Tartarin din Tarascon

de Alphonse Daudet

A. Daudet ne spune povestea marelui Tartarin din Tarascot, sudul Frantei.

Un barbat de 45 de ani, cu ideal eroic, un suflet ca al lui Don Quijote si un trup asemeni lui Sancho Panza, care iubeste vanatoarea de sepci (barbatii ies la vanatoare, isi arunca sapca in sus si trag in ea in zbor) si calatoriile - desi nu a calatorit niciodata.

Intr-o zi, in oras, poposeste o doamna de la un targ, cu serpi boa, foci, crocodili si un magnific leu din Atlas. Tartarin merge sa vada si el leul, si intrarea sa "cu pusca pe umar ii ingheta pe toti". A doua zi locuitorii vorbeau doar de plecarea lui Tartarin in Africa la vanatore de lei.

Sub presiunea locuitorilor, Tartarin anunta ca va pleca si incepe pregatirea.

A plecat catre Paris - de aici Marsilia - apoi Algeria -

In Algeria, Tartarin se indragosti de o maura. Desi purta voal, asa cum se poarta in Orient, Tartarin s-a indragostit de ochii ei mari si rimelati, de incheieturile fine, de parfumul ei.

Ajutat de 'printul de Muntenegru', Tartarin al nostru trai o perioada alaturi de Baia. I se spunea Sidi Tart'ri.

Printul de Muntenegru il tradeaza pe tarasconez, Baia nu este cine credea Tartarin a fi. Totusi Tartarin nu renunta la vanatoare. Ramas singur si fara bani, Tartarin nu isi pierde curajul si increderea in sine.

Impusca un leu, trimite pielea acestuia la Tarascon, iar atunci cand se intoarce in orasul sau, este primit ca un erou.