cu Presedintele la o apa plata - fara lamaie -

Base, ma adopti? :p

17 mai 2009 - Ziua Portilor Deschise in Cotroceni

Lume multa, nebunie....

insa a fost frumos.

Este un Palat care merita vazut.

Iar daca in timpul vizitei te mai intalnesti si cu Presedintele tarii, Traian Basescu, este si mai frumos.

Palatul Cotroceni a fost construit in anul 1888, de catre Principele Carol I, in incinta Manastirii ridicate de S. Cantacuzino in 1679 pe dealul Cotrocenilor. Planul arhitectural a fost realizat de Paul Gottereau in stil clasic venetian. Mai tarziu arhitectul Grigore Cerchez reconstruieste aripa nordica in stil national romantic; adaugand o sala mare cu terasa, si doua foisoare cu coloane.

In 1984 Manastirea Cotroceni a fost demolata, din ordinul dictatorului N. Ceausescu; iar fundatia a ramas pana astazi conturata cu placi de marmura.

In aripa veche a palatului este astazi Muzeul National Cotroceni.

Salonul Ambasodirilor, Biblioteca, Biroul Presedintelui, Sala C.S.A.T.-ului si Sala de teatru si spectacole sunt superbe.

Gradina este de-a dreptul de poveste. Cred ca este minunat sa traiesti acolo. Sa ai un parc numai al tau. O sala de spectacole numai a ta. Un elicopter doar al tau.

Acum ceva timp, prin anii de liceu, spuneam ca eu nu imi doresc sa ajung Presedinte, vreau doar sa fiu Presedintele Consiliului Suprem de Aparare a Tarii. Atat. :P

copilaria

Noi, copii din lumea-ntreaga
Flori frumoase, mandre flori;
Viata noua ne e draga
Flori frumoase, mandre flori.


Daca-a ta educatoare
Pentru-o vina te-a certat,
Nu uita ca pentru tine
Ea-i mama cu-adevarat.

Daca-o jucarie draga
Din vitrina-a disparut,
Stergeti lacrima pribeaga
N-ai nimica de pierdut.

Draga mi-a fost gradinita
Cu papusi si jucarii,
Draga ne va fi si scoala
Ca ne-nvata a citi.

Si vor trece apoi anii
Ca si vantul de april
Ca o dulce adiere
Gandul ca am fost copil.



refren :
Copilaria n-o vom uita
Nu ne mai intalnim cu ea




o melodie pe care o cantam intreaga clasa la orele de muzica din scoala primara...
o melodie draga copilului din noi...

inchisi in sistem

Unde s-au dus visele copilariei noastre?

Ne-a parasit copilul din noi?

Vreau sa cred doar ca sta ascuns acolo, intr-un colt al sufletului nostru, cand vede in jur atata rautate, atatea griji si probleme, atatea suferinte. Ca asteapta momentul cand poate iesi sa se joace nestingherit. Si pentru ca el crede ca acel moment o sa vina, negrest acest moment este aproape.

Eurovisionul de zilele acestea mi-a amintit de copilarie...de acei ani fara vreo grija, de jocul amuzant de karaoke din fata blocului; de jocul de-a v-ati ascunselea; de micutele detective; de cursele de biciclete; de plecarea in cautarea comorilor prin subsolul blocurilor...

avioane de hartie, pungi cu apa aruncate de la balcon, baloane de sapun...

Astazi...suntem inchisi intr-un sistem pe care nu il vrem si care, la randul lui, nu ne vrea! Suntem stresati, sictiriti, morocanosi, tristi...

Sarma ghimpata din jurul nostru parca nu ne mai lasa sa respiram, si ne face sa ne stranga, si sa ne doara din ce in ce mai tare. Lacrimile curg, iar copilului din noi ii este teama sa iasa sa ni le stearga.

deadline: tomorrow

Pana pe 15 mai poate fi depusa declaratia 230, la administratia financiara a sectorului tau.
2 % din impozitul pe venitul tau poate fi redirectionat unei entitati non-profit: fundatie, asociatie...
Nu vreau ca cei 2 % sa ramana statului, pur si simplu. Sunt multumita daca pot ajuta pe cineva. Desi, cu siguranta, banutii acestia vor ajunge destul de tarziu la destinatie, ca doar este vorba de sistemul romanesc.



M-am tot gandit in ultimele zile cui pot redirectiona eu cei 2 % ?

