si .. daca nu eu/tu/noi, atunci cine!?

Viata iti apartine o singura data!!!!

asa ca ... e bine sa traim dupa cum simtim si sa luptam pentru acel ceva in care credem ...

Teatrul Metropolis ne aduce pe scena un proiect iesit din comun. Tocmai pentru ca ei cred! Cred in acest proiect, in drepturile omului, si in oameni in general.

Proiectul "Spune adevarul puterii" aduce in fata publicului 14 persoane private de libertate din Penitenciarele Ploiesti si Targusor. Ei au curaj in intuneric, curaj sa spuna adevarul si sa lupte pentru el.

Proiectul contine 51 de interviuri ale unor personalitati, interviuri realizate de Kerry Kennedy. Interviurile relateaza povestea de curaj a celui ce a luptat pentru libertate, si sunt prezentate sunt forma unor monologuri.

O jurnalista spune povestea unei tinere femei (apartinand credintei musulmane) care a fost condamnata la moarte de catre familia ei deoarece a fost violata de fratele ei; avocatul Bruce Harris apara drepturile copiilor strazii din Guatemala si a incriminat politia pentru uciderea unui copil; Maria Priskakova este prima femeie din Rusia care a infiintat o linie telefonica pentru raportarea cazurilor de violenta domestica...

Este impresionant intregul proiect. Felicitari Metropolis!

turism

http://blog.icartours.com/targoviste-capitala-cultural-artistica/

o zi obisnuita...si totusi trebuia sa fac ceva iesit din comun...am vrut sa plec undeva...

orasul te plictiseste, te afuma, te sufoca, te tine pe loc...

ai un job, ai un blog, ai prieteni, ai familie...dar nu este suficient

ai nevoie de aer...aer proaspat

unde puteam sa plec, asa pe nepregatite, fara bagaje, fara prea multi bani, fara o gasca mare si nebuna...? in Targoviste

ajunsa aici ...

am vizitat Gradina Zoologica aflata in incinta parcului Chindiei

- micuta, dar foarte curata...

animale plictisite - probabil de la caldura, probabil datorita numarului mic de vizitatori...

am vizitat Turnul Chindiei

- este poate unul din cele mai frumoase locuri din tara care nu trebuie sa ramana nevazut/nevizitat de fiecare din noi

Turnul Chindia a fost construit de catre domnitorul Vlad Tepes in secolul al XV-lea, in Targoviste. Rolul acestui turn era de aparare si supraveghere; foisor de paza si observatie; inchisoare si loc pentru depozitarea tezaurului.

Intre 1847 si 1851 a fost restaurat de catre Ghe. Bibescu. Cercetatorii afirma ca numele "chindia" vine de la un vechi joc, jucat la ocazii speciale, precum petreceri, nunti...
Fiind un monument istoric turnul gazduieste acum o expozitie de documente, arme si obiecte care au apartinut lui Vlad Tepes. Este impresionanta expozitia, iar panorama pe care o ai de acolo de sus din turn...este splendida. Nu vroiam sa mai cobor de acolo, asa era de minunat.

am stat la un cico la o terasa pe marginea apei...

m-am incarcat cu energie pozitiva, mi-am umplut sufletul de aer curat...

si am revenit in Bucuresti, sa va scriu despre plimbarica mea, si data viitoare va iau cu mine.

Am gasit si un concurs pe icartours, le-am scris despre background-ul meu verde si acum ramane sa ma votati voi ca sa plecam in Delta.

:*

Turnul Chindia

poza de mai sus este preluata de pe site-ul http://www.fotoromania.net/

acum ceva timp, aveam si eu niste poze cu turnul, din turn, si in turn, facute de mine cu aparatul unui prieten ... numai ca...nu stiu de ce...mai am doar poza de mai jos, restul....nu stiu daca mai exista

de ce s-au lasat de meserie hotii de buzunare !!!!

pe dig

I - nobody

te simti abandonat,

pierdut,

singur...

si...

