duminică, 16 septembrie 2012

Emigrantii

In 2007 am vazut piesa "Emigrantii" la Teatrul de Comedie, in distributia Florin Lazarescu si Alexandru Unguru. Am scris atunci despre spectacol aici.

Aseara, in cadrul Maratonului Teatrului Independent, am revazut spectacolul "Emigrantii". De data aceasta in distributia Lari Giorgescu si Silvian Valcu. 
Cei doi au dat o frumoasa interpretare emigrantului politic, sclav al banilor.

Este povestea a doua persoane care provin din clase sociale diferite: intelectualul (Lari Giorgescu) si muncitorul (Silvian Valcu).
In noaptea de Anul Nou, cei doi traiesc  mai intens decat oricand singuratatea, lipsurile, temerile, sperantele.

Fiecare din noi are sperante, la fel cum are si temeri.
Fiecaruia ii lipseste ceva si la un moment dat in viata resimte singuratatea.
Si toti, fara nicio exceptie, suntem sclavi ai banilor. Fara bani nu poti merge la un spectacol de teatru, nu iti poti cumpara ciocolata preferata sau bluza pe care ai vazut-o acum o saptamana in mall.
Pana la urma suntem singuri si mici intr-o lume mare, o lume in care credem ca daca avem banul detinem puterea. Insa nu este suficient sa ai bani, trebuie sa fii capabil sa ii gestionezi corespunzator si sa nu ajungi o victima a lor.

sâmbătă, 15 septembrie 2012

Dusmancele

Dusmancele,
dupa Isaac Bashevis Singer


O femeie se intoarce din morti, se duce la coafor, isi face unghiile cu lac..si se intoarce in viata sotului ei pentru a-l distruge.

Tamara, este impuscata in lagar, dar supravietuieste si reuseste sa fuga in Rusia.
Herman Broder, sotul Tamarei, un evreu polonez, a stat ascuns timp de 3 ani de zile in hambarul unei tarancute si astfel a supravietuit nazistilor. Ajuns in America, afla ca sotia sa Tamara a fost impuscata in lagar si a murit. Atunci Herman se casatoreste cu cea care i-a salvat viata, multumimdu-i in acest fel.
Masha, este si ea o supravietuitoare a lagarelor de concentrare si amanta lui Herman.

Cand Tamara vine in America la unchiul ei, rabinul, viata lui Herman este data complet peste cap.

Experienta Holocaustului a lasat urme adanci in sufletele lor, insa nu ca si victime ale nazistilor, ci ca victime ale propriilor trairi. Nu sunt nici morti, dar nici nu se pot adapta societatii actuale.

O piesa frumoasa, profunda, cu Mihai Calin (Herman) la Teatrul Evreiesc.

*
"Barbatilor le plac fecioarele. Daca ar fi dupa ei, femeia ar trebui sa se urce in pat curva, si sa plece fecioara."


marți, 11 septembrie 2012

mierea de albine

Luna iulie. Cuptor. Soare fierbinte, asfaltul arde.
O tanara sta pe un scaun in tramvai ascultand muzica in casti. La prima statie se urca o doamna cu un bagaj marisor, si parea destul de greu. Tanara se ridica sa ii ofera doamnei locul.
- Va rog, luati loc!
- Nu, domnisoara, stai linistita acolo..Inca am putere. Sunt vioaie si sanatoasa si nu am avut in viata mea o zi de concediu medical, sa stii.
- Cum ati reusit?
- In fiecare zi, dimineata si la pranz, iau o lingurita de polen. Asta este secretul meu. Imi da putere si energie, si imi intareste sistemul imunitar. Sunt ca o albina toata ziua..am activitate permanenta si asta m-a ajutat sa nu-mi arat varsta si sa par mai tanara.  Cati ani crezi ca am?
- Pai .. 50-55 de ani??, spune tanara timid.
- Am 75 de ani, draga mea. Si polenul este tineretea mea.
- Waw!! Eu recunosc ca nu prea imi place polenul, in schimb mierea este preferata mea. Si fagurele de miere.
- Chiar daca nu iti place, incearca sa inghiti dimineata o lingurita cu polen, cu apa daca nu poti simplu, sau amestecat cu miere! Ai sa vezi ca iti face bine!
- Multumesc mult pentru sfat, multa sanatate si numai bine.
- Asemenea, d-ra! si batrana doamna coboara.


