Imi placi la nebunie

de Federica Bosco

Gioia afirma "Incapatanata si stralucitoare, cam trasnita ca toate femeile romantice de treizeci de ani."

Ei bine, Monica are 31 de ani si este cam trasnita.
Ii da mesaj fostului prieten, David, spunandu-i ca e la spital, ca a fost calcata de un camion si i se va amputa un picior, si poate sa moara pana a doua zi. Doar asa a crezut ea ca poate sa-l mai vada, avand in vedere ca el nu ii mai raspundea la mesaje.
"Barmanii ar trebui sa sechestreze telefonul clientilor pana cand acestia se trezesc." .... Daaaaaa!!!!

A plecat din Italia sa inceapa o viata noua in America. Monica viseaza sa ajunga o mare scriitoare, isi doreste sa scrie o carte "gradina fostilor" - o poveste despre o femeie la varsta a treia care ramasa singura decide sa-si caute fostii prieteni pentru a-si da seama daca la vremea respectiva a facut alegerea corecta. Ii cauta si decide sa-i invite la ea timp de o luna, pentru a gasi raspunsul.

Monica locuieste cu 2 prieteni: o fata pasionata de astrolgie si care viseaza sa ajunga cantareata si un tanar gay care isi doreste sa adopte un copil. Lucreaza la un magazin unde intr-o zi il cunoaste pe Edgar, un editor care o impulsioneaza sa termine de scris cartea si ii promite ca o va publica.

Monicai i se intampla mereu tot felul de ciudatenii, si le da emotii mari celor din jurul ei care tin la ea.
Edgar o invita la o nunta evreiasca si fara sa cunoasca mirii Monica merge la nunta. Cand vede insa chipul mirelui .. surpriza: era David.
Colega ei de apartament ramane insarcinata, tatal copilului dispare si colegul gay decide sa isi asume rolul de tata. Cei doi decid sa plece din State.
Edgar nu isi poate asuma responsabilitatea unei relatii stabile, asadar pleaca la Edinburgh.
Astfel ca Monica ramane singura, se duce intr-un bar..se imbata si oprindu-se pe marginea unui rau aluneca si e aproape sa se innece. Din acel moment viata ei se schimba cu totul.


*
"Nu uita sa te casatoresti cu un barbat care sa rada de aceleasi lucruri de care razi tu!" (Salinger)

"Chiar si atunci cand crezi ca esti gata sa cazi intr-o prapastie, intotdeauna se gaseste cineva gata sa te prinda din zbor." (Salinger)

"Cat de mult mi-as fi dorit sa ma nasc nesimtita, fiindca as fi avut mai mult succes in viata."

"Fat Frumos nu vine pe un cal alb focos, cu sabia la sold, ci vine pe jos, este plin de praf, miroase a transpiratie si s-a ratacit de mai multe ori pana cand sa ajunga la tine, dar mai devreme sau mai tarziu el tot va sosi. Dar tu trebuie sa fii foarte atenta pentru ca nu scrie pe fruntea lui."

"De multe ori viata este imprevizibila, aproape intotdeauna iti aduce o serie de dificultati, dar cand decide sa-ti dea ascultare, te poate dobori."

"De ce altii nu fac ceea ce as face eu?"

"Stiinta ne invata sa facem fata succeselor si esecurilor noastre cu calm, demnitate si clasa."

"Orice hotarare iei tu este perfecta pentru ca esta a ta. Viata este simpla, ajunge doar sa deschizi usa potrivita. Scrie-ti tu propria poveste si traieste-o cu iubire."

"Oamenii se intalnesc, se cunosc, se despart si se reintalnesc, asa e viata, este imposibil sa incerci sa-i opresti mersul, trebuie sa primesti ceea ce iti aduce ea si sa accepti totul asa cum este."

"esti pe deplin raspunzator de faptele tale"

*
O carte usoara, frumoasa, pe care o citesti dintr-o rasuflare.
Si povestea Monicai continua. Partea a doua (Dragostea nu-i de mine) la Edinburgh si partea a treia (Dragostea nu-mi da pace) din nou la New York. Abia astept sa fac rost de ele si sa le citesc.

*
Si dupa cum stiti, dragi mei, campania vALLuntar s-a incheiat. In cadrul acesteia raluka-fa-teauzit a scris 4 recenzii, si intreaga campanie a strans 522 de recenzii, 10.607 comentarii si 632 ce vor fi plantati. Plantarea puietilor are loc sambata, 6 aprilie, la Snagov. Cei care vor sa participe sa lase un comentariu. Exista transport pana acolo, instrumente si specialisti de la Romsilva. Numai sa anuntati ca vreti sa participati, ca sa fie pregatiti pentru toata lumea.

spring blog

Si s-a incheiat si Spring SuperBlog 2013. Prima editie de primavara a deja celebrului concurs SuperBlog.
In 2008 a avut loc prima editie a concursului SuperBlog.
Blogul raluka-fa-teauzit a participat in fiecare an, inca de la prima editie, la aceasta competitie. Si a fost blog finalist in fiecare an. Uneori a avut inspiratie, alteori nu, dar de dragul competitiei si nicidecum a premiilor si notelor, a fost acolo. A invatat cate ceva de fiecare data si si-a facut prieteni.

Nu imi pot imagina toamna fara SuperBlog. Si ma bucur ca am putut participa si la prima editie de primavara a concursului.
De acum totusi cred ca ar fi bine ca inspiratia mea sa se canalizeze in alta directie, si anume aceea de partener media a acestui concurs. Inspiratie, creativitate si forta proaspata. Imi place sa dau tot ceea ce am mai bun atunci cand fac ceva ce-mi place; asadar cu siguranta voi dezvalui secrete din intreaga mea experienta acumulata in SuperBlog.

Vreau sa sustin in continuare acest concurs, dar nu prin articolele pe care le inscriu in concurs, ci prin articole de promovare a concursului. Voi scrie articole de promovare a viitoarei editii SuperBlog (editia de toamna 2013 - banuiesc). Voi sustine bloggerii inscrisi, ii voi incuraja, (le fac si galerie daca trebuie - cine isi aminteste de editia 2011 in care i-am facut galerie unui concurent?).
Ca si partener media SuperBlog cred ca as incerca o colaborare cu o casa de productie: sa existe un eveniment pentru superbloggeri - o vizionare de film, spre exemplu - iar bloggerii apoi sa scrie, intr-un guestpost la mine pe blog, un articol despre filmul respectiv. O zi dedicata guestposturilor despre film, si promovarii competitiei pe blogul personal si a bloggerilor inscrisi in competitie.
Voi promova competitia si pe pagina de facebook a blogului meu.
Este nevoie de o schimbare zic, dupa atatia ani in care am concurat.
SuperBlog este un concurs care face parte din mine, si imi este tare drag, pentru ca m-a ajutat sa devin o adevarata superbloggerita. Ma consider o superbloggerita datorita voua, superbloggerilor si partenerilor media de pana acum, si sper sa raman o superbloggerita in continuare, indiferent daca voi mai concura sau voi fi partener media.

As face chiar un logo personalizat, in care blogul fa-teauzit sustine SuperBlog. Logo care va sta la mine pe blog din prima zi de inscriere in competitia SuperBlog pana la Gala de Premiere a editiei urmatoare.

Este o traditie ca ocupantii locului I de-a lungul anilor sa devina parteneri media SuperBlog in urmatoarele editii. Asa s-a intamplat spre exemplu cu Cristian Hertzug, castigator SuperBlog 2012; cu Manuel Cheta, castigator SuperBlog 2010, cu Bogdan Mihalascu, castigator SuperBlog 2009. Dar si alti bloggeri finalisti au devenit parteneri media.

Imi amintesc de cum am aflat eu de SuperBlog. Un coleg de birou citea ziarul, cand la un moment dat imi zice "ar trebui sa te inscrii si tu, ca ai blog nu?". L-am rugat sa-mi arate despre ce este vorba, i-am urmat sfatul si m-am inscris. De atunci lumea mea din online s-a schimbat. Si nu numai.
Am invatat lucruri interesante datorita blogului, am participat la evenimente frumoase cu blogul - despre care am scris apoi (lansari de carte, vizionari de presa la teatru si film). Am castigat concursuri pe diferite bloguri - concursuri la care probabil nu ajungeam sa particip daca nu aveam blog.

Multumesc SuperBlog pentru ca existati, pentru ca imi faceti viata mai frumoasa si blogul mai interesant.


Acest articol este scris pentru concursul Spring SuperBlog 2013.

un super cadou pentru mine

Ma gandesc sa-mi fac un cadou deosebit. Nu e ziua mea, nu este un eveniment special, pur si simplu simt nevoia de a-mi face un cadou. Daca esti femeie cu siguranta cel putin o data in viata ai simtit nevoia de a primi un cadou sau o floare; de a-ti cumpara ceva doar pentru a te simti bine; deci stii foarte bine ce spun.
Si ca barbat cred ca cel putin o data in viata ai vrut sa iti faci singur un cadou, sau nu?


Cu cateva zile in urma mi-am luat masina. Nu, nu acesta a fost cadoul meu pentru mine.
Rodajul masinii este cadoul meu. Suna .. ciudat?

Ador calatoriile si iubesc vacantele. Tata a fost plecat mult in delegatii cand eram eu mica si abia asteptam vacanta ca sa ma ia cu el. Asa am ajuns eu sa vad multe lucruri frumoase din aproape toata tara. In vacante. Am crescut si am inceput sa plec in vacante singura, sau cu sora mea, cu prietenii..si nu doar in tara.

Intr-o dimineata in masina pe scaunul din dreapta am "gasit" cadoul perfect pentru mine.
3 saptamani de concediu: un traseu frumos, un voucher de motorina, cazari in mai multe orase mari, aparatul foto, cablu de date si laptopul, si un rucsac .. Nu cred ca exista cadou mai potrivit pentru mine decat o calatorie. Un cadou de la mine pentru mine.

Asa ca am pornit la drum. Bucuresti - Viena direct, cu scurte opriri in benzinarii.
In Viena am cazarea pentru prima noapte din calatoria mea la un hotel micut, un hotel al unui roman.
A doua zi plec catre Praga, unde stau 2 nopti. In prima zi stau numai in Piata Veche din Praga, cu ochii la Ceasul Astronomic. A doua zi ma plimb mai mult: Podul Charles, Catedrala Sf. Vitus, Castelul si Golden Lane.
Ziua a treia plec catre Germania. Aici stau doua saptamani, in orase diferite.
Berlin, Hamburg, Dusseldorf, Frankfurt.
De ce am ales Germania?? Intr-o seara cand a venit din delegatie, tata mi-a adus o carte cadou. Heidi - fetita muntilor, de Johanna Spyri. Am citit-o in acea noapte si mi-a placut tare mult. De atunci orasul Frankfurt mi-a ramas in suflet cu o dorinta nebuna de a ajunge acolo candva.
Am vazut atatea locuri frumoase in toate orasele prin care am trecut sau am stat, in Germania. Si am facut multe-multe fotografii. M-am plimbat si cu vaporasul pe Rin, in Dusseldorf, am fost pe aeroporturile din Dusseldorf si Frankfurt sa vad cum decoleaza avioanele. La ei aeroportul este mare si bine organizat, si au o terasa unde esti foarte aproape de avioane si le vezi cum decoleaza. Este tare frumos.
Dupa aceste doua saptamani la nemti, pentru ca sunt atat de aproape, pentru ca este atat de placut sa te bucuri de cadoul perfect si sa faci rodajul masinii si cum se circula tare fain pe la ei ma duc sa vad Parisul.
3 nopti, nu vreau mai mult. Vreau sa vad Turnul Eiffel, sa ma plimb pe Champs-Elysees, si sa vizitez Muzeul Louvru.
M-am intors tot prin Germania. La Strasbourg am mai ramas doua nopti. Si am vazut si aici locuri frumoase.
Apoi Viena - Bucuresti.