fie ca faci o plimbare cu bicicleta pentru a uita de ce plangeai mai devreme,

fie ca alergi plangand pentru a te detasa de durere,

fie ca pur si simplu stai intins pe iarba, cu lacrimi de dor in ochi si privesti cerul

natura care te inconjoara iti aduce un suflu nou

este singura care te face sa simti ca ai o noua sansa la viata, la fericire,

iti da speranta, putere

in loc sa stai in casa sa plangi, iesi in mijlocul naturii si vantul iti va usca lacrimile pe loc, si te va face sa zambesti din nou si sa simti ca ai pentru ce sa traiesti

natura face minuni







TOTB

I

I, I who have nothing
I, I who has no none
adores you and wants so
I'm just a no one
with nothing to give you
But I I love

You, you buy her dimonds
Bright, sparkling dimons
But believe me
Dear when I say
She can give you the world
But she'll never love you
The way I love

She can take you any where she wants
to fancy clubs and resturants,
Where I can only watch you with my nose pressed up against the window paine

I love you
I love you
I love you

(Jordin Sparks)

regasirea adolescentei

O piesa partial interesanta. O piesa in care m-am regasit pe alocuri. Am regasit iubirea adolescentei; greselile facute in acea perioada, decizii pe care le iei cand inca nu cunosti viata si pe care apoi le regreti; momente de emotie, timiditate, dorinta, frustrare, minciuna, durere.

Momente de constientizare a propriei persoane si de intelegere a valorilor. Prima experienta sexuala.

Razvana Nita - port.ro afirma " e ca atunci cand te uiti la mai vechi fotografii ale tale, si constati ca nu te-ai schimbat prea mult".

Cred ca este o piesa in timpul careia uiti de problemele actuale si iti amintesti cu nostalgie de problemele adolescentei.

"Tu o iubesti sau vrei s-o futi? "

"O iubesc si vreau sa o fut."

un raspuns, o afirmatie...atunci cand nici nu stim ceea ce inseamna ...

spui "te iubesc" si nici nu stii de fapt ce este iubirea...

am ajuns sa traim intr-o societate in care spunem te iubesc doar ca sa obtinem ceva, dar pana a ajunge sa simtim ceea ce spunem ca simtim este cale lunga....cale pe care poate niciodata nu o vom strabate pana la capat

"flori, filme, fete sau baieti" este un joc din copilarie...

un joc de care-mi amintesc cu mare drag...

si mi-as dori ca la un party sa joc "flori, filme, fete sau baieti" in loc de mima, sau poker sau....altele

trandafir sau liliac?

liliac

"quantum leap" sau "the young and the restless"?

"quantum leap"

Alina sau Diana?

Diana

Alexandru sau Patrick?

Patrick

:P

este vorba doar despre o alegere pe care o faci, fara sa stii exact ceea ce are in spate...

o alegere cu care apoi, de cele mai multe ori, nu te poti impaca!

insa este alegerea ta, si trebuie sa o accepti asa cum e, si sa vezi partea buna a ei!

testu' lu' Chirila

partea I

Imi doresc foarte mult sa plec undeva departe. Undeva unde nu ma cunoaste nimeni. Sa o iau de la 0 si sa ma ridic incetisor, sa realizez ceva prin propriile mele puteri. Sa stiu ca am reusit prin fortele mele. Imi doresc sa ma trezesc in acel oras aglomerat, acel oras care nu doarme niciodata, acel oras in care vibreaza viata: New York. Pentru ca, asa cum spune melodia lui Frank Sinatra, daca voi reusi acolo, voi reusi oriunde in lume.

In copilarie am fost un copil fericit. Atat cat s-a putut. Parintii m-au iubit, si inca ma iubesc; m-au plimbat prin toata tara; nu am simtit lipsuri, nu am primit batai. Ceea ce mi-a lipsit atunci si probabil imi lipseste si astazi este putin mai multa libertate in tot ceea ce fac si incurajarea ca ceea ce fac este cel mai bine (chiar daca poate nu sunt de acord de fiecare data cu deciziile pe care le iau). Si poate mi-a mai lipsit, uneori, un tata. Un tata care sa sperie baietii, care sa vina sa ma ia noaptea tarziu de undeva, care sa-mi dea un sfat, sa aiba grija de mine. (*precizez ca tata a murit cand am implinit eu 12 ani).