De mica mi-a placut mierea. Cand se intorcea tata din delegatiile de la Cluj intotdeauna imi aducea un borcan de miere. Si erau niste borcane asa faine, parca le vad si acum..o eticheta frumos colorata, cu o albinuta pe ea, si capacul borcanului in nuantele tipului de miere - oranj pentru mierea poliflora, galben pal pentru mierea de salcam, galben-roscat pentru cea de fructe de padure....
Mancam dimineata la micul dejun paine cu unt si miere, si era tare bun. Si acum mai mananc la micul dejun paine (prajita) cu unt si cu miere.
Imi mai place mierea in iaurt si cu fructe, si uneori cu nuci. Este cel mai bun desert. Dar nu cumparat gata, ci facut de mine acasa: un pahar de iaurt natural, il pun intr-un castronel, pun cateva lingurite de miere, fructele (banana, piersica, caise....)taiate cubulete, si nuca.

Ceaiul nu il mai beau demult cu zahar. Doar atunci cand are un gust usor amar pun o lingurita de miere in loc de zahar. Limonada de asemenea o beau cu miere, nu cu zahar. Mierea este cel mai bun indulcitor natural.

Pe langa placerea de a consuma miere ca si desert sau la micul dejun, o mai folosesc ca tratament impotriva racelii. Dintotdeauna am avut o sensibilitate cu amigdalele. Si acum, de fiecare data cand simt ca se inflameaza amigdalele, imi fac o cescuta de miere cu lamaie. O lamaie stoarsa in care pun cateva lingurite de miere, si amestec pana se incorporeaza. Are vitamina C si face bine la gat si la amigdale.

Am incercat si polen..asa cum m-a invata batrana doamna din tramvai..am cercetat eu apoi, si polenul este cel mai bun pentru sistemul imunitar: contine aminoacizi, fier, magneziu si lecitina.

De asemenea, mierea este un bun "somnifer". Ti s-a intamplat sa fii foarte obosit(a) seara, dar sa nu te ia somnul? Atunci e recomandat sa bei o cana de lapte cald indulcit cu miere. Si imediat te ia somnul, pentru ca mierea ajuta sistemul nervos.

Bineinteles, mierea poate fi folosita si pentru arsuri, sau ca tratamente naturiste pentru ten.

Tu, cititorule, consumi miere? In ce scopuri?
Pe mine m-a provocat Blogal Initiative sa scriu la ce folosesc eu mierea de albine. Si pentru ca imi place mult mierea si consum aproape zilnic am raspuns provocarii.


luni, 10 septembrie 2012

The Magic of Belle Isle

"- La cine tipa?
 - La viata. "

"Imaginatia - cea mai puternica forta disponibila umanitatii."

"Daca te imbeti suficient, vei plange in legatura cu orice. Lacrimile adevarate sunt o modalitate utila de a ajunge intr-un loc. "

"una din cele mai mari placeri pe care le are viata de oferit este propria cautare a inimii"

"Sa nu incetezi niciodata sa privesti ceea ce nu este acolo!"

*
un film cu Morgan Freeman
*

Monte, un jucator de baseball, a ajuns in scaun cu rotile in urma unui accident stupid de masina, pe cand avea doar 25 de ani. Sotia, desi isi dorea multi copii, a ramas alaturi de el si l-a incurajat, si lui i s-a deschis o noua poarta in viata: a devenit un indragit scriitor de romane western.
6 ani dupa moartea sotiei, si 6 ani de cand nu a mai avut inspiratie si nu a mai scris ceva, batranul Morgan se muta pentru perioada de vara intr-un orasel linistit. Aici cunoaste o mama singura cu 3 fete, cu care leaga o prietenie frumoasa si care il ajuta sa reinvie personajele cartilor sale.

O poveste de viata frumoasa, inspirationala, din care avem ce invata.
Oricand ni se inchide o poarta, o alta se deschide pentru noi. Trebuie doar sa vrem sa intram pe ea.