Acum ca am ajuns acasa sa ma fac de ras in fata voastra si sa va marturisesc ca m-am gandit numai la mine, la rodajul masinii si am uitat de cei dragi? Nu le-am adus nici macar o ciocolata din toata calatoria mea. Tata intotdeauna imi aducea ceva din delegatie: o masinuta, o papusa, un borcan cu miere, o carte.. orice.
Ce sa fac? Ah, stiu!! Pot gasi cadouri deosebite la BorealyGifts, nici nu trebuie sa se stie ca nu sunt din calatoria mea; asadar intru repede si dau o comanda. Vreau sa le ofer si lor un cadou micut.
M-am bucurat de cel mai perfect cadou pentru mine, daca pot spune asa. Si mai vreau!!


Articol scris pentru concursul Spring SuperBlog 2013.

accesoriul meu secret

Acum cativa ani, in cadrul unui festival de teatru, am ramas impresionata de o sceneta.

Un el si o ea - prima intalnire la un picnic. Stateau pe iarba si povesteau, cand ea vine cu ideea de a se cunoaste mai bine. Cum? Ea se uita in portofelul lui si analizeaza fiecare lucru, ii pune intrebari si el ii raspunde; iar el rasturna usor geanta ei pe patura si de asemenea analizeaza obiectele din aceasta. 

Cardul, banii, actele .. si incep surprizele. Portofelul lui ascunde un prezervativ, un biletel cu un numar de telefon si o singura litera in dreptul numelui - el nu mai stie ce este cu acel numar, o poza misterioasa cu o domnisoara (i-a spus ca e mama lui cand era tanara, ciudat??!!).
Geanta ei .. portofel, card, acte, un bilet de autobuz, o carte de vizita a unui medic (specialist nu scrie in ce), un ruj, o crema, cheile..cu un breloc cu nume de baiat .. 

Nu a fost niciun sarut la finalul intalnirii celor doi. Nu au lasat impresia ca se vor mai intalni vreodata. 

De atunci am mare grija ce port cu mine in geanta. Si nu pot sa spun ca ascund secrete in geanta mea. Geanta in sine este secretul meu, secretul - accesoriul cu care atrag privirile celor din jur.

Iubesc gentile si pantofii. Cred ca nimic in lume nu face o femeie mai sigura pe ea, mai frumoasa, si mai atractiva in fata cuiva, ca geanta si pantofii pe care ii poarta.
Geanta mea e cand rosie, cand neagra, cand maron, crem sau verde .... In functie de anotimp, de eveniment....
E incapatoare, si are multe buzunare/compartimente interioare.
Este simpla; si totusi are ceva unic, ceva care iese in evidenta (nu la modul grosolan) si o face deosebita: un fermoar sau un buzunaras exterior doar ca efect.

Port in ea cheile, portofelul, portfardul cu minuni: ruj, pudra, creion de ochi, un mini-parfum, leucoplast, etc;
ochelarii de soare ..
o carte - citesc in metrou, in bus, in locurile in care merg si trebuie sa astept ..
ceva dulce (un baton de ciocolata, de regula) ..
batistute de hartie .. servetele umede .. telefonul mobil .. stiloul ..

Ma caracterizeaza geanta pe care o port. Compartimentele interioare ma ajuta sa fiu organizata, sa imi asez toate lucrurile in ordine in geanta. Cheile au buzunarul lor; la fel telefonul mobil si stiloul. Cartea de asemenea are compartimentul ei. Ma simt comfortabila atunci cand am la mine tot ceea ce am nevoie; avand o geanta incapatoare.
Sunt o femeie independenta, sigura pe mine, libera. Imi place sa ma simt dorita si apreciata, si reusesc intotdeauna cu o geanta deosebita sa atrag privirile celor din jur, barbati si femei deopotriva.
Sunt o persoana pretentioasa, in materie de genti si pantofi in special. La Reeija insa am gasit intotdeauna geanta potrivita mie.
Eleganta la evenimente, casual in oras cu prietenii, office sau casual la birou .. aici depinde de zi - daca am o sedinta sunt office; daca e o zi mai lejera sunt casual, si atunci asortez si geanta cu tinuta vestimentara.


Articol scris pentru concursul Spring SuperBlog 2013.

Dineu cu prosti

de Francis Veber

Ce imbatraneste prima oara la un barbat?
Nevasta.

Pierre Brochant (Ion Caramitru), impreuna cu prietenii sai, organizeaza in fiecare seara de miercuri un dineu. Un dineu cu prosti. Gasesc prostul cel mai prost, cel mai idiot cu putinta, il invita la dineu si rad pe seama lui toata seara.
In seara aceasta invitatul lui Pierre este Francois Pignon (Horatiu Malaele).
Francois urmeaza sa vina la Pierre acasa si sa plece de aici impreuna la dineu. Ghinion. Pierre are o durere de spate, o criza de sciatica si nu mai poate merge la dineu. Este prea tarziu insa sa-l mai anunte pe Francois. In momentul in care il suna, acesta era probabil pe drum catre el.
Iritata de nebunia sotului ei, Christine Brochant iese in oras pentru ca nu doreste sa-l intalneasca pe bietul prost al sotului ei.

Francois ajunge la locuinta lui Pierre si este dezamagit de faptul ca nu poate merge la dineu, caci Pierre nu se simte bine. Cum Pierre nu vrea sa rateze aceasta sansa, il invita pe Francois miercurea urmatoare la dineu.
Francois, incantat peste masura, incepe sa-i povesteasca lui Pierre viata sa si sa-i vorbeasca despre pasiunile lui, sa-i arate fotografii cu machetele sale.
Francois face machete din bete de chibrituri. Dupa o casnicie frumoasa de 7 ani, sotia lui Francois a fugit cu cel mai bun prieten al sau si el s-a refugiat in aceste machete.

Francois tocmai pleca cand Pierre primeste un telefon de la Christine, sotia sa, care il anunta ca il paraseste. Atunci Francois decide sa mai stea putin, pentru ca el este singurul capabil sa inteleaga prin ce trece Pierre. Tocmai ce i-a povestit ca a fost parasit la randul lui.

Si mai ramane putin, desi Pierre insista sa plece.
Francois ajunge sa ii faca seara un calvar lui Pierre.
Vrand sa sune dupa medic, Francois suna de fapt la amanta lui Pierre, o nebuna care vine repede la el acasa atunci cand aude ca are o criza de sciatica si e singur pe deasupra, pentru ca l-a parasit nevasta.

Christine se intoarce acasa, iar Francois o da afara crezand ca este amanta nebuna, Marlene.
Intra in scena si fostul sot al Christinei, candva prieten bun al lui Pierre. Francois l-a sunat si pe acesta.

Prostul incearca sa-si repare greseala si reuseste fara prea multa greutate sa faca o prostie si mai mare.
Genial. O comedie dulce si amara in acelasi timp.
Un prost reuseste intr-o singura seara sa-i dea peste cap intreaga viata unui editor. Ii alunga sotia si ii aduce fiscul pe cap. Nu cred ca se gasea un actor mai bun in acest rol decat Horatiu Malaele.

noi doi si soarele

Suntem de ceva timp impreuna si ne este atat de bine. Ne iubim si iubim soarele, calatoriile, marea, nisipul fierbinte. Dar nu am plecat pana acum intr-un concediu, doar noi doi.
Intr-o seara cum ne uitam pe National Geographic zic:
- Hai sa plecam undeva, sa fim doar noi doi si soarele. Lasa-ma sa-ti fiu ghid turistic in Corfu, minunata insula greceasca.
Se ridica usor de pe pat, pare ca se gandeste la ce am zis,
inghit in sec, incerc sa mai spun ceva ....
zambeste, ma ia in brate si zice:
- Tu cauta pe google o oferta buna, eu ma apuc sa fac bagajele.

Dau un search cu "vacanta Corfu", dar nu e suficient pentru a gasi cea mai potrivita oferta pentru noi doi. Sunt atat de multe .. Dar eu stiu exact ce vreau.
Stiu ca Issos beach este o plaja de nisip superba, linistita si usor rebela .. cum era odata Vama Veche. Nu gasesc oferte pentru Issos. Gasesc in schimb multe oferte pentru Ipsos si Dassia, sunt intr-adevar frumoase, doar ca plaja de pietris nu ma prea incanta.
Sidari .. Roda .. Lefkimmi .. Benitses .. Kavos .. Agios Gordi .. Glifada ..
Gasesc pentru Glifada un sejur interesant de la Agentia de Turism Paralela 45. Aici mergem!
Bagajele sunt facute, nu ne mai ramane decat sa dormim in noaptea asta visand la mare....si a doua zi dimineata plecam catre Corfu.


Prima zi - ne relaxam si ne bucuram de soare. Si de o plaja must see - Glifada.
Seara gasim o taverna si ne-am simtit extraordinar. Am mers apoi seara de seara acolo, sa mancam bunatati corfiote si grecesti, si sa bem vinul casei. Am incercat si uzo intr-o seara. Ca si bunatati i-am recomandat pentru inceput un gyros. Serile urmatoare am continuat cu branzeturi de tot felul, peste, souvlaki (frigarui cu pita, lamaie si ierburi aromate), sofrito (carne de vitel in sos, cu mirodenii), musaca, si altele. I-au placut toate. Si ghidului (adica mie) de asemenea mi-au placut toate. Sofrito i-a placut lui cel mai mult dintre toate.
Intr-una din seri era o petrecere greceasca la taverna respectiva. Initial ne-am gandit sa cautam un alt loc unde sa mancam de seara, caci nu vroiam sa deranjam; dar ne-au vazut si ne-au invitat inauntru. Au fost atat de prietenosi si chiar ne-au invatat pasii lor de dans. Aproape ca nu vroiam sa se mai termine seara.

Ziua a doua - propun sa mergem la Cape Drastis si Canal D'Amour. Este cel mai frumos loc din Corfu, dupa parerea mea. Aici vorbesc cu tanti Maria sa ne duca cu vaporasul pe una din cele trei insule si sa ne lase acolo cateva ore. Este atat de frumos..suntem singuri....doar noi, soarele si marea.