Intre 16 si 20 de ani am invatat ce este viata. Am invatat ce inseamna sa razi, sa plangi, sa ajuti, sa fii mintit, inselat; sa crezi si sa nu crezi, sa ai curaj, sa fii tu!Am fost fericita, am trait, am iubit, am daruit, si...am facut si greseli, bineinteles. Cea mai mare greseala pe care am facut-o in acea perioada ... nu stiu, poate ca m-am maturizat prea repede, sau din contra nu m-am maturizat deloc, dar am aratat ca as fi matura! Trebuia sa raman copil pentru mai mult timp.

Muzica si plimbarile lungi pe bicicleta sunt cele care ma linistesc intotdeauna. Indiferent cate se intampla, si cate lacrimi adun, muzica tare in casti si plimbarea cu bicicleta fac sa rasara curcubeul. Ma nelinistesc gandurile, surprizele, expectativele ... nu imi place sa nu stiu, sa nu cunosc, si atunci cand se intampla sa nu stiu ceva, e groaznic.

Cea mai mare frica a mea...singuratatea! Nu imi place sa fiu singura pentru nimic in lume. Trebuie sa ies, sa vad, sa cunosc, sa comunic, sa dansez...Am si momente in care imi doresc sa fiu singura, sa imi plang destinul, supararile; sa-mi innec visul pierdut; dar cu toate astea nu vreau sa raman singura. Iar cea mai mare frica in raport cu un barbat nu e mult diferita. Tine tot de teama de singuratate, dar atunci cand te paraseste un barbat, plangi o zi-doua(asta daca l-ai iubit), insa apoi intra un alt barbat in viata ta...

Nu stiu daca am facut fericit pe cineva vreodata. Poate pe parintii mei atunci cand m-am nascut.

Cand am fost eu fericita? De multe ori. Fericirea este ascunsa in lucrurile marunte, si daca stii sa o gasesti poti spune ca ai fost/esti fericit. Am fost fericita in copilarie cand plecam cu parintii in delegatii/vacante/concedii in tara; am fost fericita pentru fiecare cadou primit; am fost fericita cand am invatat sa scriu, sa citesc, sa merg cu bicicleta; am fost fericita cand am fost acceptata la master, cand mi-am luat diploma, cand mi-am luat permisul. Sunt fericita de cate ori iubesc si sunt iubita. Sunt fericita ori de cate ori sunt libera. Sunt fericita ori de cate ori merg la o piesa de teatru, ies cu prietenii, beau un pahar de vin, mananc o ciocolata; si o sa mai fie multe momente cand voi fi fericita. Daca am spus vreodata ca sunt fericita? Da..."nimic in lume nu ma opreste sa urlu tare: sunt fericit!!! nu-mi strigati ce sa fac fiindca timpu-i un ac, iar noi suntem ata din el".

Ce m-a ranit pana acum cel mai mult la oamenii de langa mine: prieteni, colegi, familie; cred ca a fost indiferenta. Poate si pentru ca atunci cand cineva iti este drag ai anumite asteptari; iar daca acel cineva nu raspunde conform asteptarilor tale, si mai apare si distanta, nepasarea, tacerea, indiferenta...ajunge sa te raneasca, sa doara, sa plangi, sa suferi.

vechituri

*

de ce nu mai ploua

Stii de ce nu mai ploua ?
Nu mai ploua
Pentru ca a aflat cerul
Ca te ador !
Nu mai ploua
Pentru ca cerul a soptit
Soarelui ca eu
Te iubesc ;
Si de atunci
Soarele s-a gandit
Sa-mi lumineze
Drumul spre tine
Iar razele lui fierbinti
Sa patrunda in inima ta
Sa-ti aduca iubirea mea.

*

chitaristul

O cafenea micuta,
Un chitarist vioi,
Si lumea draguta
Te ajuta sa scapi de nevoi.

Versurile care rasuna
Gandurile-mi ravasesc;
Iar dragostea-mi nebuna
Nu pot sa o opresc.

De-ai aparea acum la masa
Pot spune visul mi s-a implinit,
Pe chitarist l-am lua acasa
Doar noua sa ne cante pana la rasarit.

Apoi sa plece-n lume
Si iubirea sa ne-o cante,
Sa se auda al nostru nume
Pe fiecarea sa incante.

*

amor fara viitor

O seara de mai,
O parte din rai,
Un chip dragastos
Un vis frumos.

O stea a cazut,
O inima s-a frant,
O floare a inflorit,
O sageata s-a infipt
In inimile celor doi
Unite acum prin amor;
In sufletele lor
Cuprinse de dor;

O lume senina,
O iubire divina,
Dar totul e trecator
Ca si... acel amor!

