sâmbătă, 2 februarie 2008

TNB

Ninel,

Vei ajunge mare, fratioare!...
Felicitari , si numai realizari pe mai departe!!!


Cine este Ninel?
Un coleg de la teatru, un baiat cu foarte mult talent si dorinta de a depasi toate obstacolele intalnite in actorie.

M-am bucurat nespus cand premiera pe tara de la Teatrul National Bucuresti « Eduard al III - lea » l-a adus pe scena pe Ninel Surdu interpretand rolul Regelui Boemiei, aliatii francezilor. Vestimentele acelei epoci medievale turnate parca pe el si parul (real de altfel) iti dadeau impresia ca este chiar din poveste.
Piesa este de o frumoasa imbinare a istoriei si fictiunii, coregrafia cu tobele extraordinara; iar meciul de rugby cu care incepe spectacolul este de-a dreptul surprinzator, ca de altfel intreaga regie.
Cel mai impresionant moment este, dupa parerea mea, atunci cand regele Eduard al III-lea (Ion Caramitru) ii cere Contesei de Salisbury (Crina Muresan) sa-i fie amanta (*imagine); iar ea ii raspunde ca prefera sa moara decat sa-si piarda onoarea, demnitatea de femeie si sa-si tradeze sotul.
Este un lucru care s-a pierdut pe parcursul atator ani si pe care ar trebui sa-l invatam din nou; gasim din ce in ce mai greu un astfel de respect si iubire in zilele noastre. Eu insa continui sa cred ca nu este pierdut definitiv si ca intr-o zi va redeveni parte din noi. Daca oferi o astfel de credinta si un astfel de respect este aproape imposibil sa nu ti se intoarca. Iar daca fiecare din noi ar face acest lucru, cu siguranta lumea noastra ar fi cu totul alta: mai luminoasa, mai deschisa, iubitoare.
Regizorul Alexandru Tocilescu a declarat: “Eduard al III-lea e piesa juramintelor. Iata de ce montam piesa acum. Pentru o lume in care cuvantul nu mai inseamna nimic.Am citit piesa si mi-am dat cuvantul ca am s-o montez. Era singura demonstratie pe care puteam sa o fac eu ca imi tin cuvantul.”
Foarte adevarat. Cuvantul dat nu trebuie incalcat. Pentru un juramant se moare, se poate pierde libertatea, caci este un lucru sacru pe care trebuie sa-l respectam.
Cuvantul dat si bucuria respectarii lui ne face mai puri, mei onorabili. De ce sa ne uitam la cei din jurul nostru pentru care cuvantul dat a ajuns sa fie unul din cele mai dispretuite lucruri si sa ne fie teama sa aratam ceea ce suntem, sa avem un anumit cod al valorilor pe care sa il respectam, sa ne tinem de promisiuni si sa avem o viata fericita ?

Pentru cei care inca mai cred in teatru si in valoarea lui, aceasta piesa chiar merita vazuta.
Intreaga piesa este de-a dreptul fenomenala.

Cartile
-Mihai Eminescu-
Shakespeare!adesea te gandesc cu jale,
Prieten bland al sufletului meu;
Izvorul plin al canturilor tale
Imi sare-n gand si le repet mereu.
Atat de crud esti tu, s-atat de moale,
Furtuna-i azi si linu-i glasul tau ;
Ca Dumnezeu te-arati in mii de fete
Si-nveti ce-un ev nhu poate sa te-nvete.

De-as fi trait cand tu traiai, pe tine
Te-as fi iubit atat – cat te iubesc ?
Caci tot ce simt, de este rau sau bine,
- Destul ca simt – tot tie-ti multumesc.
Tu mi-ai deschis a ochilor lumine,
M-ai invatat ca lumea s-o citesc,
Gresind cu tine chiar, iubesc gresala:
S-aduc cu tine mi-este toata fala.

Niciun comentariu: