inchisi in sistem

Unde s-au dus visele copilariei noastre?

Ne-a parasit copilul din noi?

Vreau sa cred doar ca sta ascuns acolo, intr-un colt al sufletului nostru, cand vede in jur atata rautate, atatea griji si probleme, atatea suferinte. Ca asteapta momentul cand poate iesi sa se joace nestingherit. Si pentru ca el crede ca acel moment o sa vina, negrest acest moment este aproape.

Eurovisionul de zilele acestea mi-a amintit de copilarie...de acei ani fara vreo grija, de jocul amuzant de karaoke din fata blocului; de jocul de-a v-ati ascunselea; de micutele detective; de cursele de biciclete; de plecarea in cautarea comorilor prin subsolul blocurilor...

avioane de hartie, pungi cu apa aruncate de la balcon, baloane de sapun...

Astazi...suntem inchisi intr-un sistem pe care nu il vrem si care, la randul lui, nu ne vrea! Suntem stresati, sictiriti, morocanosi, tristi...

Sarma ghimpata din jurul nostru parca nu ne mai lasa sa respiram, si ne face sa ne stranga, si sa ne doara din ce in ce mai tare. Lacrimile curg, iar copilului din noi ii este teama sa iasa sa ni le stearga.

deadline: tomorrow

Pana pe 15 mai poate fi depusa declaratia 230, la administratia financiara a sectorului tau.
2 % din impozitul pe venitul tau poate fi redirectionat unei entitati non-profit: fundatie, asociatie...
Nu vreau ca cei 2 % sa ramana statului, pur si simplu. Sunt multumita daca pot ajuta pe cineva. Desi, cu siguranta, banutii acestia vor ajunge destul de tarziu la destinatie, ca doar este vorba de sistemul romanesc.



M-am tot gandit in ultimele zile cui pot redirectiona eu cei 2 % ?

Si am ajuns la concluzia ca cel mai nobil scop este sa sustinem viitorul nostru: copiii. Si mai mult decat educatie si sanatate ce le-am putea oferi? Asadar: am incercat sa aflu datele fundatiei Spitalului de Copii "Grigore Alexandrescu".
A fost destul de greu sa aflu CIF-ul si contul bancar al fundatiei spitalului de copii, nu gaseam pe nicaieri aceste date, si cum imi doream atat de tare sa fac acest lucru...am trecut pe la spital, am luat datele de la contabila, am completat declaratia si am depus-o la Administratia Financiara.
Ma simt implinita:)


Pentru cei care inca nu au depus declaratia, sau nu stiu catre cine sa redirectioneze cei 2 % din impozit:

FUNDATIA SPITALULUI COPII " GRIGORE ALEXANDRESCU"
CIF: 8955704
Cont bancar: RO54RNCB0072049707680001


Iar cei care stiu cat de scumpa este sanatatea, cei care au copii si stiu cat de greu este sa umbli cu ei prin spitale, cei care poate nu mai au timp acum pentru aceasta declaratie sau au depus-o deja catre alt destinatar, se vor gandi mai bine anul ce vine.

recensamantul bloggerilor

Azi de dimineata primesc un mail cu titlul: "blogul tau a fost publicat"

M-a bucurat mult, mi-a luminat ziua!

Presimt ca va iesi soarele si pe strada mea!

Cum imi spunea un ravas odata: " viata ta se va schimba in bine la un moment dat".

Sper sa fie o zi frumoasa si buna in continuare!

Si a mea, si a voastra!

bun simt

Inca mai exista bun simt, si ma bucura acest lucru! :)

Am remarcat astazi in autobuz un tanar. 17-19 ani, gelat si multe fitze. Statea pe scaun, undeva pe la mijlocul autobuzului. In fata o gravidutza se tinea bine bine de bara(chiar cu ambele maine la un moment dat). Se urcase in autobuz odata cu mine.

Tanarul a vazut-o. Cum ea nu se uita spre el, pentru ca el sa-i poata oferi locul lui; s-a ridicat frumos de pe locul lui, s-a dus pana la ea si i-a spus frumos pe un ton bland, calm, ca are un loc liber.

Un gest simplu, frumos, care nu ne costa nimic. Un gest care ne incalzeste sufletul.

Inca mai exista suflete calde, iubire, respect si mai presus de toate bun simt.

povestea unei amante

"N-am uitat nici acum vechile intalniri.

Ma priveai, si uitai sa mai respiri...

Si ca orice alt barbat,

iti placea sa fii curtat;

Dar eu cred k m-ai iubit cu adevarat!

Ma durea sa te stiu cu altcineva,

Iti era mai comod sa fii cu ea;

Cand eram doar amandoi, imi jurai k a doua zi,

Ii vei spune si ei totul despre noi....

Refren:

Tu n-ai avut curaj,

nici chiar de dragul meu;

M-am intrebat mereu de ce aleasa n-am fost eu!

Tu n-ai avut curaj, si m-ai pierdut candva.

Nu mai pot fi a ta..acum imi vad de viata mea!

Mi-ai cerut sa renunt la iubitul meu...

Ti-amintesti? L-am lasat de dragul tau.

Ce-o fi fost in mintea mea?

Am ales cu inima,

Dar greseala asta n-o voi repeta!

Uneori, imi e dor de tot ce-am trait;

Dar imi spun: si ce daca m-a iubit?

Eu stiam ce mult te vreau,

Dar prietenii-mi spuneau,

ca tu nu vei renunta nicicand la ea!

As fi dat un regat sa fii fericit...

Ti-amintesti cat de mult eu te-am iubit?

Ce-o fi fost in mintea mea?

Am ales cu inima

Dar acum as vrea sa-mi vad de viata mea...."