Cu o zi inainte de a pleca catre casa am mers din nou acolo; atat de mult ne-a placut incat am vrut sa mai petrecem o zi intreaga la Cape Drastis!! De data asta batea vantul, dar tanti Maria a fost draguta si ne-a dus pe insula si a spus ca daca se anunta furtuna vine sa ne ia mai devreme decat am stabilit. A venit cu o ora mai devreme, e adevarat, dar tot am avut o zi plina si frumoasa, singuri - singurei. Ne-am intors super-bronzati de acolo.

Ziua a treia am mers in oras. Am vizitat Achillion Palace si Old Fortress.
Palatul Achilion a fost construit de imparateasa Elisabeta a Austriei din Bavaria (Sissi) la sugestia consului austriac Alexander van Watzberg. Sissi a hotarat sa inceapa o viata noua in Corfu, dupa ce fiul ei Rudolf a murit intr-un mod tragic. Palatul a fost proiectat de arhitectul italian Rafaelo Carito, iar denumirea palatului vine de la eroul preferat al lui Sissi, Achille.
Stiam ca ii va placea palatul, imi povestise ca atunci cand a fost la Viena a fost impresionat de Muzeul lui Sissi si de povestea acesteia.

Zilele urmatoare am facut un tur al insulei Corfu. Am vazut peisaje divine, cele mai frumoase privelisti le-am vazut de sus de pe muntele Pantokrator. Am mancat fructul de cactus (am uitat acum cum se numeste) si ne-am intepat putin.
Am vrut sa mergem la Pesterile Albastre, dar era vant si vaporasele nu mergeau pana acolo. Am ajuns insa pe Paradise Beach, la un barbeque, si pe plaja Paleokastritsa. O plaja de un farmec aparte.

Nu vroiam sa se mai termine vacanta asta..dar cu siguranta vom mai avea multe vacante frumoase impreuna. Noi doi si soarele.

Sunt un bun ghid turistic. I-a placut atat de mult vara asta cu mine ca si ghid turistic in Corfu, incat vara viitoare ma lasa sa-i fiu din nou ghid. Si nu numai in Corfu.
Stiu ca data viitoare il voi ghida catre pesterile albastre, si vom face o excursie la Paxos si Antipaxos, si bineinteles in orasul Parga.
Legenda spune ca insula Paxos apartinea insulei Corfu. Poseidon, zeul marii, indragostit de o nimfa i-a promis acesteia ca ii va face un loc numai pentru dragostea lor, astfel a format Corfu si spre sud frumoasa insula Paxos.
Parga este situat pe partea continentala a Greciei. Orasul este delimitat de doua vechi fortarete venetien.
Si de ce nu poate vom face o croaziera catre Albania. Poate o sa faca si scufundari intr-una din zile.
Sunt atatea lucruri frumoase de vazut, admirat si fotografiat pe insula Corfu, Grecia; incat cred ca nu iti ajunge o vara intreaga.

Mi-ar fi placut sa fiu ghid turistic cu adevarat. Bunica imi spune ca mi-am ratat cariera. Dupa fiecare calatorie a mea, in timp ce ii arat bunicii fotografiile stam la povesti si ii explic fiecare lucru, fiecare detaliu; si ei ii place tare mult.


sursa de informare: experienta proprie si "Insulele Grecesti" - Top 10 Ghiduri Turistice;

Articol scris pentru concursul Spring SuperBlog 2013.

finala blogwars 3

Cred ca voi, cititorii mei fideli, stiti ca acum cateva saptamani bune m-am inscris in Blogwars 3. Si am devenit jurat.

Ca jurat am citit articole faine, am dat note mai mari sau mai mici, si a fost foarte greu sa jurizez. Mi-a placut sa fiu oarecum in spatele acestei competitii. Acum ies in lumina reflectoarelor, in vizorul lunetei. Suntem in finala si trebuie sa votez. Ba mai mult de atat trebuie sa argumentez votul meu. 

Desi imi e drag blogul octocat.org, si il citesc cu placere ori de cate ori il deschid (fara sa fie vorba de blogwars sau alte competitii); votul meu este dat lui Gabriel Ursan. 

Ambele articole sunt frumoase, fiecare are o poveste. Totusi povestea lui Gabriel este din lumea noastra, si pare mai credibila. Este mai aproape de noi, sunt momente pe care le traim (sa nu zic zilnic, dar aproape) - fie ca trantim noi portiera, fie ca ne este trantita, fie ca ii vedem pe altii cum trantesc. Zilnic cineva tranteste....something....anything.
Eu am"trantit" un vot asta seara. A fost greu, dar a trebuit sa aleg. 

Amandoi sunt invingatori,
Felicitari amandurora!! 

Carnival Cruise

Marti dimineata....prima zi de concediu.
(Imi place sa intru in concediu incepand cu marti, pentru a ma intoarce din concediu tot intr-o zi de marti. Pare mai usoara prima saptamana de dupa concediu, daca are doar 4 zile de lucru, in loc de 5.)
Este asa placuta vremea in perioada asta, soare, cald - dar nu foarte cald. Timpul perfect pentru o vacanta romantica cu iubitul, pe o insula pustie....
Iar eu, nu am niciun plan de concediu. Z. a tot evitat discutia despre concediu: ca are treaba la serviciu si nu poate sa isi ia concediu..nici macar cateva zile. Ba chiar, e posibil sa lucreze si in urmatoarele weekend-uri.
O sa gasesc eu ceva de facut. Poate o sa plec doar cu fetele cateva zile. Gasca vesela, pe o plaja animata..ola ola e, macho man .. Suna chiar bine, mai bine decat vacanta romantica!! Nu?
Ei...sa dam drumul la muzica sa incepem antrenamentul.
Ola ola e, macho man ..

Suna telefonul. Nu-l aud. Vad insa cum se lumineaza ecranul. Dansez mai departe totusi.
tchu tcha tcha - tchu tchu tcha
tchu tcha tcha - tchu tchu tcha

Se aud batai puternice in usa. Opresc muzica....de partea cealalta cineva a fost atent cand s-a oprit muzica si a sunat. Deschid.
Curierul: - Buna ziua,
Eu: Buna ziua. Pentru mine??
Curierul: - Da, domnisoara. V-am sunat, dar .. cred ca era muzica prea tare si nu ati auzit. Nu stiu cum de ati auzit bataile in usa. Am insistat pentru ca am fost informat ca este o livrare foarte importanta si foarte urgenta.
Eu: - Hi hi.. nici eu nu stiu cum de am auzit, dar ma bucur ca ati insistat. Multumesc!! Sa vedem ce este.
Curierul: - O sa vedeti singura dra. Eu am plecat, distractie placuta in continuare.
Eu: - Multumesc. O zi buna!

Deschid cutia, si gasesc un biletel:
"Ghici unde plecam maine?"
Este scrisul lui Z. Ce dragut....a vrut sa fie o surpriza concediul acesta.
Dar unde plecam?? Sunt o fire foarte curioasa, si imi place intotdeauna sa am toate lucrurile bine stabilite si clare. Cam greu merg surprizele la mine.
Deschid mai departe ambalajul, poate mai gasesc vreun indiciu.
E un costum de baie de la Jolidon. Vaaaaaaaaaaai. Il probez imediat .. tare fain .. Nici daca ma duceam eu la cumparaturi pentru un costum de baie nu gaseam unul care sa mi se potriveasca mai bine de atat.
2 piese, bretele fixe, push up si sarma, bikini tip brazilian, reglabil.
Imi fac o poza in costumul de baie primit si o trimit pe mail-ul lui Z., rugandu-l sa-mi mai dea un indiciu.
Este foarte misterios, imi da un reply scurt "fa-ti relaxata bagajul si nu mai pune atatea intrebari, curioasa mica ce esti!!"....

Bineeeee,
Este un costum model "cruise party".
Hmmm, imi amintesc ca acum ceva vreme am discutat de o croaziera. Da, da, asta trebuie sa fie. Stia ca imi doresc tare mult sa merg intr-o croaziera. Sigur plecam intr-o croaziera. Yuppy.
Incep sa-mi fac bagajul. Nu arunc prea multe lucruri in geanta, pentru ca sunt pregatita sa fac multe cumparaturi in aceasta croaziera.
Trebuie sa fie o croaziera pe Mediterana de Vest. Franta, Italia, Spania..Da Spania. Sigur ajungem in Ibiza. Costumul este potrivit pentru cel mai tare party ever in Ibiza.
Am vazut impreuna o oferta acum cateva saptamani, o croaziera pe Mediterana. Plecare din portul Genova, Italia. Palermo, Italia - La Goulette, Tunisia - Ibiza, Spania - Villefranche Sur Mer, Franta si back to Italy, Genova. Dar la momentul respectiv Z. nu a parut prea incantat. Dar sigur atunci pe loc incoltise in mintea lui aceasta surpriza nemaipomenita.
Abia astept, sunt asa emotionata.

Imi sun fetele sa le spun. Incep sa-mi dea sfaturi, sa-mi spuna ce sa le aduc din calatorie....Promit sa le aduc cele mai noi lucruri, si ceva specific, neaparat.
Continui sa aranjez bagajul. Aparatul foto nu treuie sa-l uit, ochelarii de soare si cremele; costumul este deja pus la loc de cinste .. Gata, totul e pregatit. Abia astept sa vina Z. acasa, sa-i sar in brate de bucurie.

Oooo, we're going to Ibiza....
si incep din nou sa dansez, cu muzica data tare. Daca vine Z. mai devreme, si nu aud,....are cheie.
             

Articol scris pentru concursul Spring SuperBlog 2013.

arta si lux

Luxul inseamna rafinament, stralucire, splendoare, eleganta.
Arta inseamna maiestrie, talent, creativate, inedit.

Pentru unii arta este un lux. Pentru altii luxul este o arta.
Pentru mine cele doua elemente sunt total distincte. Uneori acestea se intalnesc si se impletesc frumos, dar nu  intotdeauna. Luxul are frumusetea lui; arta are farmecul ei.
Luxul impune un anumit stil; arta te elibereaza, te provoaca sa gandesti, sa creezi tu povestea mai departe.
Luxul urmeaza niste linii, contururi, are un model bine definit, este scump si extravagant.
Arta adevarata nu este un lux, ea este unica si este accesibila oricui este deschis, pasionat, dornic de a admira ceva deosebit.
Spre exemplu, teatrul este o arta. Arta teatrala, arta actorului, arta regizorului....
Mie imi place mult sa merg la teatru. Sa ma transpun in poveste, sa traiesc alaturi de personaje, sa simt vibratia artistica, emotia povestii. Teatrul poate fi considerat o arta de lux, atunci cand privesti din punct de vedere al pretului biletelor categoria I. Si totusi, este o arta accesibila oricui, indiferent de veniturile realizate. Exista strapontinele - locuri (unele centrale chiar) pentru care bilete sunt mai ieftine. Exista si deal-uri, unde gasesti 2 bilete la pret de 1. Totul este sa vrei sa lasi acea arta sa patrunda in viata ta, si sa o consideri cu adevarat o arta, nu un lux.