*

trandafirul

In primii ani
Din primavara vietii,
Cu ale lui petale
Un trandafir
De-un rosu aprins
Intreaga m-a cuprins;
Insa atunci cand inima i-am dat
Cu spinii sai m-a intepat;
Din suflet mi s-a smuls
Atunci si ... s-a tot dus...

O alta zeita
Printre macesi l-a aflat
Si intraga ei viata
Intre petalele-i si-a lasat;
Cand insa lui inima ea si-a dat
Mai intrebati ce s-a intamplat?

in asteptarea curcubeului...

"Indiferenta este esenta inumanitatii. " - George Bernard Shaw

ce faci atunci cand cineva foarte drag tie este total indiferent fata de tine???

renunti sau mai speri?

oricat de mult doare, e mai bine sa renunti...

pentru ca doare mai tare distanta, si nepasarea, si tacerea...

decat sa continui sa fii nimeni pentru cineva care putea fi totul,

mai bine sa fii tu, libera si ... si atat

indiferenta este cel mai crud sentiment al sufletului omenesc:(

nimeni si nimic nu poate distruge indiferenta...

doar indiferenta poate distruge orice:

emotii, sentimente, visuri, sperante.

Distruge iubirea, naivitatea, curajul sau timiditatea, puterea, siguranta, iluzia, naturaletea. Distruge frica, frustrari, nervi, lacrimi, ura.

Distruge intr-o secunda tot ceea ce construiesti intr-o viata.

Quelqu’un m’a dit ....

.... zambeste indiferent de furtuna care este in sufletul tau!

zambind vei indupleca norii si vei atrage soarele! zambind vei avea putere sa te ridici si sa mergi mai departe! zambind vei reusi sa iti indeplinesti visurile! cei dragi si care te merita vor fi intotdeauna langa tine; iar cei ce pleaca de langa tine nu te merita si nici macar nu merita lacrimile tale...asadar, zambeste mereu!

binele vine incet, dar sigur!

va mai amintiti de minunatele oracole din copilaria noastra?? eu port si astazi in gand "amintirile" din el, poezioare, desene...una din ele suna cam asa:
zambeste celui care te iubeste

sa simta ca si tu il iubesti;

zambeste celui care te uraste

sa simta nepasarea ta;

zambeste celui care te jigneste

sa simta ca nu te doare inima;

iar daca intr-o zi cel drag te paraseste

asculta sfatul meu:

ZAMBESTE!

si sunt inca multe astfel de amintiri care au intrat in sufletul meu si nu au mai iesit de atunci; si la care ma gandeam in momentele de melancolie, si m-au ajutat in felul lor sa depasesc anumite perioade mai grele

cand totul ti se pare ca nu mai are rost

inchide ochii si viseaza la ceva frumos

cand stai in casa si bocesti

ca lui indiferenta-i esti

adu-ti aminte ca traiesti

toata viata sa iubesti

de vrei sa te feresti

nu te feri de viata

fereste-te sa nu iubesti

o inima de gheata

sunt vise ce razbesc in noapte

sunt departari care-s aproape

sunt stele care nu se sting

sunt oameni tari care inving

din drumul zgomotos al vietii

tu n-ai parcurs decat putin

deci lupta cu elanul vietii

si-nfrunta greul anilor ce vin

de multe ori vei sta pe ganduri

si te vei intreba de ce traiesti

un glas iti va sopti raspunsul:

sa lupti, sa speri si sa iubesti

daca se rupe o coarda la chitara

chitara geme tremurand

o alta coarda ii ia locul

si auzi chitara iar cantand

dar daca tu din intamplare

in inima lovesti

ea geme atunci o viata-ntreaga

si nu mai poti s-o-nlocuiesti

dupa lacrimi, viata-i mai frumoasa

cum dupa ploaie ceru-i mai senin

sa iei din viata ce doresti

sa nu urasti, ci sa iubesti;

