mama nu a apucat sa imi cunoasca “cuceririle”. Si nu pot spune ce reactie ar fi avut. Dar ma pot uita in jurul meu, la prieteni, la relatiile lor, si la reactiile mamelor lor. Unele sunt ok, mama este de acord cu prietena, o place, o invita acasa, devin confidente, etc. Influenteaza
respectivul, prin simplul fapt ca o place pe ea. Chiar daca ea poate fi nepotrivita. Pentru ca am intalnit acest caz. Ei se cunosc. Ea frumoasa, desteapta, devreme acasa, plina de calitati vizibile si de defecte ascunse. El si mai si, baiat simpatic, cu bun simt, job bun si stabil, prezentabil si destept. S-au cunoscut, dupa lungi tatonari reciproce(cam ca in adolescenta), au facut pasul inainte si intr-un final fericit(sa ii spunem asa) au facut pasul cel mare… mai bine sa ii spunem totusi “pasul intermediar” si au devenit un cuplu.
Ca in viata oricarui cuplu, au urmat pasii normali si au ajuns sa se mute impreuna.
La ea acasa(el din nefericire la o varsta apreciabila – locuieste inca cu parintii).
Si de aici problemele. A inceput sa o cunoasca mult mai bine, au aparut si diferentele intre ei, amplificate de omniprezenta mama a tipului si de nemultumirea ei legata de faptul ca “odorul” nu mai sta acasa. Dar pentru ca prietena amicului, a reusit sa impace oarecum capra cu varza si sa se faca placuta de catre mama acestuia, relatia a mers mai departe, in ciuda faptului ca au aparut nemultumiri din partea lui.
S-au certat, s-au impacat si tot asa pe parcursul unui an si ceva, perioada dupa care noi, prietenii lui am incetat sa ne mai implicam in vreun fel. Deoarece a devenit clar pentru noi ca si mama lui are un cuvant greu de spus in relatia lor. Si dupa inca o anumita perioada in care el a declarat ca s-a terminat, ca nu se potrivesc.. etc.. la finalul anului trecut, s-au reimpacat (pentru a N oara)… dar de data asta cu concursul nemijlocit al mamei. Nu reusesc sa imi dau seama exact daca este decizia corecta pentru el, desi din discutiile avute, cred ca nu. Dar sunt sigur ca este decizia mamei sale. Ceea ce iar mi se pare incorect. Pentru ca nu pot fi de accord cu idea ca parintii mei sa decida in vreun fel ce este bine si ce nu referitor la viata mea sentimentala.
Mai exista bineinteles si cazul in care ei se inteleg perfect dar mama nu o suporta pe ea. Si el se cearta de obicei cu ea… Pentru ca prietena o poti schimba. Mama nu. Am intalnit si acest caz.
Poate sunt eu mai certaret din fire, dar clar nu as permite ca mama sa imi afecteze relatia. Pentru ca in primul rand, daca am invatat ceva de la ai mei, este faptul ca ceea ce mi se intampla este consecinta deciziilor luate de mine. Si de ce sa invinovatesc pe altcineva pentru ceva?
Si probabil mai exista cateva tipuri de exemple. Va las pe voi totusi sa incercati sa le identificati.
Ce a iesit va las pe voi sa vedeti. Ii dau legatura lui Vlad:
E greu.. sa fii invitat la guest post… mai ales de la un blogger cu greutate cum este Raluca.
Si totusi intr-un final… mi-a venit inspiratia… ca intodeauna, bazat pe ceea ce se intampla in jurul meu. Pentru ca incerc sa fiu o persoana analitica, sa observ.. si de cele mai multe ori sa nu judec.
Dar sunt om si nu imi iese intodeauna.
Voi scrie despre ceva ce in conceptia mea este destul de greu de inteles. Si anume despre relatia dintre mama unui baiat si prietena acestuia sau mai bine zis intre “soacra si nora” – faza incipienta.