Un alt exemplu de arta autentica este pictura. Din pacate, artistii perioadei pre-impresioniste nu au fost apreciati la adevarata lor valoare atunci; iar astazi lucrarile lor sunt considerate obiecte de lux. Unele dintre acestea pot fi vazute la Muzeul d'Orsay, Paris.
Sculptura este o arta. Poezia este o arta. Literatura este o arta. Nu cred insa ca sunt un lux. Oricine poate citi o carte buna, daca vrea. Cumparata, imprumutata, primita in dar, o carte buna este o opera de arta. O opera de arta pe care o traiesti si intelegi in timpul lecturii, si care lasa in urma ei valori importante, invataminte.

Astazi intalnim foarte multe kitsch-uri (acea arta de prost-gust), in toate domeniile. Fie ca este vorba de o bijuterie deloc rafinata, fie ca este vorba de un roman siropos, fie este un cover nereusit al unui mare film, fie este o pictura simpla, deloc impresionanta.
Kitschul propaga si repeta stereotipuri, nu are originalitate si nu iti lasa loc de interpretare al operei de arta. Si din pacate exact aceste kitsch-uri astazi sunt apreciate ca fiind opere de arta de lux.
"A fi snob cu acte si atitudine oficiala este o chestiune cultivata. NU oricine stie sau este capabil a fi mofturos intr-un mod simandicos, sfidand morala mediocrilor.", spuse Dl Duce atunci cand l-am intrebat: "Arta este un lux sau luxul este o arta? "
Tu ce spui?

Articol scris pentru concursul Spring SuperBlog 2013.

un barbat, numai sa fie

"Femeia are nevoie de barbat asa cum pestele are nevoie de bicicleta.".. asa incepe cartea Giannei Schelotto.
O carte cu povesti, pot spune. Povesti si invataminte. Si cu siguranta fiecare femeie se va regasi in anumite momente sau situatii de viata prezentate in aceasta carte.

Feministele afirma ca nu au atat de mare nevoie de un barbat care sa le iubeasca, cat au nevoie sa se iubeasca pe ele insele. Cine se iubeste pe sine da un exemplu bun, si gaseste aproape intotdeauna pe cineva care sa-l urmeze.
Protagonistele povestilor confirma aceasta vorba a feministelor. Dupa iubirile esuate pe care le-au trait ele au mai multa nevoie ca oricand de iubire, iubire de sine in primul rand; si de incredere in propriile forte.
Cele 7 povestiri sunt scrise intr-un mod haios, iar la finalul fiecarei povesti avem cateva concluzii ale psihoterapeutei Gianna Schelotto.
Cel mai mult mi-a placut povestea "Membrul fantoma". Cred ca in fiecare din noi exista un asemenea membru fantoma, acel ceva care continua sa doara si cand nu mai este. In povestea "membrul fantoma" personajul principal este Giulia, o femeie de 42 de ani, care se defineste astfel: "gen feminin, numar singular, functie fericita". Ii este bine asa cum este. A intalnit in viata ei 3 tipuri de barbati: casatoritii, mamosii si carieristii. Niciunul nu a ramas acolo langa ea, in intimitatea cuplului.

O iubire ratata te demoralizeaza, iti schimba valorile, iti influenteaza asteptarile. Nu conteaza ca esti frumoasa sau mai putin frumoasa, desteapta sau naiva, tanara sau mai in varsta. Iubirea vine pe neasteptate. Unele iubiri se pastreaza in timp, dand nastere unui viitor frumos, altele se rup, ne darama moral si ne schimba viziunea si atitudinea in fata vietii.
Ar trebui sa luam acele iubiri ratate ca o lectie de viata, o noua lectie si inca o lectie, si sa invatam din ele. Sa vrem sa crestem cu fiecare lovitura primita si sa speram ca intr-o zi o sa primim nota meritata.
Sa nu fim dispuse sa ne multumim cu un destin banal.
E nevoie de mult curaj pentru a iesi din labrint. 

Eu cred in acea femeie libera, independenta, care se ingrijeste si se iubeste pe ea, care are incredere in ea; care e mandra de ea si invata din greseli; care nu are nevoie de un barbat numai sa fie, ci are nevoie de acel barbat alaturi de care sa fie fericita, sa se simta implinita; acel barbat drag care sa o iubeasca asa cum merita si sa o rasfete, sa aiba grija de ea si sa stie sa o pastreze alaturi de el.

Love will be the gift you give yourself..


Am scris despre "Un barbat, numai sa fie", de Gianna Schelotto in cadrul campaniei vALLuntar, editia a doua, campanie initiata de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul Romsilva. Comentariile voastre vor planta un copacel.

romance cu farmec

"Romancele sunt frumoase", auzim mereu. Da, sunt frumoase, pentru ca au un farmec aparte.
Sunt Romance cu Farmec!!

O femeie cu farmec este o femeie frumoasa. Este o femeie care se simte bine in pielea ei.
O femeie cu farmec este o femeie care are grija de ea; se iubeste si se respecta in primul rand pe ea. Zambeste, rade, glumeste, e fericita. Si ii face fericiti si pe cei din jurul ei, ii face sa zambeasca si sa se simta bine alaturi de ea.

O femeie cu Farmec este o femeie care iubeste. Iubeste viata si iubeste oamenii din viata ei. O femeie cu farmec are in jurul ei oameni care iubesc si care o iubesc. Oameni care o respecta si o apreciaza pentru ceea ce este, pentru ceea ce face, pentru ceea ce daruieste.

O femeie cu farmec este sigura pe ea, stie ce vrea de la viata si stie ce si cum sa faca sa obtina.
O femeie cu farmec isi cunoaste valoarea, este puternica si independenta, si nu se lasa doborata. Atunci cand cade, se ridica, se scutura si merge mai departe cu capul sus. O femeie cu farmec este mandra de ea, si nu are regrete. O femeie cu farmec este devotata, se implica si pune pasiune in ceea ce face.

O femeie cu farmec are prietene cu care iese in oras, merge la teatru, la film, la expozitii; citeste, danseaza.

O femeie cu farmec are o cariera de succes, si are o familie care o asteapta cu drag acasa in fiecare seara. Fiecare weekend il petrece alaturi de familie si este sufletul acesteia. O femeie cu farmec stie sa imbine cariera cu viata de familie, si ii reuseste tot ceea ce face.

O femeie cu farmec este romantica, sentimentala, traieste emotii intense. O femeie cu farmec isi traieste viata cum stie ea mai frumos si mai bine; si totodata si-o daruieste celor dragi ei.

O femeie cu farmec scrie articole frumoase pe blogul personal, articole cu si despre trairile ei, despre ceea ce vede, ceea ce citeste, ceea ce iubeste. O romanca cu farmec participa la Spring SuperBlog 2013.

"fetite dulci ca-n Bucuresti
 in toata lumea nu gasesti" .. Asa e cantecul, asa e rima .. pentru ca Bucuresti este capitala Romaniei, insa toate romancele - fie ele din Bucuresti sau din alte orase ale tarii - sunt dulci, sunt mandre, si au farmec!!

Si eu sunt o femeie cu farmec, si am scris acest articol in cadrul concursului Spring SuperBlog 2013.

o calatorie alaturi de Kim

El este Kimball O'Hara. Fiul lui Kimball O'Hara, fost stegar in regimentul irlandez The Mavericks. Mama sa era de origine hindi si a murit cand l-a nascut. Kim este un baietel alb in India. Prin mahalale i se spunea micul prieten al intregii lumi.

Intr-o zi Kim intalneste un Lama - un batrenel guru tibetan. Lama era in cautarea Raului Sagetii, raul care il vindeca de toate si ii spala pacatele.
Kim isi aminteste de profetia tatalui sau, aceea ca intr-o zi o sa vina dupa el un taur rosu pe un camp inverzit; si ii spune Lamei ca vrea sa plece in cautarea taurului rosu alaturi de el.
Si astfel, Kim si lama au plecat impreuna la drum din Lahore catre Benares.
Cei doi s-au atasat mult unul de altul. Lama a devenit comoara lui Kim, si Kim era acum chela (discipol) al lui Lama. Lama l-a fermecat pe baiat cu frumoasele cuvinte si Kim nu voia sa renunte la el pentru nimic in lume.
Kim este un copil istet, descurcaret, cu spirit de aventura, optimist.

Calatoria in sine este mai importanta decat destinatia. Invatatura o capeti pe drum, nu la destinatie. In calatorie urci Portile Invataturii.

In drum spre Benares, Kim si lama au intalnit un regiment. Kim a fost prins de militari in timp ce se furisa pe terenul lor si cu ajutorul talismanului pe care il purta la gat s-a descoperit ca era fiul unui om al regimentului. Trebuia sa devina si el un sahib, oamenii regimentului nu il puteau lasa sa plece.
Lama a facut rost de bani si l-a trimis la o scoala scumpa, pentru ca baiatul sa nu intre in scoala militara - obligat de regiment. Aici Kim a invatat sa scrie si sa citeasca. Si in vacanta a plecat in lume.. oamenii si caii sunt la fel, cateodata au nevoie de sare si daca sarea aia nu e-n iesle, o s-o linga din tarana. 
In toamna s-a intors la scoala, in noul an scolar. Au trecut 3 ani, si Kim s-a intors la al sau Lama si au plecat din nou in cautarea raului.
Astfel a inceput Marele Joc al lui Kim. Era chela lui Lama, mai departe; dar fiind un invatat acum era doctor vrajitor pentru cei intalniti in drumul lor.
Dar lama este lovit de sahibi. Si Kim il ingrijeste si ii arata respectul si dragostea pe care i-o poarta.
Pentru Lama Cautarea a luat sfarsit. Acum urmeaza Rasplata.
Lama spune ca Cine stie sa descifreze Cauza unui fapt se afla la jumatatea drumului spre Libertate!
Si el a descifrat cauza loviturii pe care a primit-o si a dobandit cunoasterea, a ajuns la raul cautat.

*
Imi place sa invat din povestile pe care le citesc. Si am invatat cate ceva si din povestea de viata a lui Kim.
sa nu vinzi ceea ce stii pe nimic;
multe lucruri se castiga prin uitare;
o maimuta nu cade printre copaci;
unele lucruri le scapa celor care mananca cu furculita;
Exista doua feluri de femei pe lumea asta: cele care ii secatuiesc pe barbati de putere si cele care le redau fortele. 

O poveste frumoasa, care m-a purtat prin India, dar si inapoi prin copilaria mea. O carte despre Marea Roata a Vietii in care intalnim ignoranta, furia si dorinta (porcul, sarpele si porumbelul).

Am scris despre "Kim" de Rudyard Kipling in cadrul campaniei vALLuntar, editia a doua, campanie initiata de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul Romsilva. Astept comentariile voastre pentru a planta un copacel.


Poti obtine orice prin Cunoastere!

o calatorie de vis

- Ai fost vreodata in Barcelona?
- Nu.... Dar am visat ca am fost!
- Si .. ce ti-a placut cel mai mult?
- Totul....

A fost frumos, tare frumos ..
Totul a inceput cu un search "excursie Barcelona" pe google. Pagini intregi de afisare. Incredibil. Preturi de toate felurile, oferte pentru toata lumea: singuri, cupluri, familii, seniori. Nu ma puteam decide. Erau cateva oferte care ma tentau. Am contactat acele agentii ale caror oferte mi-au atras atentia sa le cer niste detalii suplimentare. Raspunsurile au venit frumos, agentii au fost binevoitori si a fost o decizie si mai grea.
Intr-un final, m-am decis sa merg pe oferta de la Agentia de Turism Paralela 45. Si am ales bine. Intotdeauna aleg bine. A fost frumos, tare frumos .. am stat la soare, pe plaja in Costa Brava, m-am bronzat (eu care sunt o spalacita si ma bronzez greu), am inotat, dar am si vizitat multe locuri faine din orasul lui Gaudi.
Imi place Barcelona pentru ca poti merge la mare, sa asculti valurile, linistea, si totodata ai orasul maret cu obiective turistice impresionate de vizitat.

Barcelona, capitala Cataloniei s-a dezvoltat odata cu organizarea Jocurilor Olimpice din 1992. Este un oras scump, cosmopolit, bine organizat si curat; si tocmai de aceea imi place mult. Oamenii sunt calzi, veseli, cu spirit latin de petrecaret si iubitor de frumos. Barcelona este al doilea mare oras al Spaniei, dupa Madrid.

Ador ciocolata, doar stii ca sunt o mare ciocoholica, si in Barcelona prima oara am mers la Muzeul de Ciocolata.
Apoi m-am plimbat pe Rambla - cel mai cunoscut bulevard al lor. Am pornit din Placa de Catalunya. Cafenele, vanzatori de flori, comedianti de strada, statui vivante, picturi infatisand dansatori de flamenco, caricaturi si portrete. Am admirat Gran Teatre del Liceu, cel mai cunoscut teatru al Barcelonei, si Palau Guell, creatia lui Gaudi. Tot in plimbarea mea pe Rambla am vazut Teatre Principal, vizavi de acesta este statuia fondatorului teatrului catalan modern: Frederic Soler; si Manastirea Convento de Santa Monica. Am ajuns pana langa port, la statuia lui Cristofor Columb, si apoi m-am intors pe Rambla. Am trecut printr-un pasaj cu peretii de sticla si m-am oprit la o cafea intr-o piata eleganta Placa Reial.
Seara m-am intors in Costa Brava, pe nisipul inca fierbinte, unde am vazut frumosul apus de soare.
Dimineata devreme mergeam pe plaja, ma incalzeam putin la soare, apoi plecam sa vizitez alte si alte lucruri frumoase, incarcate de istorie.

A doua zi am facut o plimbare prin Barri Gotic. Am plecat de la Placa Reial catre Placeta del Pi. M-a impresionat Biserica Santa Maria del Pi cu turnul sau octogonal de 54 metri inaltime.
Placa Nova - vestigiile zidului roman - si apoi am traversat podul acoperit in stil neogotic (1929) care leaga resedinta preotilor (Casa dels Cononges) de Cladirea Parlamentului (Palau de la Generalitat). M-am oprit sa admir mica piata fermecatoare unde se afla Biserica baroca Sant Felip Neri.
Apoi am mers sa vizitez Catedrala (La Seu) care este impresionanta. Corul, cripta, capelele, galeriile, gradina .. Incepeam sa simt oboseala, dar m-am odihnit putin pe treptele Catedralei, si mi-am continuat traseul. Ajunsa in Placa del Rei am vizitat Museu d'Historia de la Ciutat, unde printre exponate se numara si obiecte evreiesti si arabe. Muzeul are o sectiune importanta in subteran, unde pot fi admirate fundatiile zidurilor romane si canalele de apa.
Am urcat in cladirea cu cinci etaje Torre del Rei Marti, si de la ultimul etaj am putut admira panorama asupra intregului cartier Barri Gotic. Mi-a placut cartierul gotic.

Ziua urmatoare am fost sa vizitez cartierul vecin La Ribera si cartierul El Born. Aici am vizitat Muzeul Picasso. Colectiile muzeului te poarta cronologic prin viata lui Pablo Picasso (1881-1973), de la primele schite ale baietelului de doar 10 ani, portretele si peisajele in ulei realizate atunci cand familia sa s-a mutat in Malaga, "perioada albastra", "La Meninas", si capodopera ultimilor ani ai sai "Suite 156".

Am fost in port, pe La Baercelonetta, si am urcat in cafeneaua de la etajul 4 sa vad intreaga panorama; si am fost si la Aquarium. Aici am vazut aspecte deosebite ale vietii subacvatice din Mediterana si dintr-un tunel subacvatic am admirat rechinii.

Ziua a patra. Eixample. Nu puteam sa ratez asa ceva. Principalul arhitect al Eixample este Antoni Gaudi (1852-1926). Aici gasim capodopera sa neterminata Catedrala Sagrada Familia, cu numeroasele turnuri cu varfuri ascutite. Cele douasprezece turnuri, cate patru pentru fiecare fatada, simbolizeaza apostolii.
Alte proiecte minunate ale lui Gaudi sunt La Pedrera (sau Casa Mila, unde cosurile si scarile de acces pe acoperis au fost transformate in sculpturi suprarealiste, colorate), Casa Batllo (casa tibiei atrofiate), Casa Calvet, Casa Vicenc, Torre de Bellesguard.
Unul din cele mai colorate proiecte ale lui Gaudi este Parc Guell, aflat in afara Eixample, la poalele Mont Carmel, la 2.5 km Vest de Sagrada Familia. Case de basm, viu colorate, trepte, fantani, banci, coloane curbe si arcade, verdeata..

Am fost si la Montjuic (Muntele evreilor). Aici se ajunge ori cu telecabina din La Barceloneta, ori cu funicularul de la statia de metrou Espanya. Sus pe deal se afla Museu Militar, ce prezinta arme, uniforme si armuri. Si de acolo poti vedea cele mai frumoase privelisti. Am ramas fascinata de Font Magica (Fantana Magica), aflata la baza treptelor largi ce duc la Palau Nacional, actualul Museu Nacional d'Art de Catalunya.

Din Barcelona am facut si o excursie la Manastirea Montserrat. Manastirea se afla pe un munte imens, la 60 km de Barcelona. Este impresionant cum acolo sus pe munte au fost construite un hotel, un restaurant, o manastire, un muzeu. Funicularul San Jose m-a dus pana sus pe culmea muntilor, si am avut o panorama superba asupra vaii si a manastirii.

In ultima zi, inainte de a merge la aeroport, am facut o plimbare in Parc de la Ciutadella. Cel mai mare parc din Barcelona se intinde intre orasul vechi si zona olimpica. Aici se afla si Muzeu de Zoologia si in apropiere avem si Museu de Geologia.
................

Imi place sa calatoresc, sa vad locuri noi, sa citesc despre ele, sa fac fotografii.
Imi place Spania. Vreau sa mai ajung in Barcelona, si nu o data. Si vreau sa vizitez si Murcia, Madrid, Oviedo, Valencia, Toledo, Sevilla, Malaga.. sa mai spun?

- Intr-adevar frumos, tare frumos .. Ma iei cu tine data viitoare??
- Sigur ca da, .. numai ca plecam cu Charter Barcelona din Cluj data viitoare, si asa vizitam si frumosul oras ardelenesc.


sursa de informare: Biblioteca Adevarul - National Geographic Traveler - Spania

Articolul este scris pentru concursul Spring SuperBlog 2013.

o pasiune cu traditie

Cand eram mica imi placea sa stau la bunica, sa o privesc cum lucreaza la masina de cusut. M-a invatat si pe mine sa trag la masina, si cand si cand ma mai lasa sa imi fac hainute la papusi din tot felul de carpe si tricouri ramase mici sau hainute vechi. Dar rar, pentru ca avea o masina de cusut scumpa, la care bunica tinea foarte mult. O masina Singer. Nu stiam eu pe atunci ce si cum. Stiam doar ca imi place si vreau si eu.

Imi placea atat de mult incat aveam si o papusica favorita, de meserie croitoreasa, care toata ziua statea la locul ei, la masina ei de cusut, evident una micuta de papusa.
Impreuna cu papusica mea croitoreasa faceam cele mai faine tinute pentru papusile noastre. Nu era sezon sa nu croim cele mai moderne tinute. La prezentarea de moda bunica era invitat special. Ne verifica tinutele, cusaturile lor, modelele, culorile. Ne dadea note. Uneori mai mici, uneori mai mari..motivandu-ne sa fim mai bune pentru urmatoarea prezentare.

Au trecut ani .. am crescut .. si am dat piept cu viata reala.
Nu mi-a trebuit mult sa vad mersul lumii in care traim si cum nu era pentru mine toata aceasta agitatie si nebunie a lumii, am intreprins ceva.
Un atelier de croitorie.
M-am interesat ce este de facut: acte, birocratie .. in sfarsit am rezolvat. Am gasit sa inchiriez un apartament la demisol, si am deschis atelierul. Pentru inceput am achizitionat 3 masini de cusut, si am angajat 2 croitorese.
Am invitat cateva prietene sa le arat ce fac, si am publicat cateva articole si poze pe blogurile prietenilor. Simteam ca trebuie sa-mi promovez mai mult business-ul, dar nu stiam cum. Am facut flyere, si le-am impartit pe strada. Dar lumea nu are incredere sa mearga unde nu cunoste. Nu a venit nimeni.
Dar nu m-am descurajat. Si norocul mi-a suras curand.
O veche prietena a aflat de micul meu business, si cum stia cat imi placea in copilarie, s-a gandit sa-mi dea o sansa. Lucra la un hypermarket si mi-a propus sa ma ocup de tinutele de primavara marca proprie pentru ei.
Puteam sa refuz o asemenea oferta? Imediat ne-am apucat de treaba, eu si fetele - croitoresele mele.
Clientii hypermarketului au fost incantati si vanzarile aproape ca au scapat de sub control.
S-au cerut apoi tinute de vara, de toamna..stiam ca trebuie sa ma extind. Atunci am cautat un magazin de electrocasnice si m-am uitat dupa promotii si oferte. Aveam nevoie de oferte. Si am gasit oferta potrivita aici.
Banca - credit - am mai deschis un atelier, pentru ca apartamentul era micut, si am facut noi angajari.
Eram multumita de ceea ce reusisem sa fac. Si lucram zilnic impreuna cu fetele, doar ca eu aveam masina mea de cusut: masina de cusut Singer a bunicii mele. La ea am invatat sa lucrez, ea avea suflet pentru mine, era magica. Nu trebuia sa depun prea mult efort, masina parca stia singura ce sa faca. Tot ceea ce croiam la ea iesea genial. Ea e povestea mea.

Ma bucur ca am reusit sa fac ceea ce imi place, pentru ca nu mi-am luat niciodata gandul de la pasiunea mea.  Si bunica e tare mandra de mine, si de traditia pe care am reusit sa o duc mai departe.

Dear Singer,
thank you!
Me


Articolul este scris pentru concursul Spring SuperBlog 2013.