sa nu dai totul nimanui,

sa nu te-ncrezi in vorbele oricui

sa ai curajul sa spui DA

sa ai curajul sa spui NU

si chiar si-n clipa cea mai grea

sa ai curajul sa fii TU

prietenia e un ocean

pe care multi au venit sa-l treaca

dar pana cand ajung la mal

majoritatea se inneaca

frumoasa-i prietenia

si n-o lasa sa moara

caci e amintirea

anilor de scoala

ia din paharul vietii

acum cat este plin

caci anii tineretii

se duc si nu mai vin

iubirea e un munte

pe care-l urci razand

dar uneori poti

sa il cobori plangand

daca valurile vietii

vor lovi necrutator

fii stanca cea mai tare

caci valul e trecator

nostalgia anilor de scoala

trista-i ziua fara soare

noaptea fara cer senin

dar mai trista-i ziua-n care

noi dam teza si nu stim

de-ar fi scoala o tigara

si profesorii tutun

as fuma la nebunie

sa ramana numai scrum

nu iubi cand esti eleva

ca nu faci nimic la teza

stai cu capul pe pereti

tot cu gandul la baieti

grav e Doamne langa tabla

cand diriga spune "drepti"

cu lectia neinvatata

si cu gandul la baieti

niciodata-n viata ta

pe colegii tai de scoala

niciodata sa nu-i uiti

chiar daca sunt atat de multi

amintirea e o floare

cu petale de argint

e o dulce mangaiere

a sufletului necajit

nimic pe lumea asta

nimic nu regreta

poate doar un singur lucru

copilaria ta

amintiri, amintiri

tainic ne vor urma

si glasul lor adanc

in gand il vom pastra

a dream

my dream

a umplut satul de sifilis

o fata de doar 11 ani

Cred ca trebuie sa ai foarte mult talent si inca pe atata curaj ca sa poti scrie o astfel de carte.

Impresionant!

Astept cu nerabdare sa vad ecranizarea acestui roman.

"Lizoanca la 11 ani" de Doina Rusti.

Cine ma cunoaste si imi citeste nu pentru prima oara blogul stie deja ca Doina Rusti a fost diriginta mea in liceu; iar astazi ii citesc scrierile cu mare drag. Fiecare dintre acestea: roman, povestire, nuvela, sau articol, ma poarta intr-o lume a visurilor, a copilului - adolescent, a vietii de liceu, a devenirii.

"Cartea mea nu vorbeşte despre un copil bolnav, ci despre faptul că oamenii maturi acuză un copil că i-a îmbolnăvit de o boală venerică."

Romanul impleteste frumos drama unei copile cu frustrarile unor adulti (povestea doctorului, a bunicii, a Sanitarei, a politistului, a jurnalistei s.a.). Ajungem la o mai buna intelegere a personajelor mature din jurul Lizoancai, si la intreaga drama cu care se confrunta in primul rand Lizoanca, dar si intregul sat; si chiar societatea de astazi .

La 25 de km de Bucuresti, in Satul Nou, o copila, Eliza ( Lizoanca), este batuta de tata si fuge de acasa. Nu se mai duce nici la scoala. Se imprieteneste cu alti 3 copii: Titoasca, Goarna si Nutica; fiecare avand povestea sa dramatica. Ajunge sa intretina raporturi sexuale cu barbatii din sat pentru o pereche de tenesi, pentru niste croissante, pentru a se putea uita la TV, pentru un loc cald unde sa doarma.

Dar Lizoanca se imbolnaveste, si Goarna o duce la cabinetul medical pentru niste analize. In urma acestora rezulta ca Lizoanca este bolnava de sifilis, si in jurul ei se creeaza o adevarata nebunie. Dar nimeni nu se gandeste ca e doar un copil, si nu stie prea multe lucruri despre viata si BTS-uri, si nimeni nu se gandeste ca ea totusi a luat boala de la cineva, nu doar a transmis boala mai departe.

Din pacate, aceasta este realitatea zilelor noastre; si este trist ca ne uitam de la distanta la astfel de cazuri si nimeni nu face nimic. Si nu este doar un caz de la sate, si la oras se intampla astfel de lucruri; si chiar si cei de sus pot ajunge intr-o asemenea situatie (exemplul este chiar personajul Trestianei, fetita vedeta pe care o admira Lizoanca, si care ajunge in final la un centru de copii pentru ca a ramas gravida cu tatal ei).

8

Cioran afirma: "Tot secretul vietii se reduce la atît: ea n-are nici un rost; fiecare din noi gaseste însa unul."

