o seara frumoasa

Ecaterina cea Mare la Teatrul National

Piesa care rupe bariere.

Cred ca singurul defect al acestei piese este acela ca se joaca pe scena Salii Amfiteatru. Desi este o sala foarte "calduroasa" si te simti foarte aproape de cei de pe scena, simti ca traiesti piesa, este totusi neincapatoare pentru astfel de piese grandioase.


Pentru intaia oara montata în România, piesa deschide pe scenă o lume spectaculoasă, cu intrigi de curte şi iubiri intense; contrastul dintre lumea dezinhibată şi destul de brutală, de un pitoresc dus până la exotism, Rusia, si rafinamentul şi cu rigoarea englezilor.
Actriţa Maia Morgenstern da viaţă celebrei împărătese a Rusiei, Ecaterina a II-a (cea Mare), într-un spectacol plin de haz şi mici frivolităţi, dar fără a depăşi limita bunului gust, după cum declară regizorul Cornel Todea. Regizorul a mărturisit că Ştefan Iordache este cel care a venit cu propunerea ca spectacolul să fie montat la Teatrul Naţional. Iordache a fost distribuit în rolul prinţului Potemkin, fost partener de viaţă şi furnizor de amanţi pentru împărăteasă.
“Ecaterina cea Mare” este o piesă cu personaje memorabile. "Imparateasa Maia si Iordache cel Mare", dupa cum am citit zilele trecute intr-un articol(insa sincer nu imi mai amintesc in ce ziar/revista). Tanarului actor Silviu Biris (Charles Edstaston) i se ofera o adevarata "provocare actoriceasca" in aceasta piesa, si reuseste sa surprinda atat de bine publicul si sa intre atat de usor in rolul capitanului englez format la Cambridge.
La curtea imperială soseşte un tânăr căpitan englez, Charles Edstaston (Silviu Biriş), cu dorinţa de a o întâlni pe cea mai temută şi desfrânată împărăteasă a Rusiei. Dar pentru a ajunge la Ecaterina cea Mare (Maia Morgenstern), trebuie să primeasca acordul prinţului Potemkin (Stefan Iordache), cel mai influent personaj din viaţa acesteia. Trimis să-i relateze faptele eroice pe care le-a făcut în America, Edstaston îi stârneşte împărătesei un interes mai puţin de natură eroică, ci mai degrabă erotică.
Apucăturile brutale şi lacome ale acesteia se izbesc de refuzurile "elegante" ale tânărului capitan. El se dovedeşte prea puţin dispus să-i facă pe plac. Cum nici Ecaterina nu este femeia care să se dea bătută, se va ajunge la o dispută fierbinte, condimentată cu umor şi scene senzuale. (discrepanta ridicol - sublim, cea care demostreaza ca in lumea celor puternici nu este nimic nou sub soare)
Un specatol de succes, o piesa cu totul deosebita si de neuitat.

corect sau nu

cand stim, si de unde stim ce este corect in viata???
ce avem voie sa facem si ce nu?
unde gresim?
cine este impotriva si ...
cum vom reusi sa facem sa fie bine?
cine impune toate aceste reguli in viata fiecaruia dintre noi?

NOI insine

doar noi stabilim anumite principii de viata pe care juram sa le respectam cu cea mai mare strictete, si tot noi suntem cei care ne plangem de aceste reguli
si de ce ajungem sa facem noi asta?
de ce consideram ca este gresit un anumit lucru, si spunem ca stim cat este de gresit si promitem ca nu vom ajunge sa-l facem...si totusi ne dorim atat de mult acel lucru, si ne simtim vinovati si simtim cum toata lumea in jurul nostru se prabuseste
si cu toate astea de cele mai multe ori continuam sa ne jucam cu regulile proprii, sa ne plangem de ele dar ... le incalcam de bunavoie, ca mai apoi sa ne simtim murdari sa nu stim ce avem de facut si sa ne simtim pierduti pe drumul vietii noastre (fara a ne da seama ca de fapt acela este drumul vietii noastre, de cele mai multe ori)