Casa Zoikai

Aseara am fost la Teatrul de Comedie unde am vazut piesa Casa Zoikai, de Mihail Bulgakov, in regia lui Alexandru Tocilescu.
Piesa dureaza 3 ore si 45 de minute si are 2 pauze. Merita vazuta. Este o piesa complexa, frumoasa si inteligenta; care trateaza regimul comunist al lui Stalin.

Casa Zoikai se afla in Moscova. Zoika este o doamna de vita nobila care, in incercarea de a fugi din tara, isi transforma casa intr-un bordel de lux pentru stabii comunisti, sub paravanul unui atelier de croitorie.

Zoia Pelt locuieste doar cu menajera, pe care o declara drept nepoata, intr-un apartament de 6 camere. Asociatia de locatari vrea sa o forteze sa primeasca pe cineva intr-una din camere, fiindca este prea mult spatiu doar pentru ea. Atunci, Zoika vine cu ideea unui atelier de croitorie.

Zoia Denisova Pelt (interpretata de Virginia Mirea) este indragostita de fostul conte Pavel Obolianinov. Impreuna cu acesta viseaza sa isi ia viza si sa plece la Paris, la Nisa, pe Coasta de Azur. Ea este proprietara atelierului de croitorie, iar fostul conte intretine atmosfera prezentarilor de moda prin talentul sau de a canta la pian.
George Mihaita interpreteaza rolul lui Ametisov, varul Zoikai, tipul omului smecher si descurcaret. El este administratorul atelierului, cel care stie tot ce misca si trage toate sforile.

Deliciul din Casa Zoikai il reprezinta chinezii, cei care detin o spalatorie si care vand ilegal cocaina.

Punctul culminant al piesei este momentul in care Boris Semionovici Gus (interpretat de Valentin Teodosiu) descopera ca femeia pe care o iubeste si pentru care vrea sa isi paraseasca sotia si copiii, este model in atelierul Zoikai. Alla Vadimovna (interpretata de Emilia Popescu), vaduva, isi doreste sa faca rost de bani si sa plece la Paris. Astfel ajunge sa lucreze pentru Zoika.

Atunci se dezlantuie furtuna. Alla Vadimovna nu vrea sa accepte banii si iubirea lui Boris.
Chinezul profita de lacrimile acestuia pentru iubirea pierduta, il injunghie de moarte si ii fura banii. Apoi fuge impreuna cu menajera in Shanghai.
Ametisov este primul care descopera crima, isi ia repede geamantul si fuge cu toti banii Zoikai.
Iar fostul conte si Zoika sunt ridicati din propria casa si inchisi.

O tragicomedie de succes pe scena romaneasca.

Gadjo dilo

Stephane vine in Romania, Sambata de Sus, in cautarea unei interprete de muzica lautareasca. In ultimele zile ale vietii tatal sau asculta mereu caseta cu aceasta cantareata de muzica lautareasca, Nora Luca.

Ajuns in satul tiganesc, se imprieteneste cu un tigan batran si cu o tanara tiganca Sabina.
Interesant filmul: muzica lautareasca, dansuri tiganesti..o adevarata nebunie intre romanes si francez, pentru ca initial nu se inteleg. Pana cand batranul incepe sa-l invete tiganeste.
Alaturi de tigani tanarul ajunge sa descopere frumusetea vietii, dar si greutatile acesteia.

Gadjo dilo (Strainul nebun), 1997

Tragedie dentara

Oare exista un cantar pentru suferinta? Cum putem masura suferinta, durerea?

Piesa de teatru "Tragedie dentara" dupa Jean-Claude Grumberg, pusa in scena la Teatrul Evreiesc - Bucuresti, este povestea unei familii indurerate. O familie care a trait experienta dureroasa a Holocaustului, in urma caruia isi pierde ambele fiice: pe una in lagarele mortii, iar pe cealalta in izolarea unei manastiri catolice. Aceasta din urma este inca in viata, a fost data in grija calugaritelor catolice pentru a o salva la vremea respectiva de ceea ce putea sa fie mai rau. Astazi fiica lor traverseaza o perioada grea, si nu isi doreste sa-si vada parintii, corespondeaza cu acestia prin Maica Stareta. Si e dureros pentru parinti: sa stii ca este in viata si nu vrea sa te vada si sa iti vorbeasca, ca nu poti sa fii langa ea si sa o strangi in brate tu ca parinte ..

O piesa tulburatoare, emotionanata.

pentru ca iubesc teatrul..

Fii si tu artist! Joaca rolul vietii tale pentru o seara si mergi la teatru!

Artistii te hranesc cultural; in fiecare personaj pe care ei il pun in scena pentru tine tu te poti regasi in mici sau mari aspecte, poti invata multe, poti gasi rezolvari la diferite probleme care te macina, te imbogatesti spiritual si iti gasesti libertatea.
Acum poti sa faci si tu ceva pentru acesti artisti care te-au ajutat sa cresti, prin intermediul campaniei "Artistii pentru artisti". Institutiile teatrale participante le gasiti aici. Cumpara si tu un bilet, poate doua; la un spectacol de teatru din cadrul campaniei si ajuti artistii retrasi din activitate.
"Artistii pentru artisti" este o campanie organizata de Uniter impreuna cu teatrele din Bucuresti si din tara, cu scopul de a strange fonduri pentru artistii varstnici cu probleme de sanatate. "Clipe de viata" este spectacolul eveniment, reprezentatia unica din acest an in cadrul campaniei. Luni, 25 martie 2013, ora 19.00 - Teatrul National Bucuresti, Sala Mare.

"Mana intinsa care nu spune o poveste, nu primeste pomana!" spune Ghe. Dinica in Filantropica, va amintiti?
Ei bine, eu de atunci am invatat ca daca vreau sa obtin ceva trebuie sa am o poveste, un plan, o strategie bine gandita si pusa la punct. Trebuie sa-mi joc bine rolul, sa dau tot ce am eu mai bun, si cu siguranta voi obtine ceea ce imi doresc.

Fiecare piesa de teatru este o poveste de viata. Fiecare piesa te ajuta sa evoluezi, sa urci pe scara vietii, daca stii sa iei ceea ce este mai bun din ea. Actorii s-au "vandut la galerie, pentr-un bilet de cativa lei", pentru ca noi spectatorii sa-i indragim, sa-i iubim, sa radem, sa mai invatam ceva.
Fiecare din noi avem cate un actor preferat. Dar ei actorii ne iubesc pe toti in mod egal. Pentru ca noi toti suntem publicul lor, pentru ca le umplem sala si ii aplaudam. Pentru ca mai strigam cate un "bravo!" la finalul piesei. "Si-n toata a lumii nebunie, / Eu publicul mi l-am iubit" (Vagabondul vietii mele - Ghe. Dinica)

Al Pacino vs Robert de Niro

in Heat, 1995

Un film genial.

Infractorii pe care ii vaneaza constituie viata lui. El este detectivul Vincent Hanna (Al Pacino).
Obsesia lui este gangsterul Neil McCauley (Robert de Niro), care impreuna cu banda sa de hoti jefuieste banci.
Doi oameni cu personalitate puternica. Fiecare face ce stie mai bine, si nimic nu le va sta in cale.
Intalnirea celor doi in cafenea este memorabila.
Neil McCauley stie ce inseamna inchisoarea si sub nicio forma nu vrea sa mai ajunga acolo. Detectivul Vincent Hanna lupta cu orice pret sa il prinda pe gangster, este o ambitie, este o obsesie.


Heat ramane unul din cele mai bune filme din toate timpurile.

Festivalul St. Patrick's Day

Vreau sa fiu blogger oficial la Festivalul St. Patrick's Day. Nu-i asa ca mi-ar sta tare bine cu palaria magica, palaria din care ies cele mai frumoase evenimente in acest weekend??

Anul trecut am iesit doar sa beau o bere de St. Patrick si mi-au placut foarte mult concertele de strada, muzica si dansurile irlandeze, veselia si intreaga atmosfera din centru vechi. Imi doresc sa particip si anul acesta la festival, ca blogger oficial daca pot; si ca iubitoare de Irish pub, Guiness beer si voie buna...

Pe data de 17 martie este St. Patrick - ocrotitorul Irlandei, si totodata Ziua Nationala a Irlandei.

Aici gasiti evenimentele din cadrul festivalului: unele cu acces public, altele pe baza de invitatie.
Parada de St. Patrick's Day va avea loc pe Calea Victoriei (Piata George Enescu) pana in Centrul Vechi, la intersectia strazilor Lipscani si Carada, unde incepand cu ora 17.00 va avea loc un mare concert. Invitati la concert sunt: Coras, Vyvienne Long, Aoife Dermody, U2 Zen Garden, Antonia, Vunk, The Dada,  Mojo Band, Blackbeers si DJ Kormak. Si bineinteles ca nu poate lipsi trupa de dans irlandez The Irish Way.

Cinematograful Elvira Popescu se alatura festivalului cu proiectia filmului 'Shadow Dancer' in perioada 15-21 martie. Shadow Dancer este un thriller psihologic despre o tanara vaduva republicana, membra a organizatiei irlandeze IRA alege sa devina informator pentru MI5 si astfel sa ramana alaturi de fiul ei, decat sa fie inchisa pentru 25 de ani. Pretul unui bilet este de 10 lei.

Festivalul are loc in Bucuresti, dar si la Hotel of Ice - Balea Lac va avea loc o petrecere cu specific irlandez, pe 17.03.2013.

Let's party!!


Trebuie sa fac o precizare. Palaria nu este a mea, este a unui prieten. Si vreau si eu o astfel de palarie! Deci, trebuie sa fiu blogger oficial al festivalului de St. Patrick's Day! Mai ales ca iubesc verdele si berea!

ea ma inspira

Morning Beauty, by Jolidon este una din noile colectii Jolidon Fashion Primavara/Vara 2013, alaturi de Passion Garden si Freesia Fresh.

Morning Beauty este o colectie chic de lenjerie in culori pastelate, care poate fi purtata in orice moment al zilei. Dantela bicolora creeaza efecte grafice puternice, punand in valoare siluetele pe care le imbraca.
O frumusete matinala, pastrata de-a lungul zilei, o frumusete solara care te cucereste.

Eram in vestiar, ne schimbam pentru ora de sport. Stateam langa ea pe bancuta si i-am observat lenjeria. Atat de fina, si delicata. I se potrivea de minune. Era un bleu frumos, precum cerul intr-o dimineata senina de primavara. Ii punea in evidenta silueta, frumos modelata de altfel, - pentru ca a facut volei candva.
Mi-am dorit ca intr-o zi sa invat sa fiu ca ea..sa fiu si eu admirata..
Ea este "morning beauty".
Este o fata frumoasa, ambitioasa si optimista. Ii place sportul, si s-a inscris in echipa de baschet a liceului. A fost acceptata si a inscris multe puncte pentru echipa. Nu a fost deloc greu sa treaca de la volei la baschet.
Se ingrijeste pe ea, ii place sa atraga privirile si sa-si faca prieteni pe oriunde merge. Ii place sa calatoreasca, si sa invete lucruri noi despre locuri noi; si nu numai. Este in pas cu ultimele tendinte in moda, dar si in orice alt domeniu.