(Madalina Manole - Tu n-ai avut curaj)

oare pot exprima eu in cuvinte durerea din sufletul unei amante, mai mult decat o face aceasta melodie?

Imagineaza-ti o femeie. Frumoasa, feminina, puternica. Indragostita. El, un barbat romantic, sensibil, vesel. Ea il iubeste cum nu a mai iubit pe nimeni altcineva. Ar fi dat orice numai sa-l vada fericit. Ar fi facut orice numai sa fie mereu langa ea. Cand erau amandoi se simteau minunat, nimic nu mai exista pe lume, in afara de ei doi si de dragostea lor.

Intr-o zi, ramasa singura in pat, in camera lor, ea plange. Plange, plange cu cele mai amare lacrimi. Stie ca el nu se mai intoarce.

Pentru ca el, nu poate sa lase ceea ce are acasa. Ii e teama. Oricat de mult o iubeste pe ea, nu poate renunta la cea de acasa.

Iar ea, este mult prea puternica si il iubeste mult prea mult, ca sa mai continue asa. Vrea sa aiba si ea viata ei, sa nu se mai ascunda de nimeni, sa arate lumii sufletul ei mare si iubirea de care poate fi capabila.

Pentru ea, povestea lor ramane acea iubire pe care nu a avut-o niciodata, si nici nu va fii a ei vreodata, chiar daca el a iubit-o mult. Nu a fost atat de curajos incat sa renunte la tot ce avea.

Pentru el, ea ramane acel inger pe care nu il poate atinge niciodata. Teama de necunoscut, comoditatea si obisnuinta, au fost mai puternice decat el.

stranger

Te-ai simtit vreodata singur intr-o lume mare? Ai simtit vreodata ca doar tu singur poti sa te ridici si sa continui drumul? Ca nimeni si nimic nu te poate ajuta mai mult decat o poti face chiar tu?

Ai simtit vreo clipa in viata ta, cum cineva drag, care pleaca de langa tine, este un simplu strain si nimic mai mult? Poate ai crezut in acea persoana, poate a fost iubitul tau, fratele tau, prietenul tau bun...si totusi astazi este doar un strain, iar tu esti singur intr-un spatiu imens.

Crezi ca ii cunosti pe cei de langa tine, ca stii cine sunt si ce isi doresc. In realitate nu este deloc asa. Cum tu cresti, te maturizezi, gandesti, iti materializezi visele; asa si cei de langa tine invata, gandesc, cresc, ating ceea ce isi doresc. Fiecare persoana se schimba in timp. Unii mai mult, altii mai putin. Si fiecare persoana care ne este aproape intr-un moment al vietii noastre, ajunge in timp un strain.

Continuam sa fim langa cineva, sa iubim pe cineva, doar pentru ca ne-am obisnuit, pentru ca stim aproape totul despre acea persoana. Si ne este comod asa. De ce sa avem libertate, de ce sa riscam, de ce sa visam mai mult, cand putem sa ne multumim cu ce avem?
Pentru ca toate merg mai departe, noi de ce sa ne oprim aici? Totul este in continua dezvoltare, viata inseamna progres. Ceea ce astazi cunoastem cel mai bine, maine realizam ca nu mai este asa. Sau invers, ceea ce astazi nu stim, maine este viitorul nostru.

"something in your eyes, was so inviting;/
something in your smile, was so exciting;/
something in my heart
told me I must have you...

ever since that night, we've been together;
lovers at first sight in love forever"




Lumea e mare, si rea, si intalnesti la tot pasul piedici, iar visele tale se sting. Oare cine ar trebui sa tine aprinsa flacara tuturor acestor vise? Nu tu insuti trebuie sa lupti mai departe pentru fiecare vis al tau? Nu tu esti singurul care poate calca in picioare toate piedicile, pentru ca esti singurul care isi doreste cu adevarat sa traiasca implinirea acelui vis? Tu insuti stii sa lupti cel mai bine pentru acel vis, si sa nu lasi sa moara niciodata speranta!
Speranta ca, intr-o zi, visul tau va deveni realitate!
Speranta ca, intr-o zi, cel de langa tine nu se va dovedi a fi un strain!
Speranta ca, in timp, vei stii sa lupti sa pastrezi ceea ce ai, dar totodata vei risca pentru visele tale, pentru libertatea ta, pentru tine.

munca - bratara de aur

Istoria unui 1 Mai din "Ziarul Lumina":

Congresul Internaţionalei Socialiste a decretat, în anul 1889, 1 mai - Ziua Internaţională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, care au manifestat pentru reducerea normei orare zilnice de lucru la 8 ore. În anul 1872, aproximativ 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcţiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.
La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanţi au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite, cea mai mare demonstraţie având loc la Chicago, unde au mărşăluit 90 de mii de demonstranţi, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Toţi au pledat pentru ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului. Trei zile mai târziu, în Piaţa Heymarket din Chicago, numărul greviştilor se ridicase la peste 65 de mii, iar 4 protestatari au fost împuşcaţi şi foarte mulţi au fost răniţi în urma unor incidente violente cu poliţia.
Cu timpul, 1 Mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea ţărilor lumii.

1 MAI MUNCITORESC

Versuri: Maria Rantes
Muzica: Ciprian Porumbescu

"Rîde iară primăvara,
Peste cîmpuri, peste plai,

Veselia umple ţara,

C-a venit Întîi de Mai!

Muncitorii au pornit

Şi-ntr-un glas s-au înfrăţit!

Şi ei azi sărbătoresc

Unu Mai muncitoresc.

Înfrăţiţi azi cu ţăranii,

Muncitorii-n joc şi cînt,

Prăznui-vor în toţi anii

Libertatea pe pămînt.

Peste mări şi peste ţări,

Se adună pe cărări,

Lumea toată în alai

Pentru al nostru Întîi de Mai. "