De ce este greu de inteles pentru mine? Pentru ca mama nu a apucat sa imi cunoasca “cuceririle”. Si nu pot spune ce reactie ar fi avut. Dar ma pot uita in jurul meu, la prieteni, la relatiile lor, si la reactiile mamelor lor. Unele sunt ok, mama este de acord cu prietena, o place, o invita acasa, devin confidente, etc. Influenteaza
respectivul, prin simplul fapt ca o place pe ea. Chiar daca ea poate fi nepotrivita. Pentru ca am intalnit acest caz. Ei se cunosc. Ea frumoasa, desteapta, devreme acasa, plina de calitati vizibile si de defecte ascunse. El si mai si, baiat simpatic, cu bun simt, job bun si stabil, prezentabil si destept. S-au cunoscut, dupa lungi tatonari reciproce(cam ca in adolescenta), au facut pasul inainte si intr-un final fericit(sa ii spunem asa) au facut pasul cel mare… mai bine sa ii spunem totusi “pasul intermediar” si au devenit un cuplu.
Ca in viata oricarui cuplu, au urmat pasii normali si au ajuns sa se mute impreuna.
La ea acasa(el din nefericire la o varsta apreciabila – locuieste inca cu parintii).
Si de aici problemele. A inceput sa o cunoasca mult mai bine, au aparut si diferentele intre ei, amplificate de omniprezenta mama a tipului si de nemultumirea ei legata de faptul ca “odorul” nu mai sta acasa. Dar pentru ca prietena amicului, a reusit sa impace oarecum capra cu varza si sa se faca placuta de catre mama acestuia, relatia a mers mai departe, in ciuda faptului ca au aparut nemultumiri din partea lui.
S-au certat, s-au impacat si tot asa pe parcursul unui an si ceva, perioada dupa care noi, prietenii lui am incetat sa ne mai implicam in vreun fel. Deoarece a devenit clar pentru noi ca si mama lui are un cuvant greu de spus in relatia lor. Si dupa inca o anumita perioada in care el a declarat ca s-a terminat, ca nu se potrivesc.. etc.. la finalul anului trecut, s-au reimpacat (pentru a N oara)… dar de data asta cu concursul nemijlocit al mamei. Nu reusesc sa imi dau seama exact daca este decizia corecta pentru el, desi din discutiile avute, cred ca nu. Dar sunt sigur ca este decizia mamei sale. Ceea ce iar mi se pare incorect. Pentru ca nu pot fi de accord cu idea ca parintii mei sa decida in vreun fel ce este bine si ce nu referitor la viata mea sentimentala.
Mai exista bineinteles si cazul in care ei se inteleg perfect dar mama nu o suporta pe ea. Si el se cearta de obicei cu ea… Pentru ca prietena o poti schimba. Mama nu. Am intalnit si acest caz.
Poate sunt eu mai certaret din fire, dar clar nu as permite ca mama sa imi afecteze relatia. Pentru ca in primul rand, daca am invatat ceva de la ai mei, este faptul ca ceea ce mi se intampla este consecinta deciziilor luate de mine. Si de ce sa invinovatesc pe altcineva pentru ceva?
Si probabil mai exista cateva tipuri de exemple. Va las pe voi totusi sa incercati sa le identificati.
joi, 2 ianuarie 2014
OMUL in lupta cu VIATA…
Blugi.
Acesta este dress codul pentru a citi articolul urmator. Albastri, negri, prespalati sau rupti, nu conteaza. Blugi sa fie la mine pe blog, presa in blugi.
