parcul Bordei

acum cativa ani un loc care arata jalnic...

plin de gunoaie, de golani, de cupluri absolut lipsite de moralitate...

ei bine, campaniile de salvare a spatiului verde(printre care cea a Jurnalului National si a Primariei Sectorului 1), de salvare a domeniului public de rechinii imobiliari(binecunoscutul scandal cu "Dl" Constanda)...au avut un rezultat favorabil

astazi Parcul Bordei a devenit un loc de vis: spatiu de joaca pentru copii frumos amenajat, insula cu pauni, lacul cu lebede negre(desi aici ar fi o problema-lacul nu este tocmai unul curat), statuia lui Marin Preda

parem sa avem din nou un Bucuresti verde...

dar oare cat va fi acest verde - verde!?

nu vreau sa fiu pesimista, dar asa se intampla la noi, romanii...

nu stim sa avem grija de ce este al nostru(public sau privat), nu ne intereseaza decat cum sa facem avere, suntem egoisti si de cele mai multe ori lipsiti de valori si principii morale...

uitam cat de placut si reconfortant este sa te plimbi seara intr-un parc, si mai mult de atat uitam (sau poate nu stim) sa avem grija de mediu, de spatiu verde, de tot ce este in jurul nostru...si implicit de noi si cei dragi noua

necuvintele

anul acesta teiul miroase mai placut si mai puternic ca niciodata...

in parcuri fluturi multicolori se joaca printre petalele florilor si este atat de frumos sa-i privesti...

dar ce rost au toate, daca cel drag este departe si nu poti sa imparti cu el aceste clipe pline de farmec si magie?

ii poti trimite un e-mail, un sms,

ii poti trimite imagini si povestiri despre aceste lucruri frumoase persoanei dragi,

insa nu-i poti trimite bucuria si emotia resimtite atunci cand traiesti aceste clipe

cuvintele de cele mai multe ori sunt in plus daca ai alaturi o persoana draga cu care sa imparti momentele placute ale vietii

cuvintele de cele mai multe ori nu valoreaza nimic daca nu le spui persoanei care trebuie

cuvintele nu-ti pot explica ce inseamna iubirea, ura, dorinta, visul, bucuria, binele, raul, muzica

cuvintele nu pot reda un sentiment, o viata, o clipa frumoasa

oricat ne-am stradui sa explicam in cuvinte

ele, sentimentele, clipele, raman doar eternitatea celui care le traieste

marea

nu vreau sa ma repet cu acest articol intitulat marea.........
insa
m-am trezit din somn...
am visat marea, am visat ca dansam pe cantecul valurilor
liniste, seara, cateva lumini usoare,
doar vantul care adia usor, valurile marii care se loveau incet de tarm si ... eu

"O, valuri mari de spume!
Purtaţi-mă prin lume
Ca frunza fără nume
Ce o plutiţi uşor,
Şi m-aruncaţi din mare
Pierdut, fără suflare,
Pe malul cu uitare
Adâncului Bosfor!"
(Pe mare- Vasile Alecsandri)

Marea este simbol a deplinei armonii, a singuratatii, a pustiului, o personificare a linistii eterne. Foarte multi poeti romantici folosesc simbolul marii in poeziile lor:
"În fundul cel umed al mărei turbate,
În lumea-i noptoasă, în sânu-i de-amar,
Luceşte o steauă în piatră schimbată,
În mărgăritar.

E-amantul a stelei ce palidă trece
Şi-aruncă prin nori a ei rază de nea,
E-amantul căzut dintre stele, ce rece
În mare murea."
(Cand marea...-Mihai Eminescu)

marea...unul dintre cele mai frumoase locuri, mai ales datorita faptului ca iti ofera cel mai frumos sentiment de liniste, de regasire, de speranta, de iubire...

nu stiu de ce nu mai pot sa dorm acum...nu stiu de ce am visat marea...
mi-e dor de mare

o amintire

tristete, durere, lacrimi amestecate cu bucurie, zambet si melancolie...

cat de rau si bine totodata poate sa-ti provoace o amintire...o simpla amintiri, un simplu moment trait, o simpla poza

bucuria ca s-a intamplat, zambet ca ai in suflet amintiri placute, melancolie ca iti amintesti cu placere si iti doresti sa retraiesti acele momente sa mai ajungi in acele locuri...tristete ca s-a terminat, durere ca nu se mai poate repeta si lacrimi ca exista aceasta durere

ce avem de facut intr-un astfel de moment? cred ca...sa ne bucuram de ceea ce a fost si sa ne amintim cu placere de acele momente care s-au petrecut...si sa lasam sa vina alte si alte clipe frumoase...alte locuri, alte persoane, alte amintiri ... in viata noastra, in sufletul nostru

si le primim cu mult drag si caldura...

