despre dragoste si cunoastere

Dragostea si cunoasterea sunt doi copii, care se tin de mana si sunt de nedespartit. Cresc impreuna, invata impreuna, alearga impreuna, se joaca impreuna, zambesc si plang impreuna, traiesc impreuna.

Doar atunci cand iubesti te cunosti pe tine la adevarata ta valoare, cu bune, cu rele, cu tot ceea ce ai. Atunci te descoperi, abia atunci simti ca traiesti. Drumul cunoasterii si autocunoasterii nu il poti face decat prin iubire. Si iubirea nu o poti simti decat prin cunoastere. Iubirea pentru persoana ta si iubirea pentru persoanele din jurul tau.

Prin autocunoastere ajungi sa crezi in tine, sa ai curaj sa iti doresti si sa obtii ceea ce iti doresti, si mai presus de toate, sa te iubesti pe tine. Sa ai curaj sa iubesti viata si oamenii de langa tine.

Nu intotdeauna vom obtine ceea ce ne dorim, insa aceste esecuri, aceste dureri, neimpliniri fac parte din noi, din procesul de maturizare si ne ajuta sa ne cunoastem mai bine limitele.

Cu cat cunosti mai mult ceea ce iubesti, cu atat iubesti mai mult. "Daca as mai ramane o zi, as mai ramane un an, iar daca as mai ramane un an, n-as mai pleca niciodata." (11 minute - Coelho)

Acum simt ca iubesc, si cu cat cunosc mai mult, iubesc mai mult, si cu cat iubesc mai mult, cu atat nu as mai pleca niciodata de langa el. Si totusi ii doresc lui toata fericirea din lume, chiar daca va fi sa fie alaturi de mine sau nu. Cred ca aceasta este adevarata dragoste, atunci cand suntem capabili sa dorim tot ceea ce este mai bun pentru celalalt, fara egoism, fara sa ne gandim la noi. Aceasta este dragostea neconditionata.

Cu ceva ani in urma am iubit, sau doar credeam ca iubesc. A fost o forma de a iubi, dar a fost acea iubire care mi-a adus cunoasterea de sine.

Am invatat sa lupt, sa fiu puternica, sa ma ridic atunci cand cad, sa nu ma supun oricui. Am invatat sa arat ca sunt tare, desi tremuram toata. Am invatat sa zambesc dulce, desi in ochi aveam lacrimi amare. Am invatat sa vreau mai mult de la mine; si am aflat ca pot mai mult si merit mai bine. Am realizat cine sunt, si pentru cine merita sa lupt, si cui merita sa ma daruiesc. Am aflat ca am puterea de a pleca atunci cand acolo unde ma aflu nu mai am nimic de cunoscut si iubit; ca am puterea de a porni de la inceput in alta parte si cu altcineva; si am aflat ca toate sunt trecatoare in viata mai putin trairile noastre, placute sau mai putin placute. De multe ori, raman doar invatamintele trase din aceste trairi, nici macar trairile in sine.

Si toate prin cunoastere si dragoste, cei doi copii de la inceputul povestii noastre.

Fiecare din noi este un copil. Doar un copil stie si poate sa iubeasca neconditionat, si doar un copil are setea si resursele necesare de cunoastere si autocunoastere.

Sunt un copil care iubeste!

- articol scris pentru revista garbo