tot ce se intampla in viata se intampla cu un motiv; iar cel mai eficient mod de a scapa de tentatie in viata este sa-i cedezi...
asa ca regulile si principiile noastre sa ramana in mintea noastra si sa ne ajute sa gandim fiecare actiune pe care o incepem,
insa sa invatam sa ne lasam purtati de viata, sa o lasam sa ne dea ceea ce crede ea ca meritam, ca avem nevoie,
sa primim fiecare lovitura cu fruntea sus si fiecare bucurie cu mare emotie

corect sau nu pentru altii, ceea ce spunem, ceea ce gandim, ceea ce facem, ceea ce ne dorim, ceea ce simtim...este corect pentru noi, si doar asta conteaza!!!

Motel Capela - Rm. Valcea

amintiri, amintiri, dulci amintiri...

- si nu va ganditi la prostii -

in copilarie sunt anumite locuri care iti plac enorm de mult, locuri in care te simti mai bine decat acasa, locuri care iti raman in suflet si pe care peste ani ai da orice sa le revezi si sa retraiesti acele momente, acel sentiment de odinioara

si ... atunci cand reusesti sa ajungi din nou in acele locuri, nu doar ca observi atat de multe schimbari, dar realizezi ca iubesti acele locuri doar pentru ceea ce reprezinta ele in sufletul tau, doar pentru sentimentul placut pe care ti-l ofera, doar pentru clipele frumoase petrecute acolo odata si pe care simti cum le retraiesti, ceva gen "madlena cucernica si senzuala" a lui Marcel Proust(daca a citit cineva "In cautarea timpului pierdut" si stie despre ce vorbesc)...insa atat!

poate daca ai vedea pentru prima oara acele locuri acum, nu ar mai intra acolo in sufletul tau, nu le-ai mai indragi atat, pentru ca ele practic nu sunt atat de deosebite incat sa-ti capteze intreaga atentie si sa te faca sa le iubesti;

insa ceea ce reprezinta ele pentru tine vei iubi mereu, si de cate ori vei avea ocazia sa le revezi, vei retrai sentimente si emotii atat de puternice, acele emotii capabile sa schimbe o lume intreaga, sa iti dea puterea si iubirea care iti lipsesc si sa iti redea visele si dorinta de a visa mai departe

am fost de cateva ori in copilarie la motel "capela" - din valcea cu tata(el in interes de serviciu, eu in vacanta) si este unul din putinele locuri din tara care mi-au ramas in suflet si care imi provoaca emotii puternice ori de cate ori aud vorbindu-se de acele locuri sau ajung pe acolo, sau vad poze, ca si Clujul, Dejul, statiunea Fantanele-Belis

"despre lucrurile simple"

Orice dorinta se poate indeplini, chiar daca tu nu esti in stare sa faci ceva in acest sens, de cele mai multe ori.

Mi-am dorit foarte mult sa citesc cartea Mihaelei Radulescu - "Despre lucrurile simple"..
si iata ca astazi am citit cartea.
O carte interesanta, motivanta, sincera, puternica. Cartea in sine are o personalitate puternica, ca si autoarea, are puterea de a-si influenta cititoarele. Iti da incredere in tine, ca femeie, si nu o poti lasa din mana pana nu ajungi sa citesti finalul.
Capitolul "scrisoare din armata" arata o emotie cumplita in fata realitatii crude, in fata iubirii adevarate, in fata sentimentului de "dor" si a dorintei de a evada si a trai in bratele persoanei iubite fara a mai conta altceva in jurul tau.
Capitolul "la naiba cu prejudecatile" relateaza o poveste frumoasa Alex - Ingrid, in care tot ce conteaza este inima si ceea ce iti dicteaza ea.

