joi, 26 februarie 2009

daca bancile ar spune povesti...

Fiecare banca dintr-un parc are povestea ei. Singura, neschimbata cu trecerea anilor, de netopit de razele fierbinti ale soarelui; de neclintit de furtunile grele ale norilor.

Si fiecare banca din parc cunoaste povestea a milioane de oameni, tineri sau de varsta a treia, indragostiti sau singuratici, statornici sau calatori, iubind sau plangand, visand, dorind, traind... Nu conteaza ca este vara, iarna; primavara sau toamna. Oamenii iubesc parcul, si in special bancile din parc. Si bancile ii iubesc pe ei.

Ce povesti minunate ti-ar putea spune o banca, daca ai avea rabdarea sa o asculti, daca ai avea puterea sa o intelegi. Si cat de multe am putea sa invatam din fiecare poveste in parte.
Cele mai frumoase declaratii de iubire; cele mai fierbinti lacrimi la despartire; puterea de a trece peste cele mai grele clipe; speranta de a invinge; credinta intr-un viitor stralucit; ganduri ratacite; vise ascunse; teama de a le face cunoscute.
Povestile nepotilor de peste hotare rostite de bunici la un sah, o tabla, un remi.
Povestea noastra.
Povestea copiilor nostrii.
- toate pe o banca dintr-un parc -

Un comentariu:

Anonim spunea...

daaaa,,asa e,,:-<...si io m,am gandi de multe ori la asta..