iubirea

cea mai frumoasa definitie a iubirii pe care am auzit-o pana acum....
am citit-o aseara, la statusul unui amic,
si suna cam asa :
" a iubi inseamna sa-i dai cuiva puterea sa te distruga, si sa ai incredere ca nu o va face "

adevarat!!!!
de cele mai multe ori, atunci cand iubim ne deschidem sufletul in fata celuilalt, ne lasam purtati de cel mai frumos sentiment si desi stim ca asta ne poate face rau...nimic altceva nu mai conteaza...credem orbeste in celalalt, trecem peste toate dezamagirile, uitam sa ne mai uitam atenti in jurul nostru si vedem doar ce ne place sa vedem...
pana intr-o zi cand ne trezim si realizam ca am dat prea mult si am primit prea putin sau deloc, sau realizam ca ne-a distrus acea persoana in care am crezut atat si caruia i-am dat sufletul nostru si ca noi insine suntem vinovati pentru ca i-am dat puterea sa ne distruga, nu am fost atenti si am lasat sa ne faca asta ...
acesta este un caz fericit, chiar daca este tarziu si deja ne-a distrus acea persoana, ne-am trezit
suferim, plangem, juram ca data viitoare vom fi cei mai precauti...
numai ca lucrurile nu se petrec chiar asa...si data viitoare suntem din nou raniti, infranti....
pana reusim sa gasim acea persoana careia sa-i dam puterea sa ne distruga, avem incredere in ea ca nu ne va distruge si intr-adevar nu ne va distruge

cat de repede sau greu gasim acea persoana depinde numai de noi...
si uite cum toata viata noastra si tot ceea ce facem cu viata noastra depinde numai de noi
depinde de noi ce facem pentru a obtine ceea ce vrem, depinde de noi cui ii dam puterea sa ne distruga, depinde de noi pe cine lasam sa ne iubeasca, depinde de noi in mainile cui lasam sufletul si increderea noastra

snagov

un loc frumos aproape de Bucuresti ...

sa mergi intr-o seara pana acolo, ca o plimbare, decat sa iesi in oras,...
sa te destinzi
sa-ti mai treaca oboseala, stresul, supararea...

sa uiti de Bucurestiul murdar si aglomerat...

sa uiti de servici, de probleme

sa opresti pe un camp in drumul tau si sa culegi maci...
sa privesti lacul...

definetely...maybe...

If you didn't notice you mean everything

esti departe si...
imi este dor de tine....
si ... am ajuns sa regret oarecum ca nu am zis nimic si nu am facut nimic cat ai fost aici...
si totusi...daca as fi facut si pierdeam...probabil ca ma simteam si mai trista acum...
si nu m-as fi impacat cu ideea...



si totusi poate nu pierdeam....

dar nu cred ca voi avea vreodata curajul sa zic ceva...
imi e frica...



"da-mi numai o speranta...
si voi fi a ta...
cum tarmul e al marii,
cum luna e a noptii,
cum soarele e al zilei"

http://www.poezie.ro/index.php/author/0004297/raluca%20uluiteanu

ziua copilului...

si ziua mea:D
caci cu toti ramanem copii, oricat incercam sa na maturizam, sa ne purtam cu mai mult sau mai putina responsabilitate, sa gandim, sa fim intelepti...in suflet ramanem copii...
spre exemplu mie imi place sa merg in parc si sa ma dau in leagan(mai ales cand sunt trista) simt cum ma relaxeaza, cum ajung inapoi in perioada copilariei(doar cu gandul si sufletul) si nu mai stiu nimic de griji si alte probleme....simt vantul cum trece pe langa mine si imi ia cu el toate neplacerile...
am zis ca.....o sa imi iau sau o sa imi fac un leagan doar al meu, la mine pe balcon...poate o sa si reusesc odata:D

Gandacelul
de Elena Farago

-De ce m-ai prins in pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca ma doare
De ce ma strangi asa de rau?

Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place sa ma joc si mie,
Si mila trebuie sa-ti fie
De spaima si de plansul meu!

De ce sa vrei sa ma omori?
Ca am si eu parinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,

Si-ar plange tata mult de tot
Caci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-ma, ca nu mai pot!...

Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea sa-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!

A incercat sa-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut in tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!...

Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.

Si zi-le ca de-acum ai vrea
Sa ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!

LA MULTI ANI TUTUROR DE 1 IUNIE!