"Despre lucrurile simple" este o carte care iti da puterea de a lupta mai departe, de a realiza ca lucrurile simple sunt cele care conteaza cel mai mult, fie ca dor sau ne bucura.
In carte am gasit raspunsul la intrebarea "cum trebuie sa fie barbatul ideal?"
Pentru fiecare din noi EL este altfel, insa un lucru e sigur: vei stii ca este EL "daca lacrima ta se poate prelinge pe obrazul lui".

preocupat cu gura ta - smiley

" multi spun ca sunt perfect,
dar am nevoie de tine caci altfel sunt defect;
...
multi spun ca sunt frumos,
dar fara dragostea ta pot spune ca-s hidos;
multi cred ca sunt genial,
dar fara tine sunt doar un tip banal"

interesanta melodia, frumoasa, antrenanta...
si totusi...
de ce nu putem fi noi?, asa cum suntem noi,
geniali sau banali, perfecti sau cu ceva defecte...
noi insine,
chiar daca nu avem o anumita persoana langa noi care sa ne faca sa ne simtim cei mai frumosi, cei mai perfecti, cei mai geniali oameni...
fiecare este unic in felul lui, fiecare are frumusetea lui, fiecare are genialitatea lui, fiecare este perfect intr-un anumit domeniu, intr-o anume situatie
e adevarat, avem nevoie de cineva care sa ne dea incredere in noi sa ne simtim ceea ce suntem, insa de ce intotdeauna avem nevoie de acel cineva pe care nu il putem avea defapt?
de ce nu putem gasi in persoanele care ne doresc, acea persoana care sa ne faca sa ne simtim noi, acea persoana cu care sa putem sa radem sau sa plangem, acea persoana cu care sa ne simtim in siguranta; acea persoana de care sa ne fie dor atunci cand ne gandim la ea, acea persoana alaturi de care sa putem sta o viata intreaga...
de ce exista intrebarea "de ce?"
daca reusim sa aratam celor din jur ca suntem geniali fara dragostea anumitei persoane, reusim sa aratam celor din jur ca suntem frumosi chiar daca persoana x nu este langa noi...reusim oare si sa gasim acel suflet care sa ne inteleaga si alaturi de care sa fim fericiti?

matricea identitatii proprii

Am fost saptamana trecuta la un workshop pe tema :"personal branding" organizat de aser si sustinut de Bogdan Gheorghe de la Boom TV. Interesant, chiar interesant in mare parte, desi ma asteptam la un alt stil.

Dintre ceea ce am "invatat" acolo, matricea identitatii personale mi-a atras atentia in mod special. Ai 6 intrebari la care trebuie sa raspunzi printr-un simbol(animal, planta) ce consideri ca te caracterizeaza!

1. Nucleul tau!
Ce vrei sa fii si stii ca vei fi intotdeauna?

2. Potentialul tau!
Ce ti-ai dori sa fii si speri ca vei reusi sa fii?

3. Delimitarea ta!
Ce nu ti-ai dori niciodata sa fii si stii ca nici nu vei fi?

4. Limitarile tale!
Ce ti-ai dori sa fii si crezi ca nu vei reusi niciodata sa devii?(ce amani, ce dorinte iti raman neindeplinite)

5. Slabiciunile tale!
Ce nu ai vrea sa fii si te temi ca totusi ai putea deveni?

6. Umbra ta!
Ce ti-ai dori sa nu fii si stii ca totusi vei fi intotdeauna?

ganditi-va si voi la asta...

dezamagire

uneori ne punem speranta in ceva, ceva care nu depinde doar de persoana noastra, si iesim dezamagiti...meritam oare asta? si atatea ?
spunem ca nu mai putem duce, nu mai lasam pe nimeni sa ne dazamageasca, dar uitam atat de repede si gresim din nou, si ne lasam afectati de o alta dezamagire, si inca una, si uitam numarul lor pana la urma...si aflam intr-un final ca putem trece prin mult mai multe decat credeam vreodata
invatam ceva din toate greutatile astea,
insa in momentele critice uitam ce am invatat pana atunci si tot ajungem sa gresim si sa devenim prada dezamagirii din nou, din nou, din nou...
vor sfarsi oare undeva???