Eu nu am gasit inca rostul vietii mele. Cred...Nu stiu...

Sunt atatea lucruri pe care le fac, si care nu-mi aduc nici o bucurie; si sunt atatea lucruri care ma fac fericita si care par totusi a nu face parte din viata mea.

Imi place sa citesc, sa scriu...nu m-am facut jurnalista!

Imi place sa calatoresc, sa vad locuri noi...nu am devenit ghid turistic!

In scoala generala imi placea desenul tehnic...nu am continuat cu arhitectura!

In liceu am scris poezii...cu trecerea anilor am uitat sa mai scriu un vers, sa mai fac o rima!

Nu am ureche muzicala, si nu am facut parte din corul scolii...totusi muzica este una din acele lucruri care imi aduce alinarea sufletului.

Nu ar trebui sa mananc atat de multe lucruri dulci...cu toate astea nu pot renunta la ciocolata care ma face sa nu mai simt amaraciunea lacrimilor.

Nu am facut niciodata sport de performanta, si nu am cea mai buna conditie fizica...dar m-as plimba de dimineata pana seara cu bicicleta.

Fiecare are stilul lui de a trai, de a iubi, de a darui, de a-si fauri un rost. Asta sunt eu, cu toate cate am scris mai sus, bune sau rele.

Tot Cioran spunea: "Singuratatea nu te-nvata ca esti singur, ci singurul."

asadar....

I'm THE ONE!

cugetari

Cioran :

"Putem accepta orice adevăr, oricât de zdrobitor, cu condiţia să înlocuiască totul, să aibă tot atâta vitalitate cât speranţa căreia i s-a substituit."

"Daca ar fi cu putinţă să ne privim cu ochii celorlalţi, am dispărea pe loc."

"Nu contează decât un singur lucru: să înveţi să pierzi."

"Numai Dumnezeu are privilegiul să ne abandoneze. Oamenii nu pot decât să-ţi întoarcă spatele."

Dear John,

indiferent unde te afli,

oriunde in lume,

ridica mana sus

si inchide un ochi...

si vei vedea ca luna are aceeasi marime ca si degetul mare de la mana

luna este aceeasi pentru amandoi, si are aceeasi marime pentru amandoi, indiferent unde este fiecare...unul langa altul, sau departe unul de altul dar cu gandul la celalalt;

Daca vrei sa vizionezi o poveste frumoasa de iubire..."Dear John" este cel mai nou film de acest gen. Dupa nemuritoarele povesti "The notebook" si "A walk to remember", Nicholas Sparks aduce o noua si minunata poveste de iubire. In acelasi stil dramatic.

John si Savannah se indragostesc si petrec cele mai frumoase doua saptamani din viata lor. Ea studenta, el soldat...trec ani in care ei corespondeaza si stiu sa-si pastreze iubirea vie...pana intr-o zi

My dearest John,

carpe diem!

intr-o zi te trezesti si realizezi ca nu ai nimic mai mult decat cele doua saptamani...si nu e mai bine cand ai trait si ai simtit si ai daruit, decat atunci cand ai asteptat

Va, vis et deviens!

"Traieste!" - un film emotionant, in regia lui Radu Mihaileanu.

O mama isi iubeste atat de mult copilul incat este capabila sa-l piarda, sa-l stie departe; numai pentru ca acesta sa duca o viata mai buna.

Filmul ne prezinta drama unui copil care nu poate intelege de ce mama sa l-a alungat spunandu-i doar atat: "Go! Live and become! And don't come back until then!"

Un singur lucru nu mi-a placut la film: strigatul mamei la final. Cand Slomo isi regaseste mama. Pare a fi un strigat de durere-durere, nu unul de durere-bucurie.

In timpul Operatiunii Moise din 1986, o mama crestina isi forteaza fiul sa paraseasca Sudanul, sa se dea drept evreu si sa plece in Israel.

Aici, in Israel, baiatul este adoptat de o familie cu 2 copii. Pare a avea noroc, insa el viseaza doar la mama sa care a ramas in Sudan; viseaza doar la acasa. Nu mananca, doarme pe jos(ca acasa); e fascinat de faptul ca Israelul are apa curenta.... Invata foarte bine si este foarte inteligent. Viseaza la ziua in care va ajunge cineva si se va putea intoarce acasa.

