marți, 10 iulie 2012
Domnul Ibrahim si florile din Coran
de Eric-Emmanuel Schmitt
o parabola a vietii si a mortii.. o poveste trista despre bunatate.. o traire care te sensibilizeaza..
Moise, un baietel de 13 ani, parasit de mama, mai apoi de tata, ajunge sa se imprieteneasca cu bacanul musulman, care are grija de el si il invata de bine.
Domnul Ibrahim mi-a daruit secretul armei absolute. Mitraliez lumea cu zambetele mele cat e ziua de lunga.
Omul isi petrece viata in doua locuri: in pat si in pantofi.
Frumusetea e peste tot. Oriunde ti-ai intoarce privirea.
Ceea ce dai iti apartine pe vecie. Ceea ce pastrezi e pierdut pentru totdeauna.
Absenta unui raspuns e si ea un raspuns.
Autostrada spune: circulati, aici nu-i nimic de vazut. Autostrada a fost facuta pentru imbecilii care nu vor decat sa se deplaseze cat mai iute cu putinta de la un punct la altul. Noi calatorim, nu facem geometrie.
Miroase a fericire. E Grecia. .... Secretul fericirii este s-o iei pe indelete.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
M-ai facut sa zambesc cald. Nu am mai facut-o de mult :) .
Sunt aici cateva adevaruri simple, pe care le pierdem din vedere intr-un zbucium idiot si inutil...
Ma bucur sa stiu ca ai zambit!! Sa o faci mai des :*
Stii, Ralu, eu chiar am "mitraliat" lumea cu zambetele mele...nu de multisor.
Si inca mi-au ramas cateva zambete ascunse prin tolba.
Da' stii ce-as vrea? As vrea sa mai pot rade in hohote...sa fac pohte lumii sa rada cu rasul meu :)
Imi spunea proful de chimie, in clasa a VII-a, ca ar vrea sa fiu mica, mica, sa ma bage in buzunarul de la piept, sa rada cu mine in tramvai...si sa nu stie lumea de ce rade :).
N-am sa uit asta niciodata :).
Pesemne mi-a trecut vremea, daca vorbesc din amintiri :)).
"ceea ce dai iti apartine pe vecie", asadar Laura, ofera lumii rasul tau cu hohote, pentru orice nimic!!
Poate ca lumea nici nu merita zambetul tau; dar meriti tu sa fii fericita!!
Trimiteți un comentariu