Probabil eu nu ii atrageam atentia, eram insipida si incolora pentru ea, daca nu se intampla sa fim colege de banca inca din prima zi de liceu. M-a inspirat sa fiu si eu feminina, sa fiu si eu chic, sa invat mai bine, sa ma ingrijesc pe mine.
Ne-am imprietenit usor. Orele plictisitoare ne-au apropiat cel mai mult. Totul incepea cu "tu nu te plictisesti?" scris pe ultima pagina a caietului. "Ba da", venea raspunsul .. si incepeam ori sa filozofam in scris, despre noi, despre pasiunile noastre; ori sa jucam ceva ( spanzuratoarea, x si 0, tomanap). Nici nu stiam cand trecea ora. Apoi am inceput sa iesim la un suc sa mai povestim despre noi. Era o persoana deschisa, spunea tot ceea ce gandea - dar intotdeauna la modul frumos si diplomat, fara ura sau jigniri. Totodata era o persoana retinuta, cand venea vorba despre ea nu ii placea sa vorbeasca, sa dea prea multe detalii. Si am apreciat si inteles asta mai tarziu. E bine sa pastrezi un aer de mister asupra ta, intotdeauna.
Am mers impreuna la filme, la piese de teatru, la petreceri, la cumparaturi. Devenisem cele mai bune prietene. Eram de nedespartit. Faceam temele impreuna, citeam impreuna..chiuleam numai impreuna..
Am mers impreuna la mare. In vara dintre a XI-a si a XII-a. M-a ajutat sa-mi aleg costumul de baie. M-am simtit frumoasa si atragatoare, era incredibil cum te poate schimba un obiect asa micut, cum iti poate da incredere in tine. Atunci mi-am facut primul prieten. Iubirea de la mare, de-o vara .. si poate nici atat .. nu va imaginati ca am stat toata vara la mare. Dar am stat cu ea, si a fost o vara frumoasa, si am invatat multe de la ea. M-a inspirat si mi-a dat incredere in mine, in fortele mele proprii.
Fiind o persoana ambitioasa si-a dorit mai mult de la viata. Si nimic nu i-a stat in drum. La facultate a luat o bursa si a plecat in State. E departe acum, dar continua sa ma inspire. Pentru tot ceea ce a fost odata, si pentru tot ceea ce este acum. Este o femeie puternica si delicata, ambitioasa, senina ca o dimineata calda de primavara.
I-a ramas numele de "morning beauty" din liceu. Nu-i desconspir identitatea, va spun ca este si va ramane intotdeauna "morning beauty" a mea, inspiratia mea din fiecare dimineata. Ma trezesc odata cu soarele si cu o multime de planuri pentru o zi. Si le realizez pe toate, cu succes, pentru ca atunci cand dimineata este frumoasa, si te simti bine si  ai zambetul pe fata intreaga zi..totul poate fi al tau.


Articol scris pentru concursul Spring SuperBlog 2013.

30 seconds of fame

Soare cald de primavara, un miros dulce de flori de primavara, si eu sunt pe o terasa, intr-un balansoar ..
Ma uit catre cer si visez. Inchid ochii si incerc sa-mi amintesc de momentul meu. Acel moment care m-a adus astazi aici.
30 de secunde mi-au schimbat viata in bine.
Cautam ceva pe google, am gasit un blog care avea o poveste impresionanta, am citit articolul de 2 ori chiar si am vrut sa las un comentariu la articol. Mi-am facut cont in platforma respectiva, si am lasat comentariul.
In acea seara, vizionand un film, am avut un moment de inspiratie, un moment poetic. Am deschis pagina, am intrat in contul creat mai devreme si am scris primul meu articol pe blog.
30 de secunde si un articol. 30 de secunde si o noua pasiune. 30 de secunde si eu m-am facut auzita. Au urmat apoi competitii blogosferice, in urma carora mi-am facut prieteni si am invatat multe lucruri noi si interesante. Si astfel cele 30 de secunde de faima dainuiesc la infinit.

Sambata, 16 martie 2013 incepand cu orele 20.00, la Palatul Copiilor Bucuresti are loc lansarea oficiala a celui de-al patrulea album Byron - "30 seconds of fame/30 de secunde de faima".
Albumul contine 13 piese noi (cifra cu noroc, ne-am inteles??) si, in premiera, va fi disponibil in doua variante  "30 Seconds of Fame" cu versuri in limba engleza, si "30 de secunde de faima" cu versuri in limba romana. Pentru colectionari, va exista o editie limitata ce contine ambele discuri.

Astept cu nerabdare sa-i ascult 30 de secunde si inca 30 de secunde, si tot asa.

Evenimentul de lansare oficiala a albumului la Bucuresti este urmat de un turneu national de promovare astfel:

Timisoara, 30 martie, ora 20.00, Palatul Copiilor;
Cluj Napoca, 5 aprilie, ora 20.00, Casa de Cultura a Studentilor;
Targu Mures, 6 aprilie, ora 20.00, Teatrul National;
Iasi, 12 aprilie, ora 20.00, Casa de Cultura a Studentilor.

Sponsorii evenimentului sunt Aqua Carpatica si Domeniile Samburesti.


Articol scris pentru campania BlogalInitiative.ro

o piele frumoasa, catifelata

O piele fina si catifelata cucereste intotdeauna.

Fiecarei femei ii place sa atraga priviri, sa se ingrijeasca si sa se simta bine in pielea ei. Cred ca fiecare femeie are un ritual al ei: o masca de fata, tonifierea, hidratarea; o masca de par; coafat; manichiura, pedichiura; epilare; pensat. 

Eram mica si nu-mi placea cand bunica imi facea codite, si fara sa vrea ma tragea usor de par cu peria. Vai, vai, ce ma vaicaream. Si spunea bunica "baba sufera la frumusete..si asta nu-i nimic, o sa vezi tu mai incolo". 

Si am vazut cativa ani mai tarziu: pensat, epilat .. of of. 

Inca prefer epilarea cu ceara de unica folosinta, nu cea traditionala. E o senzatie ciudata, un disconfort de moment.. dar apoi cand iti simti pielea catifelata, matasoasa..e un sentiment tare placut, si esti tare mandra. 

Astazi a aparut tehnologia IPL (intense pulsed light). Epilare definitiva. Fara durere. Suna bine. Tare bine. 

Epilarea definitiva este un tratament succesiv de distrugere a firelor de par utilizand un fascicul luminos care ajunge la radacina firelor de par la o temperatura de 75 grade Celsius, producand distrugerea acestora. Este nevoie de mai multe sedinte, la un anumit interval de timp, pentru a distruge definitiv firele de par. Apoi urmeaza intretinerea anuala, daca vrei ca intr-adevar epilarea sa fie definitiva si pielea sa ramana catifelata si frumoasa. 

Inca nu stiu foarte multe despre aceasta metoda, practic, caci teoretic Sf Google e genial. Nu am foarte multe cunostinte care au folosit IPL-ul, asadar momentan merg pe epilarea cu ceara. Plus de asta epilarea definitiva este ceva mai costisitoare. E adevarat, e o investitie pe termen lung, si se amortizeaza in timp. 

Am intrat pe un magazin online sa vad si eu preturile pentru inceput; si am gasit ceva reduceri si promotii interesante.

Tu, draga cititoare, ce preferi? Epilarea clasica sau cu IPL? 

Articol scris pentru concursul Spring SuperBlog 2013.

scrisoare de dragoste

O noapte calduta de primavara.. tanara citea ultima pagina din Sapte povesti de dragoste. O antologie de povesti despre dragoste, o dragoste blanda si fioroasa totodata, o dragoste la care fiecare dintre noi - scriitori sau cititori - visam. O dragoste care se ascunde in scrisori, in gesturi mici, in suflete calde.

Patrunsa de emotii, cu ochii inlacrimati, inchide cartea.
Isi ia agenda, stiloul si incepe sa scrie:

Dear Z,


Nu stiu cine esti,
Nu stiu de unde esti;
Dar nu asta conteaza
Atata timp cat iubesti.

As vrea sa stiu ce gandesti,
As vrea sa stiu ce doresti;
As vrea sa fiu si eu in viata ta
Un trandafir pe care sa-l iubesti.


Sunt nopti albe si lungi in care privesc stelele de pe cer si visez la iubire. Visez ca esti aici langa mine, ca ma iubesti; dar cand imi dau seama ca nu este decat un vis, totul se naruie.

Ai patruns in inima mea fara sa-mi dau seama.Totul a fost atat de neasteptat. O privire, un zambet, o esarfa colorata, o poveste din copilarie, fluturasi in stomac, bomboane de ciocolata, un film, un pupic pe obraz.  Am ajuns sa te iubesc. Ce pot sa fac? Inima mea plange. Plange cu lacrimi fierbinti si lacrimi inghetate. Plange de bucurie si de tristete, de placere si de durere. Te iubesc, dar nu am curaj sa-ti spun cat de mult. Am incercat sa iti arat, dar imi e teama. Daca spun ceva gresit, sau fac un gest gresit, si stric totul? 
Ma sperie dependenta de tine. Te visez zi si noapte. As vrea sa iesi din gandurile mele, chiar si doar pentru o secunda. Sa fiu eu cu mine, doar pentru o clipa. Dar tu ramai acolo, stapan pe gandurile mele; pe sufletul meu, pe inima mea. Stapan pe mine. Daca iubirea inseamna a te avea etern in sufletul si-n gandul meu, atunci te voi iubi mereu, te voi iubi pana cand marea va seca, pana cand soarele nu va mai rasari.
Din prima clipa in care te-am vazut inima mea ti-a apartinut. Esti tot ceea ce imi doresc. De-as putea sa cer un singur lucru de la viata, pe tine te-as cere. Doar pe tine! Doar pe tine te vreau langa mine, doar pe tine te iubesc si doar prin iubirea ta am sa traiesc.
De vei gasi vreodata cuvinte mai puternice decat "te iubesc", spunemi-le; si ti le voi spune. Insa pana atunci, eu te iubesc cu toata puterea inimii mele.

Sunt fericita pentru ca existi "tu" in inima mea. Tot ce este mai frumos pe lume exista pentru ca exista dragoste. Si implinirea in dragoste, ne aduce fericire. Imi doresc sa fim fericiti impreuna, sa ne traim iubirea, sa avem grija de ea si sa o pastram la fel de frumoasa si dulce ca la inceput. Si sa avem puterea sa nu lasam nimic sa apara intre noi sa strice dragostea noastra. 

Da-mi numai o speranta
Si voi fi a ta;
Cum tarmul e al marii,
Cum soarele e al zilei,
Cum luna e a noptii,
Asa cum inima mea este a ta!


Rupe paginile din agenda, le parfumeaza usor, le pune intr-un plic rosu pe care scrie numele lui, si apoi pune plicul in carte.
E hotarata sa-i daruiasca lui cartea. Peste doua zile urmeaza sa mearga impreuna la un film din cadrul festivalului de film. Stie ca el are sa o conduca apoi pana acasa cu masina, si ea se gandeste sa "uite" cartea pe bancheta masinii, atunci cand el nu este atent.
Vrea sa creada ca o sa fie bine; vrea sa creada in iubirea lor.