Bogdan Daradan este un superblogger pe care l-am cunoscut in drum spre Gala SuperBlog 2013. Pe drum ne-a povestit despre el, despre viata lui, ne-a impartasit visurile lui si ulterior m-am gandit sa-i propun sa scrie un articol despre viata. Va invit sa cititi acum presa in blugi:
Intr-o discutie libera cu una dintre veteranele SUPER BLOG – Raluca Uluiteanu, am ajuns si la capitolul guest post…Recunosc ca n-am avut obiceiul si nici macar tentatia sa scriu lucruri pe blogul altora, sau sa-mi las gandurile imprastiate in alta parte decat la locul lor…
Dar am zis sa incerc…De ce? Pentru ca Raluca e un altfel de blogger…In primul rand nici nu zici ca are blog…E foarte tacuta, analitica, enigmatica…Pare o prezenta in genul OBSERVATORILOR din filmele cu NEMURITORI, acei supraoameni care traiesc si acumuleaza putere dupa ce reteaza altora capetele…Ca o analogie, bloggerii au mereu de impartit cate ceva…Unici, Za List, relevanta, page rank, orgolii...Raluca e pe un teren neutru…
Ea observa…Are o sensibilitate aparte pe care o mascheaza prin tacere si incearca sa intre in vorba cu tine vorbind despre tine si mai putin despre ea…Dar acesta nu e un guest post despre Raluca…Nu asta mi-a cerut si ii respect dorinta…M-a rugat sa vorbesc despre viata…
Pare un subiect simplu daca ar fi sa-l abordez ca blogger si sa analizez cuvantul din diferite perspective…Dar stiu ca nu asta vrea sa citeasca si sunt sigur ca nici voi nu vreti alte teorii de citit…Asa ca am sa mai vorbesc, inca odata, putin, despre VIATA MEA…
Nu o sa mai fac asta la modul in care probabil v-am obisnuit…Nu mai sunt nici sensibil, nici emotiv si nici romantic…Nu pentru ca n-as mai fi ci pentru ca, pur si simplu, acele elemente ce tin de structura intrinseca a unui OM, acele elemente cheie, de slabiciune precum “calcaiul lui Ahile” am ales sa le “ingrop adanc”…la modul lor concret…
Nu voi vorbi despre viata mea la modul cronologic ci voi vorbi despre ea la modul ATEMPORAL, ca o entitate care ne acapareaza si ne tine in REALITATE…
Intrebare de 100 de puncte? Cat din viata noastra este REALA? Nu e o intrebare filozofica…E o intrebare legitima…
Sa nu uitam ca atunci cand vorbim cu cineva, faptul ca rostim cuvinte, ca privim la acel OM, ca mirosim esente de parfum, ca auzim sunete de fundal, ca pipaim lingurita de langa noi, ca savuram o bucatica de ciocolata sunt doar SEMNALE pe care le transmitem catre CREIER…Realitatea noastra e doar o decodificare la nivel cerebral al unor stimuli vizuali, olfactivi, auditivi…Si daca REALITATEA rationala e RELATIVA si in relatie stransa cu CREIERUL nostru, oare nu si INIMA noastra are si ea REALITATEA ei? Oare nu si acolo sunt STIMULI care ne dau iluzia ca ce simtim, ce auzim, ce mirosim, este REAL? Nu cumva traim intr-un MATRIX emotional unii dintre noi? Nu cumva unii dintre noi sunt “sponsori emotionali” pentru alti oameni din viata noastra? Am scris un text pe tema asta pe blogul meu si l-am sters….Nu conteaza motivele…
Dar ideea ramane…Ce facem atunci cand constientizam ca prezenta noastra e benefica pentru o terta persoana, ca suntem o sursa de “fericire, incredere, confort” dar feed-back-ul e mai relativ decat relativitatea? Daca intr-un punct T0, relativ pentru ambele parti ale dialogului, una dintre parti a simtit doar sa primeasca fara sa ofere feed-back? Ce mai este real? Ce mai este ireal? Ce inseamna pana la urma sa traiesti o emotie de vis? Ce mai e visul? Si cat dureaza?
Astazi, eu am decis sa ascult doar de REALITATEA stimulata cerebral…E singura care conteaza si singura cu putine marje de erori…E o lupta sa te lupti cu VIATA pentru ca VIATA e formata din doua parti RELATIVE…Realitatea MINTII si Realitatea Inimii…Cati dintre noi, extrinseci unor Realitati de genul, nu vorbesc pe la colturi” “Ai vazut draga pe tipa aia? E doctoranda si umbla de 5 ani cu un pusti EMO…Cum pot sa se iubeasca?” sau “Uita-te la ala. Ce badaran, ce bruta, fumeaza, alcoolic, cum poate sa stea fetita aia de 20 de ani cu el?” sau “Ce grasa e ea si ce slab e el. Cum de se potrivesc?”...si astfel de intrebari fara LOGICA pot continua pana imi consum toti bitii alocati si tot nu ajungem la liman…De ce? Pentru ca REALITATEA inimii NU ARE LOGICA…E ca-n MATRIX…Stiti scena antologica cu NEO la Oracol si acel copil care ii spune: “Nu poti sa indoi cu mintea lingura…E imposibil…Secretul!? NU exista nicio LINGURA”…
Ca sa parafrazez…Realitatea INIMII nu are LIMITE…Acolo nu exista elemente de genul, e prost, e de la tara, e badaran, e sarac, e bogat, e rebel, e timid…acolo sunt doar entitati care se atrag sau nu, care simt sau nu, inexplicabil, niste reactii…Emotiile sunt reactii, sentimentele sunt emotii cumulate, iar IUBIREA e o forma de REALITATE RELATIVA formata din mai multe sentimente…
Si eu m-am luptat in VIATA asta…si daca REALITATEA cerebrala am reusit sa o controlez si sa o manipulez la un nivel elementar, nu sa fac magii sau trucuri ieftine ci pur si simplu sa nu fiu surprins de mesaje subliminale si alte chestiuni de manipulat masele…In schimb, cand vine vorba de celalalt tip de REALITATE, aici inca sunt intr-o zona gen “NO MAN’S LAND”…Solutia? Cel putin una dintre ele este sa alipesti cele doua forme de realitate…in stil Equilibrium…Un film genial, din punctul meu de vedere…
Ma opresc aici…Nu este spatiul meu si nu vreau sa abuzez de el…In concluzie, aveti grija in ce REALITATE sunteti si daca simtiti ca ceva nu este cum trebuie EVADATI din MATRIX prin voi…Nimeni din afara nu va poate ajuta…Pastila rosie sau pastila albastra e alegerea pe care trebuie sa o facem in fiecare zi, noi cu noi…Nimeni nu va lua pastila in locul nostru…Noi vom inghiti REALITATEA sau ne vom complace in MATRIX…OMUL chiar e in lupta cu VIATA pentru ca nu stie cat de REALA e ea…si ce parte a ei…Asta e batalia noastra in fiecare zi…atat!
Acesta este dress codul pentru a citi articolul urmator. Albastri, negri, prespalati sau rupti, nu conteaza. Blugi sa fie la mine pe blog, presa in blugi.
Bogdan Daradan este un superblogger pe care l-am cunoscut in drum spre Gala SuperBlog 2013. Pe drum ne-a povestit despre el, despre viata lui, ne-a impartasit visurile lui si ulterior m-am gandit sa-i propun sa scrie un articol despre viata. Va invit sa cititi acum presa in blugi:
Intr-o discutie libera cu una dintre veteranele SUPER BLOG – Raluca Uluiteanu, am ajuns si la capitolul guest post…Recunosc ca n-am avut obiceiul si nici macar tentatia sa scriu lucruri pe blogul altora, sau sa-mi las gandurile imprastiate in alta parte decat la locul lor…
Dar am zis sa incerc…De ce? Pentru ca Raluca e un altfel de blogger…In primul rand nici nu zici ca are blog…E foarte tacuta, analitica, enigmatica…Pare o prezenta in genul OBSERVATORILOR din filmele cu NEMURITORI, acei supraoameni care traiesc si acumuleaza putere dupa ce reteaza altora capetele…Ca o analogie, bloggerii au mereu de impartit cate ceva…Unici, Za List, relevanta, page rank, orgolii...Raluca e pe un teren neutru…
Ea observa…Are o sensibilitate aparte pe care o mascheaza prin tacere si incearca sa intre in vorba cu tine vorbind despre tine si mai putin despre ea…Dar acesta nu e un guest post despre Raluca…Nu asta mi-a cerut si ii respect dorinta…M-a rugat sa vorbesc despre viata…
Pare un subiect simplu daca ar fi sa-l abordez ca blogger si sa analizez cuvantul din diferite perspective…Dar stiu ca nu asta vrea sa citeasca si sunt sigur ca nici voi nu vreti alte teorii de citit…Asa ca am sa mai vorbesc, inca odata, putin, despre VIATA MEA…
Nu o sa mai fac asta la modul in care probabil v-am obisnuit…Nu mai sunt nici sensibil, nici emotiv si nici romantic…Nu pentru ca n-as mai fi ci pentru ca, pur si simplu, acele elemente ce tin de structura intrinseca a unui OM, acele elemente cheie, de slabiciune precum “calcaiul lui Ahile” am ales sa le “ingrop adanc”…la modul lor concret…
Nu voi vorbi despre viata mea la modul cronologic ci voi vorbi despre ea la modul ATEMPORAL, ca o entitate care ne acapareaza si ne tine in REALITATE…
Intrebare de 100 de puncte? Cat din viata noastra este REALA? Nu e o intrebare filozofica…E o intrebare legitima…
Sa nu uitam ca atunci cand vorbim cu cineva, faptul ca rostim cuvinte, ca privim la acel OM, ca mirosim esente de parfum, ca auzim sunete de fundal, ca pipaim lingurita de langa noi, ca savuram o bucatica de ciocolata sunt doar SEMNALE pe care le transmitem catre CREIER…Realitatea noastra e doar o decodificare la nivel cerebral al unor stimuli vizuali, olfactivi, auditivi…Si daca REALITATEA rationala e RELATIVA si in relatie stransa cu CREIERUL nostru, oare nu si INIMA noastra are si ea REALITATEA ei? Oare nu si acolo sunt STIMULI care ne dau iluzia ca ce simtim, ce auzim, ce mirosim, este REAL? Nu cumva traim intr-un MATRIX emotional unii dintre noi? Nu cumva unii dintre noi sunt “sponsori emotionali” pentru alti oameni din viata noastra? Am scris un text pe tema asta pe blogul meu si l-am sters….Nu conteaza motivele…
Dar ideea ramane…Ce facem atunci cand constientizam ca prezenta noastra e benefica pentru o terta persoana, ca suntem o sursa de “fericire, incredere, confort” dar feed-back-ul e mai relativ decat relativitatea? Daca intr-un punct T0, relativ pentru ambele parti ale dialogului, una dintre parti a simtit doar sa primeasca fara sa ofere feed-back? Ce mai este real? Ce mai este ireal? Ce inseamna pana la urma sa traiesti o emotie de vis? Ce mai e visul? Si cat dureaza?
Astazi, eu am decis sa ascult doar de REALITATEA stimulata cerebral…E singura care conteaza si singura cu putine marje de erori…E o lupta sa te lupti cu VIATA pentru ca VIATA e formata din doua parti RELATIVE…Realitatea MINTII si Realitatea Inimii…Cati dintre noi, extrinseci unor Realitati de genul, nu vorbesc pe la colturi” “Ai vazut draga pe tipa aia? E doctoranda si umbla de 5 ani cu un pusti EMO…Cum pot sa se iubeasca?” sau “Uita-te la ala. Ce badaran, ce bruta, fumeaza, alcoolic, cum poate sa stea fetita aia de 20 de ani cu el?” sau “Ce grasa e ea si ce slab e el. Cum de se potrivesc?”...si astfel de intrebari fara LOGICA pot continua pana imi consum toti bitii alocati si tot nu ajungem la liman…De ce? Pentru ca REALITATEA inimii NU ARE LOGICA…E ca-n MATRIX…Stiti scena antologica cu NEO la Oracol si acel copil care ii spune: “Nu poti sa indoi cu mintea lingura…E imposibil…Secretul!? NU exista nicio LINGURA”…
Ca sa parafrazez…Realitatea INIMII nu are LIMITE…Acolo nu exista elemente de genul, e prost, e de la tara, e badaran, e sarac, e bogat, e rebel, e timid…acolo sunt doar entitati care se atrag sau nu, care simt sau nu, inexplicabil, niste reactii…Emotiile sunt reactii, sentimentele sunt emotii cumulate, iar IUBIREA e o forma de REALITATE RELATIVA formata din mai multe sentimente…
Si eu m-am luptat in VIATA asta…si daca REALITATEA cerebrala am reusit sa o controlez si sa o manipulez la un nivel elementar, nu sa fac magii sau trucuri ieftine ci pur si simplu sa nu fiu surprins de mesaje subliminale si alte chestiuni de manipulat masele…In schimb, cand vine vorba de celalalt tip de REALITATE, aici inca sunt intr-o zona gen “NO MAN’S LAND”…Solutia? Cel putin una dintre ele este sa alipesti cele doua forme de realitate…in stil Equilibrium…Un film genial, din punctul meu de vedere…
Ma opresc aici…Nu este spatiul meu si nu vreau sa abuzez de el…In concluzie, aveti grija in ce REALITATE sunteti si daca simtiti ca ceva nu este cum trebuie EVADATI din MATRIX prin voi…Nimeni din afara nu va poate ajuta…Pastila rosie sau pastila albastra e alegerea pe care trebuie sa o facem in fiecare zi, noi cu noi…Nimeni nu va lua pastila in locul nostru…Noi vom inghiti REALITATEA sau ne vom complace in MATRIX…OMUL chiar e in lupta cu VIATA pentru ca nu stie cat de REALA e ea…si ce parte a ei…Asta e batalia noastra in fiecare zi…atat!
