cele mai frumoase amintiri pe care le purtam in noi

anii de liceu si de facultate...

"O, vis al vietii studentesti

Din vremuri disparute,

De ce nu vii sa infloresti

Simtiri ce azi stau mute?

Zadarnic stau si ma gandesc,

Eu urma nu ti-o mai gasesc..."

*

Au trecut ani, au trecut ani...si viata s-a schimbat....

am crescut, au aparut problemele...

am invatat ce inseamna munca, ce este un job stabil, ce presupune un concediu medical....

Am vrut sa citesc ceva vesel, nostalgic, copilaresc; cand deodata mi-am amintit ca Momo mi-a recomandat o carte. Mai demulticel...ce-i drept.

Elevul Dima dintr-a saptea - de Mihail Drumes.

si...

m-am asezat in pat si am inceput sa citesc....

"De undeva, de departe, a poposit in Cetatea Banilor un adolescent cu ochii albastri precum cerul primaverii. E elevul Dima dintr-a VII-a, care pana atunci a privit viata pe fereastra deschisa sau a cules-o din carti. Abia anul asta urmeaza pentru prima data ca elev cursant. E nedumerit de apucaturile colegilor, de vocabularul lor pitoresc si se simte intrucatva dominat de ei. Dar nu trece mult si timoratul adolescent se deschide ca o aripa inainte de zbor, subjugand toata clasa, tot liceul, toata scolarimea din oras, incat devine idolul tineretului scolar. Ce minune s-a intamplat? Niciuna sau una mare de tot: Dima i-a inhamat pe colegii sai la carul unui vis maret, o temerara expeditie transoceanica pe intinsul Pacificului, unde se afla o insula fara nume, si in acea insula, o comoara, si in mintea adolescentilor, o alta comoara: ideea unui falanster maret, pe care sa-l realizeze acolo. "...

Un roman frumos, un vis al unor adolescenti de a cuceri lumea, o poveste de iubire minunata. Grig si Lotte. O poveste trista.

Cand visul de a cuceri lumea se destrama, ramane visul unei iubiri vesnice.

Totusi...iubirea asta are un final trist.

*

"Un crin nu-si pierde puritatea, chiar daca e tavalit in mocirla."

"Imi dau seama ca, in afara de lumea voastra, nu mai exista alta lume, Si ce bine-i asa! Daca puteti, niciodata sa nu iesiti din ea. Asta-i adevarata dragoste. "

"Nasterea mea n-a adus nici cel mai mic castig universului. Moartea mea nu-i va micsora nici imensitatea, nici splendoarea. Nimeni n-a putut vreodata sa-mi explice de ce am venit, de ce voi pleca. - Omar Khayyam"

"ura e intotdeauna mai puternica decat iubirea"

"Totdeauna indragostitii au crezut ca luna a fost creata in adins pentru ei."

"Ce lucru minunat e arta! Numai ea face sa vibreze cu adevarat sufletele oamenilor. "

"Viata e atat de trista...de aceea, viseaza cat poti...si, daca poti, nu te mai trezi din visare...ti-ai sfaramat un vis, cladeste-ti altul, mereu altul..."

"Orice femeie este regina din clipa cand incepe s-o doreasca un barbat."

"Nu se iubesc cu adevarat decat aceia care nu se cunosc inca . - Anatole France"

"Dragostea nu e niciodata mai puternica decat atunci cand te face sa suferi. - Jean Christophe"

"Sufletele a doua fiinte care se iubesc si mor in aceeasi clipa nu se mai despart niciodata."

"-De ce toate iubirile mari se rezolva in moarte?

- Simplu de tot: pentru ca ele depasesc obisnuitul. Marile pasiuni infrunta timpul, legile firii, toata oranduiala lumii, in goana lor nebuna, fara tinta si fara frau. Si-si ard aripile, asemenea fluturelui care ravneste lumina prea orbitoare pentru el. "

"Cat se insala cine crede ca departarea ii desparte pe indragostiti...Dimpotriva: ii apropie mai mult."

"Calcam numai pe amintiri, ca pe un covor de flori."

"Tineretea e flacara, entuziasm, jertfa, tine intotdeauna cu cei nedreptatiti."

"bortoasa" = bere, in limbajul studentesc de atunci

"De ce mi-ai daruit atatea amintiri de care nu ma pot desparti? De cand te-am pierdut, traiesc necontenit doua vieti: una reala, cu bucurii marunte, griji si necazuri, si alta, a amintirilor. ........

Crezi ca e cu putinta sa ne intoarcem inapoi, in trecut, cand noi am mers intotdeauna inaintea timpului?"

"Nu-nvie mortii - e-n zadar, copile. - Eminescu"

"Si nimeni nu va putea sa scape iubirea de gadele ei - timpul..."

"toate au un sfarsit. Chiar dragostea vesnica."

*

Romanul mi-a redat anii de liceu; chiar daca doar in ochii mintii. Copilarii, planuri, iubiri, sperante, poezii, dezamagiri, temeri, nebunie...toate au fost parte din cei mai frumosi ani ai vietii.

Si ma bucura nespus faptul ca, exista carti care te fac sa simti nostalgia unor clipe demult apuse.

Acele clipe vesnice, care au un sfarsit dureros.

(nb: " mama lui Mircea cel Batran - Dna Calinichia

sotia voievodului - Mara"

odinioara erau scrise astfel de informatii in cartile de istorie; fain)