o poveste despre libertatea de a alege

eu am ales viata asta, si nu ea pe mine

*

" Placintica: - Cum se simte un cersetor la un an si jumatate de la intrarea tarii lui in Uniunea Europeana?

Antoniu: - Ca dracu'!...si-a pierdut si ultima bruma de incredere pe care o mai avea in institutiile statului si in propria luciditate.

Placintica: - Ce frumos vorbiti! Credeti, totusi, ca statul trebuie sa le ofere bani, locuinte, sa le asigure slujbe, intr-un cuvant, sa-i integreze social pe cei care cersesc?

Antoniu: - Statul nu trebuie sa-i aduca in situatia de a cersi.

Placintica: - Dumneavoastra cum ati ajuns in situatia de a cersi?

Antoniu: - Bunastarea m-a adus in situatia asta, sutele de carti citite, succesele scolare si universitare, vila confortabila, obiectele de arta, mancarea buna. Nu le-am mai suportat, ba mai mult, as fi furat cu draga inima de la cei ca mine ca sa le dau saracilor, numai ca haiducia era scoasa in afara legii. S-a intamplat, atunci, ca sa plec eu insumi la cersit."

Antoniu si Kawabata

- Iolanda Malamen

Doi closarzi, bastarzi ai sperantei, pescuitori in propriul intuneric. Isi fac amandoi "toaleta" de dimineata, adica netezesc grabit, cu mainile tepene de frig, hainele stralucind de murdarie, in care au dormit.

( Cartea mi-a amintit de piesa de teatru vazuta in primavara la Teatrul Foarte Mic, piesa "ca pe tine insuti" care m-a amotionat si m-a determinat sa privesc viata intr-un alt fel. )

Antoniu este fiul unui medic celebru, are o dragoste pasionala pentru carti, si este rezervat cu colegii.

"Eu sunt un ratat...un ratat este un fost om, si cand spun om ma refer, bineinteles, la: inteligenta, sentimente, spirit de sacrificiu, intuitie, educatie familiala si intelect, talent, caracter s.a.m.d. Ratarea nu vine nici ea asa, singura, de capul ei. Pentru ratare iti trebuie inclinatii speciale, miros aparte, un simt al onoarei peste medie si o conlucrare permanenta cu ... realul. In afara de asta trebuie si o vointa de fier ca sa nu mai intorci niciodata capul, sa te sacrifici pentru aceasta ratare, sa i te dedici cu infrigurare si pentru totdeauna. "

Mama lui s-a sinucis cand el era inca un copil; iar dupa moartea tatalui, Antoniu doneaza casa femeii care i-a ajutat ani de zile la treburile casnice si pleaca pe strazi. Astazi, locul in care cerseste este o gura de metrou a statiei Obor, statie extrem de animata, din care ies si intra zilnic puhoaie de oameni. Puhoaie mohorate, triste, incruntate si artagoase. Rareori, privind cu atentie, vei descoperi un chip luminos sau un zambet autentic.

Kawabata este vagabondul barbos, cu ochi de asiatic, cersetorul umil, pacatosul senin. Kawabata este mult mai in varsta ca Antoniu si mai neputincios.

- Nu ii cunoastem numele real, il stim doar ca si Kawabata, nume dat de catre Antoniu. - Cerseste prin preajma ghetoului (Str. Papadiei nr 8). De multe ori, Antoniu cerseste si pentru el, cat poate.

Kawabata cerseste pur si simplu. S-a nascut singur si a ramas singur. A mers la scoala cativa ani numai pentru a avea cu cine sa se bata, a fost brancardier la un spital de boli mintale, a furat, a facut 13 ani puscarie pentru crima, a fost peste.

Antoniu ii spune povesti, ii citeste Psalmii...

El, intelectualul ratat, viseaza sa scrie o carte. Si reuseste intr-un fel ( scrie doua caiete), dupa moartea lui Kawabata, care acum il vegheaza de undeva de sus si, in visele lui Antoniu, il incurajeaza.

- Spun intr-un fel pentru ca Iolanda Malamen ne aduce trei posibile finaluri. -

Antoniu a fost indragostit o data in viata, de Ema. O femeie cu 15 ani mai mare decat el, maritata...femeie care intr-o seara nu mai ajunge la cina...

In acea seara, tatal lui Antoniu moare intr-un accident de masina, alaturi de femeia cu care iesea...femeie ce se dovedeste a fi chiar Ema.

Un personaj interesant si magic al romanului este Placintica, cea care seamana cu Scarlet Johanesson. A fugit de la 15 ani in lume, iar dupa 10 ani l-a cunoscut pe Antoniu. Pentru o perioada mananca alaturi de el din "painea durerii", dar ea nu poate ramane acolo...intr-o zi Placintica revine la viata, renunta la vagabondaj, ajunge reporter la un cotidian...

este acea personalitate care nu se lasa invinsa si isi doreste sa fie cineva. Si reuseste.

O poveste de viata impresionanta, o poveste pe care simti cum o traiesti prin Antoniu si Placintica, prin Kawabata si prin lumea rece in care traim.

*

Norii au descoperit pe cer o stea impietrita si stranie, ca ochiul unui ciclop.