Si am ajuns la concluzia ca cel mai nobil scop este sa sustinem viitorul nostru: copiii. Si mai mult decat educatie si sanatate ce le-am putea oferi? Asadar: am incercat sa aflu datele fundatiei Spitalului de Copii "Grigore Alexandrescu".
A fost destul de greu sa aflu CIF-ul si contul bancar al fundatiei spitalului de copii, nu gaseam pe nicaieri aceste date, si cum imi doream atat de tare sa fac acest lucru...am trecut pe la spital, am luat datele de la contabila, am completat declaratia si am depus-o la Administratia Financiara.
Ma simt implinita:)


Pentru cei care inca nu au depus declaratia, sau nu stiu catre cine sa redirectioneze cei 2 % din impozit:

FUNDATIA SPITALULUI COPII " GRIGORE ALEXANDRESCU"
CIF: 8955704
Cont bancar: RO54RNCB0072049707680001


Iar cei care stiu cat de scumpa este sanatatea, cei care au copii si stiu cat de greu este sa umbli cu ei prin spitale, cei care poate nu mai au timp acum pentru aceasta declaratie sau au depus-o deja catre alt destinatar, se vor gandi mai bine anul ce vine.

recensamantul bloggerilor

Azi de dimineata primesc un mail cu titlul: "blogul tau a fost publicat"

M-a bucurat mult, mi-a luminat ziua!

Presimt ca va iesi soarele si pe strada mea!

Cum imi spunea un ravas odata: " viata ta se va schimba in bine la un moment dat".

Sper sa fie o zi frumoasa si buna in continuare!

Si a mea, si a voastra!

bun simt

Inca mai exista bun simt, si ma bucura acest lucru! :)

Am remarcat astazi in autobuz un tanar. 17-19 ani, gelat si multe fitze. Statea pe scaun, undeva pe la mijlocul autobuzului. In fata o gravidutza se tinea bine bine de bara(chiar cu ambele maine la un moment dat). Se urcase in autobuz odata cu mine.

Tanarul a vazut-o. Cum ea nu se uita spre el, pentru ca el sa-i poata oferi locul lui; s-a ridicat frumos de pe locul lui, s-a dus pana la ea si i-a spus frumos pe un ton bland, calm, ca are un loc liber.

Un gest simplu, frumos, care nu ne costa nimic. Un gest care ne incalzeste sufletul.

Inca mai exista suflete calde, iubire, respect si mai presus de toate bun simt.

povestea unei amante

"N-am uitat nici acum vechile intalniri.

Ma priveai, si uitai sa mai respiri...

Si ca orice alt barbat,

iti placea sa fii curtat;

Dar eu cred k m-ai iubit cu adevarat!

Ma durea sa te stiu cu altcineva,

Iti era mai comod sa fii cu ea;

Cand eram doar amandoi, imi jurai k a doua zi,

Ii vei spune si ei totul despre noi....

Refren:

Tu n-ai avut curaj,

nici chiar de dragul meu;

M-am intrebat mereu de ce aleasa n-am fost eu!

Tu n-ai avut curaj, si m-ai pierdut candva.

Nu mai pot fi a ta..acum imi vad de viata mea!

Mi-ai cerut sa renunt la iubitul meu...

Ti-amintesti? L-am lasat de dragul tau.

Ce-o fi fost in mintea mea?

Am ales cu inima,

Dar greseala asta n-o voi repeta!

Uneori, imi e dor de tot ce-am trait;

Dar imi spun: si ce daca m-a iubit?

Eu stiam ce mult te vreau,

Dar prietenii-mi spuneau,

ca tu nu vei renunta nicicand la ea!

As fi dat un regat sa fii fericit...

Ti-amintesti cat de mult eu te-am iubit?

Ce-o fi fost in mintea mea?

Am ales cu inima

Dar acum as vrea sa-mi vad de viata mea...."

(Madalina Manole - Tu n-ai avut curaj)

oare pot exprima eu in cuvinte durerea din sufletul unei amante, mai mult decat o face aceasta melodie?

Imagineaza-ti o femeie. Frumoasa, feminina, puternica. Indragostita. El, un barbat romantic, sensibil, vesel. Ea il iubeste cum nu a mai iubit pe nimeni altcineva. Ar fi dat orice numai sa-l vada fericit. Ar fi facut orice numai sa fie mereu langa ea. Cand erau amandoi se simteau minunat, nimic nu mai exista pe lume, in afara de ei doi si de dragostea lor.

Intr-o zi, ramasa singura in pat, in camera lor, ea plange. Plange, plange cu cele mai amare lacrimi. Stie ca el nu se mai intoarce.

Pentru ca el, nu poate sa lase ceea ce are acasa. Ii e teama. Oricat de mult o iubeste pe ea, nu poate renunta la cea de acasa.

Iar ea, este mult prea puternica si il iubeste mult prea mult, ca sa mai continue asa. Vrea sa aiba si ea viata ei, sa nu se mai ascunda de nimeni, sa arate lumii sufletul ei mare si iubirea de care poate fi capabila.

Pentru ea, povestea lor ramane acea iubire pe care nu a avut-o niciodata, si nici nu va fii a ei vreodata, chiar daca el a iubit-o mult. Nu a fost atat de curajos incat sa renunte la tot ce avea.

Pentru el, ea ramane acel inger pe care nu il poate atinge niciodata. Teama de necunoscut, comoditatea si obisnuinta, au fost mai puternice decat el.