Urmeaza facultatea de Medicina in Franta, devine medic, se casatoreste, are un copil...si se reintoarce acasa.

durere, emotie, lacrimi, visuri...toate intr-un film despre o viata mai buna

lost

ma simt pierduta...

pierduta intr-o lume mare, nemaivazuta...

cunosc tot ceea ce este in jurul meu si totusi imi este atat de strain totul;

cunosc fiecare persoana care se apropie de mine si totusi nu cunosc pe nimeni;

nu mai stiu cine sunt si ce fac;

nu mai stiu ce este bine si ce nu este bine;

nu mai stiu nici ce visuri aveam cand am ajuns aici...

si nu stiu nici macar cine mi-a furat totul; cine mi-a frant aripile;

si stau si incerc sa-mi amintesc ce caut aici, si nu vine nici un raspuns...

gandurile mele sunt blocate; privirea mea e goala;

timpul este cel de care am nevoie si tocmai el lipseste;

nu mai am timp, trebuie sa ma misc din acest loc acum...dar incotro???

am atatea posibilitati si parca nici o optiune...

incerc sa fac un pas, dar il fac pe loc;

nimic nu ma ajuta...vreau sa incep o viata noua dar nu o pot lasa aici pe vechea;

nu pot...pentru ca am iubit odata;

am visat odata;

am crezut odata;

am trait odata;

acum nu mai pot....

am nevoie de o furtuna care sa ia cu ea toate visurile mele, si sa-mi aduca sperante noi;

am nevoie de valurile marii care sa-mi innece toate lacrimile amare;

am nevoie de crestele muntilor care sa-mi inalte idealurile;

am nevoie de un inger care sa ma ia in zbor pe aripile lui si sa ma duca undeva departe; intr-un loc verde si linistit;

apare un licurici...

cu mult sclipici;

si realizez cine sunt;

si reusesc sa fac un pas; si nu pe loc, ci inainte -

si zambesc,

si continuu sa pasesc...inainte

voi continua sa ratacesc pana am sa ma regasesc

go-go girls

Confessions of a go-go girl

Un film in aparenta simplu, dar cu implicatii adanci. Ce sacrificii trebuie sa faci pentru a-ti indeplini visurile? Cata tarie de caracter trebuie sa ai ca sa nu te abati de la drumul tau?

Jane este o tanara care se loveste de dorinta parintilor de a-i directiona viata. Ea isi doreste foarte mult sa urmeze facultatea de actorie. Parintii isi doresc sa o vada o avocata de succes. Si pentru ca Jane stie ce vrea si este foarte hotarata sa devina actrita, si se impotriveste cu vehementa sa urmeze Drept-ul, parintii decid sa nu ii plateasca studiile.

Astfel, Jane isi cauta de lucru pentru a-si urma visul. Ajunge sa o cunoasca pe Angela, o animatoare care o determina sa urce pe scena si sa danseze.

Jane este atrasa de aceasta fata nevazuta a vietii, si ajunge sa lipseasca de la cursuri, sa ascunda celor dragi ceea ce face...

pana intr-o zi cand este data afara de la scoala de actorie si familia afla cu ceea ce se ocupa...

Totusi viata este blanda si ii ofera posibilitatea sa repare ceea ce a facut gresit; este din nou acceptata la scoala de actorie si familia se impaca cu visul ei de a deveni actrita.

iubita locotenentului francez

*

"Chiar daca izbutesti sa abati lupii de la usa ta, ei continua sa urle de acolo, din bezna."

*

''Ferice de aceia ce, in a lor durere,

Alaturi afla-un chip stiut - ce dulce mangaiere..."

*

"A vedea un lucru nu e insa totuna cu a-i recunoaste existenta."

*

"Cate din neimplinirile vietii rascumpara copiii..."

*

O poveste care te invata ce inseamna nobletea, generozitatea, daruirea. O poveste care iti demonstreaza ce inseamna destinul, ce inseamna "asa trebuia sa fie", ce inseamna propriile decizii, bune sau mai putin bune.