miercuri, 1 ianuarie 2014
Un nou aliniat.
Punct si de la capat. Cu aliniat.
Asta am spus la inceputul anului trecut.
Dar .. poti sa scrii cu aliniat, sa rupi sau sa intorci pagina, insa ceea ce ai scris ramane scris. Pentru ca .. e scrisul tau, e pagina ta. Uneori ceea ce ai scris pe pagina dinainte revine in fata ochilor tai..iti da o stare proasta initial, te pierzi si nu mai stii sa scrii pe pagina actuala, dar apoi zambesti si iti dai seama ca fara pagina anterioara tu nu erai aici. Ai pus acel punct, ai dat pagina si ai inceput sa scrii cu aliniat, pentru ca ai mai invatat ceva, pentru ca a existat o concluzie, pentru ca s-a terminat o poveste.
Iar acum scrii dupa un punct. Dar sigur au mai fost si alte puncte inaintea acestuia, cu siguranta ai mai scris si alte povesti frumoase. Si toate povestile pe care le-ai scris pana in prezent te-au invatat multe. Te-au invatat sa razi, sa plangi, sa crezi in tine, sa te indoiesti de tine, sa ai rabdare, sa te bucuri de lucrurile mici, sa gasesti partea buna a lucrurilor. Si cel mai important te-au invatat sa scrii din ce in ce mai frumos povestile.
Asadar.. punct, aliniat si o noua pagina 2014 sper sa aduca povesti frumoase in viata fiecaruia, blogger, scriitor sau simplu cititor.
Asta am spus la inceputul anului trecut.
Dar .. poti sa scrii cu aliniat, sa rupi sau sa intorci pagina, insa ceea ce ai scris ramane scris. Pentru ca .. e scrisul tau, e pagina ta. Uneori ceea ce ai scris pe pagina dinainte revine in fata ochilor tai..iti da o stare proasta initial, te pierzi si nu mai stii sa scrii pe pagina actuala, dar apoi zambesti si iti dai seama ca fara pagina anterioara tu nu erai aici. Ai pus acel punct, ai dat pagina si ai inceput sa scrii cu aliniat, pentru ca ai mai invatat ceva, pentru ca a existat o concluzie, pentru ca s-a terminat o poveste.
Iar acum scrii dupa un punct. Dar sigur au mai fost si alte puncte inaintea acestuia, cu siguranta ai mai scris si alte povesti frumoase. Si toate povestile pe care le-ai scris pana in prezent te-au invatat multe. Te-au invatat sa razi, sa plangi, sa crezi in tine, sa te indoiesti de tine, sa ai rabdare, sa te bucuri de lucrurile mici, sa gasesti partea buna a lucrurilor. Si cel mai important te-au invatat sa scrii din ce in ce mai frumos povestile.
Asadar.. punct, aliniat si o noua pagina 2014 sper sa aduca povesti frumoase in viata fiecaruia, blogger, scriitor sau simplu cititor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)