je ne regrette rien

un colt de suflet...

ascuns si trist

innorat (ca vremea de afara)

naiv(ca un copil);

o liniste apasatoare...

o neliniste dureroasa...

o ploaie de lacrimi...

visuri spulberate...

o poveste de viata...o poveste din care nu ar trebui sa iesim cu regrete;

si totusi ele sunt inevitabile ;

ne dorim mai mult; visam mai mult si in zbor ne frangem aripile;

vrem sa fim altcineva - dar oare daca am fi altcineva nu am vrea sa fim alt altcineva si tot asa...poate acel altcineva care vrem sa fim, ar vrea sa fie asemeni noua....

vroiam odata sa fug in lume...nu mai vroiam nimic, eram dezamagita de tot, in special de mine; si mi-a spus cineva "nu crezi ca oriunde fugi, tot de tine dai? "

ba da...tot de mine dau...

asa ca am ramas aici...cu voi; eu asa cum ma stiti - o visatoare naiva care iubeste libertatea

cred ca cel mai bine ne este asa cum suntem; cu puterile noastre (atat cat sunt), cu copilariile noastre (care ne pastreaza visurile), cu dezamagirile noastre, cu infrangerile noastre, cu sperantele noastre si cu tot ce avem mai bun;

e drept ca intotdeauna vom visa pentru mai mult si mai bine;

vom incerca sa urcam mai sus, si mai sus, si mai sus....ca sa fie durerea mai mare cu cat cadem de la o inaltime mai mare;

important este sa ne ridicam, sa ne scuturam (durerea) si sa urcam iar!

Drumul este cel mai important, nu varful in care ajungem! Pe drum crestem, invatam, ne maturiza, plangem, radem, iubim, cantam...Atat conteaza, trairile noastre! Nimic mai mult!

Noi suntem importanti!