"Fluviul vietii, cu legi de nepatruns si alegeri despre care nu stim nimic, curge de-a lungul unor cheiuri pustii; ... viata nu e un simbol, nu e alcatuita dintr-o singura enigma, in fata careia, daca nu reusesti s-o dezlegi dintr-o prima, dintr-o singura incercare, trebuie sa te dai batut, ca viata nu trebuie cautata in spatele unui singur chip, nici nu trebuie abandonata dupa ce prima aruncare a zarurilor te-a facut sa pierzi; ci ajutati numai de neindestulatoarele noastre puteri, cu mainile goale, cu sufletele pustiite, stiind ca e zadarnic, ca ne vom izbi iarasi fara scapare de inima neinduratoare a cetatii - viata trebuie dusa mai departe. Si din nou de la capat, porniti iar inspre larguri, pe-al marii adanc, nestrabatut, sarat, ce unul altuia mereu va sa ne smulga."

Din nou John Fowles si o carte plina de mister, de emotie, de fericire dar si de durere. O carte care iti serveste suav doua finaluri. Primul final este dulce, lacrimogen, de telenovela; cel de-al doilea insa pare a fi cel real - in stilul caracteristic scrierilor lui Fowles.

O carte despre libertatea de a alege iubirea.

Actiunea se petrece in Lyme Regis, unde iubita locotenentului francez - Sarah Woodruff, este cunoscuta si sub porecla de biata tragedie. Dupa trista poveste cu locotenentul, Sarah il cunoaste pe Charles. Se spovedeste acestuia, deoarece " un strain...mai ales unul de sex opus...e adesea cel mai putin partinitor in judecata".

Trezind interesul lui Charles fata de persoana ei, Sarah ajunge sa-l indrageasca pe acesta. Lasa deoparte valorile morale, societatea de atunci, si ii daruieste acestuia toata dragostea ei.

Apoi dispare....

Vrei sa fii miliardar?

What does it take to find a lost love?

a. money

b. luck

c. brainpower

d. destiny

Jamal Malik este the slumdog millionaire.

"Vagabondul milionar" este un film care iti prezinta realitatea dura a Indiei, dar si a intregii lumi. Fiecare intrebare, fiecare problema a vietii tale isi gaseste un raspuns in actiunile trecute, experientele de viata traite; indiferent de cat de fericite sau mai putin fericite au fost acele experiente.

Jamal participa la "vrei sa fii miliardar" deoarece Latika urmareste aceasta emisiune si spera ca astfel o va regasi. Baiatul raspunde corect la intrebari, ajunge la ultima intrebare...si toti cred ca golanul orfan a trisat.

Ajuns in arestul politiei, baiatul povesteste cum a putut sa raspunda corect la fiecare intrebare din concurs. De unde stia ca Samuel Colt a inventat revolverul, ca fostul presedinte american Benjamin Franklin este pe bancnota de 100 $...etc.

A raspuns la intrebari grele, dar nu a stiut sa raspunda la cea de-a doua intrebare, intrebare la care si un copil de 5 ani ar fi stiut raspunsul. Aici a cerut ajutorul publicului si a trecut cu bine peste impas.

La penultima intrebare de asemenea Jamal nu stia varianta corecta, dar chiar el ne invata ca intotdeauna trebuie sa avem curaj, sa dam raspunsul corect in viziunea noastra, sa nu credem in nimeni. Moderatorul emisiunii a incercat sa-i sugereze "raspunsul corect"; cu toate acestea...Jamal a stiut sa aleaga adevaratul raspuns.

De mici, cei doi frati, Jamal si Salim, trec prin multe intamplari grele, intamplari care-i maturizeaza, ii unesc si ii indeparteaza. Viata celor doi copii se desfasoara de-a lungului intrebarilor din concurs; iar aceasta impletire dintre viata copilului Jamal si Jamal-participantul la concurs este un exemplu pentru noi toti.

Candva ... vei ajunge acolo unde iti doresti ....

La ultima intrebare Jamal alege varianta ajutatoare "suna un prieten". Isi suna fratele, pe Salim; insa raspunde Latika care ii spune ca nu a stiut niciodata cum il cheama pe cel de-al treilea muschetar, dar ca isi pot continua viata ei doi, fara bani...

Emotionat, Jamal alege varianta A. Aramis, care era chiar varianta corecta.

d. destiny

Hristos a Inviat!

PASTE FERICIT alaturi de cei dragi,

si iepurasul sa va aduca tot ceea ce va doriti!

Lumina din Noaptea Sfanta sa va insoteasca pasii pe drumul vietii!