Articolul este scris pentru concursul Spring SuperBlog 2013.

guest post despre carti

De curand Raluca m-a invitat sa scriu aici. Despre ce sa scriu? am intrebat. De exemplu despre o carte, mi-a raspuns. Ei bine, nu am sa scriu despre o carte. Cred ca nu am chef acum sa ma gandesc ce carte sa recomand. De fapt nu vreau sa recomand nimic. Imi amintesc ca cele mai grele teze la limba romana erau pentru mine cele cu subiectul la alegere. Pur si simplu nu ma puteam decide ce sa scriu. Iar acum nu vreau sa o fac. As putea in schimb sa spun cateva cuvinte despre carte in general. Si mai mult - despre a citi. Caci nu citesti sa te dai mare, nu citesti neaparat ca sa stii niste lucruri (multe carti sunt chiar foarte proaste), iar unele poate nu ar fi trebuit scrise niciodata. Dar totujsi au fost scrise. Si au provocat dezastre, razboaie, cataclisme..De ce? Pentru ca cei care le-au deschis nu mai citisera carti. Si au ajuns oamenii unei singure carti. La inceput religioasa. Apoi politica. Si TOT ce era scris in carte au crezut ca e Adevarul. Au ars apoi orice alta carte. Au presupus ca adevarul era in prima carte citita. Pentru ca nu mai citisera .. de aceea trebuie sa citim. Sa citim mult. Pentru ca asa vom trai de 1000 de ori mai mult, caci vom trai cu fiecare personaj in parte. Si vom gandi de 1000 de ori mai mult. Si poate vom reusi sa invatam din greselile a 1000 de personaje. Si a 1000 de autori. Si poate vom invata ca un cuvant tiparit nu este neaparat adevarul. Il vom judeca si vom alege. Si poate vom invata ca nu o carte este importanta ci faptul ca avem 1000 de carti de citit. Chiar daca se contrazic. Si dupa ce am citit 1000 de carti, putem sa citim inca 1000 de carti. Sau putem scrie noi o carte. O carte mai buna decat cele 1000. O carte despre noi poate. O carte care sa faca lumea mai buna. Si, dupa ce ai citit-o, sa vrei sa citesti inca 1000 de carti.

Bogdan Susanescu

guest post - sa daruim carti

Zilele trecute am anuntat un concurs pe blog. De ceva vreme imi doream sa fac un concurs la mine pe blog, nu prea stiam cum sa incep..si intr-un final m-am hotarat. Am ales o carte de la mine din biblioteca, si am decis sa o ofer in dar unui cititor al blogului meu. Emil Calinescu s-a aratat incantat de ideea mea; si a scris un guest post. 

Un articol cu si despre carti si cadouri, de Emil Calinescu:

Am discutat in dese randuri la mine pe blog. Nu mai stau sa caut articolul, zic aici pe scurt 3 caracteristici principale:

1.      Imi place sa fac cadouri care vor ramane in timp. Din acest motiv evit sa fac cadou sticle de bautura, parfumuri ori alte chestii perisabile. Vreau ca omul respectiv sa-si aminteasca de mine printr-un cadou.

2.      Cadoul sa-l reprezinte atat pe el, cat si pe mine. Majoritatea fac cadouri care-i reprezinta doar pe ei (cei care daruiesc), uitand ca trebuie sa reprezinte si pe adresant. Totusi, a cauta un cadou care sa reprezinta doar pe cel care-l primeste nu este de dorit. Din acest motiv am evitat tot timpul sa fac cadou icoane ori alte obiecte religioase. Pur si simplu nu doresc ca cineva sa-si aduca aminte de mine prin intermediul unor asemenea obiecte.

3.      Daca pe cadou poti sa scrii este perfect. Poti sa-i faci unui om cadou un ceas, o chestier de pus pe birou, orice… Peste 2 ani chestia aia a ramas insa numele celui care a facut cadoul s-a pierdut. Nu va bazati pe memoria oamenilor, s-ar putea sa aveti surprise J

Din acest motiv unul dintre cele mai frumoase cadouri este cartea. Corespunde perfect celor 3 puncte anterioare. Iti lasi frumos o dedicatie (daca le ai cu asa ceva efectul s-ar putea sa fie mult mai mare), daruiesti omului cartea, iar aceasta va ramane la el in biblioteca ani de zile. Daca ai stiut cum sa alegi cartea acesta o va citi si se va bucura de ea. Daca nu, nu-i asa grav: daca omul nu e nesimtit va pastra cartea si isi va aminti de tine prin intermediul ei.

Legat de carti, am daruit mai demult o carte unei amice. Ea s-a bucurat enorm cand a primit-o. Replica ea m-a umplut de bucurie: daca mi-ai facut cadou o carte inseamna ca ma consideri culta si intelectuala; multumesc. Frumos spus. Si cat se poate de adevarat. Atentie insa ce carte daruiti: s-ar putea ca unele sa fie interpretate gresit. Sa va dau 3 exemple de carti, 2 le-am facut cadou, a III-a am intentionat:

1.      Am daruit unei amice cartea M-AM HOTARAT SA DEVIN PROST. Pe carte am scris: de la un blond natural catre o blonda vopsita. Nu s-a suparat, tipa are simtul umorului foarte dezvoltat. A citit acea carte toata familia ei. Au savurat fiecare rand. Normal ca m-am bucurat enorm.

2.      Unei amice, mai credincioase, i-am facut cadou BIBLIA OPTIMISTULUI. Tipa e religioasa, io-s optimist. Merge J

3.      Tipei de la punctul 1 am vrut initial sa-i iau cartea PREA MULTE BLONDE. Am zis ca interpreteaza negative si ca va crede ca vreau s-o omor :))

In general cand primesc carti, fie si castigate, rog pe cel care mi-a dat cartea sa-mi scrie pe ea. Sa stiu de la cine este.

Si acum partea frumoasa: ma bucur de initiative Ralucai de a darui carti. O felicit pentru asta si o incurajez sa nu se opreasca aici. Fie ca eu sau altcineva va fi castigatorul, ma bucur ca cineva face astfel de concursuri (cum se zice pe twitter, #pebaniiei).

Nu inchei fara sa ma prezint. Emil Calinescu sunt, triplu blogger. Scriu alternativ pe: http://emilcalinescu.eu/ , http://emilstudentulminune.wordpress.com/ si http://minunat.eu/ .

Salutari CULTE tuturor si multumesc pentru gazduire J

Ps: Reinnoiesc indemnul din titlu: hai sa incercam, atunci cand facem cadouri, sa daruim carti. Macar datorita argumentelor enuntate de mine J

Capcana

Saptamana trecuta am fost la film. La Capcana (Snitch, 2013, cu Dwayne Johnson). Despre film, am scris pe blogul lui Emil. Multumesc, Emil Calinescu.

concurs

update:

si a cam trecut o saptamana.. Desi nu am primit foarte multe raspunsuri la concursul meu, cred ca voi mai organiza in viitorul apropiat cel putin un concurs.
Pana atunci dragilor, va multumesc pentru raspunsurile voastre, pentru dorinta de a participa la concursul meu.. si castigator este: Emil Calinescu. Emil, te astept cu recenzia cartii dupa ce o citesti, daca iti face placere, intr-un guest-post la mine pe blog.
Dl Sabadus si Adela C. va multumesc pentru comentarii, si cum spuneam - aveti o surpriza pe mail.

----

De ceva vreme imi doresc sa fac si eu un concurs pe blogul meu..asadar, sa fie concurs.

Pentru ca iubesc lectura si cartile; la inceput de primavara va daruiesc cartea lui Octavian Paler - Viata pe un peron. Despre carte am scris aici.

Daca vrei aceasta carte, lasa un comentariu cu raspunsul la urmatoarea intrebare:
Ce este viata; ce este fericirea; si cum faci tu sa ai o viata fericita?

Cartea va ajunge la cel mai frumos comentariu. Si inca doua comentarii inspirate vor avea o surpriza. Concursul dureaza o saptamana.


Sa aveti o primavara frumoasa, cu multe impliniri.

cadouri de 8 Martie

In viata lui Andy exista 2 femei speciale: mama lui si prietena lui.

Astazi este 8 Martie, ziua femeii, si Andy isi doreste sa le faca ziua mai frumoasa, sa le daruiasca ceva special, asa ca ele, sa le arate inca o data cat de mult inseamna ele, cat de mult conteaza ele in viata lui. 

Mama lui este mandra de el; ea l-a ajutat sa devina cine este astazi, ea l-a invatat ce este viata, responsabilitatea, familia, munca.
Cand era mic, Andy credea ca mama lui are un pestisor auriu, pentru ca tot ceea ce el isi dorea, mama nu statea prea mult pe ganduri si Andy primea. Totusi, nu a fost un rasfatat, pentru ca mama a stiut sa-i ofere tot ceea ce a putut mai bun, si sa-l invete totodata ceea ce este bun si drept.
La gradinita, educatoarea ii punea pe copii sa deseneze pentru Ziua Mamei de 8 martie o felicitare. Toti copiii desenau flori, Andy desena pestisori. O data, educatoarea l-a certat si l-a pus sa refaca felicitarea, sa deseneze o vaza cu flori. A fost un baiat cuminte si a desenat o glastra cu flori. Doar ca, ce credeti? In imaginatia lui Andy, vaza era transparenta si in apa era un pestisor micut.
Asa ca astazi, Andy s-a gandit sa-i ofere in dar de ziua mamei un set pestisorul auriu, de la Borealy Gifts. Un set care contine o figurina cu pestisorul auriu - motivul care i-a dominat copilaria - o cutie de bomboane, preferatele ei, si 4 borcanase de gem diverse sortimente. Un cadou special, pentru o femeie speciala.

Tot la Borealy Gifts, Andy a gasit cadoul special si pentru prietena lui: un cristal handmade.
Un cadou unicat, sensibil si delicat, deosebit asa ca ea. Un inger ce canta la flaut, realizat manual, din cristal. Stie ca ii plac ingerasii. La inceputul relatiei isi trimiteau mesaje de noapte buna, mesaje cu si despre ingerasi care sa le aduce vise dulci si frumoase peste noapte.
Ea l-a invatat ce inseamna dragostea, ea i-a adus fericirea si il rasfata in fiecare zi. Cu siguranta ingerasul oferit in dar o sa ii poarte noroc si o sa-i aduca protectie.


Doua cadouri deosebite pentru doua femei speciale, pentru doua povesti inedite. Si cate o floare.
Andy le-a facut ziua mai frumoasa celor doua doamne. 

Articolul este scris pentru concursul Spring SuperBlog 2013. 

8 Martie

La multi ani, mamico!

La multi ani, femeie frumoasa! Zambeste! Danseaza! Iubeste! Rasfata-te! Fii fericta! Este ziua ta!
Petrece fiecare secunda asa cum iti doresti!