fugit ireparabile tempus

-scurgerea ireversibila a timpului-

Uneori simt ca viata a trecut mult prea repede pe langa mine, si nu am reusit sa-mi construiesc un viitor.

Alteori simt ca mai am atat de multe de trait si experimentat si invatat incat imi vine sa plec in lume pentru a descoperii Universul.

Am momente cand ma asez in pat cu o carte buna si parca am castigat timp in acel moment. Am trait o viata.

Desi timpul zboara foarte repede, personajele cartii m-au purtat intr-o alta lume, in lumea lor, si este ca si cum am traversat mari, tari, ani si am fost acolo si am participat la desfasurarea actiunii. Cred ca este una dintre cele mai frumoase experiente de viata: sa te pierzi in povestea cuiva, sa traiesti citind o carte, sa nu simti cum se scurge timpul.

Iubesc clepsidrele, si raman fascinata uneori in magazine cand vad cum se scurge nisipul intr-o clepsidra, si totodata timpul meu.

Eminescu a adus in multe din poeziile sale tristetea profunda a trecerii timpului, si nostalgia anilor trecuti, melancolia fostelor iubiri, dorul de copilarie si natura.

Din pacate, nu putem intoarce timpul nici macar cu o secunda.

Asadar, timpul trece, si nu putem face nimic in acest sens. Tot ceea ce ne sta in putere este sa invatam cat mai multe, atat din experientele traite de noi, cat si din cele traite de altii. Trebuie sa ne bucuram de viata, si de fiecare moment, sa nu regretam nimic din ceea ce am facut sau nu am facut.

Si atunci probabil - mai mult ca sigur, ca timpul nostru care se scurge va fi minunat. Ireversibil, dar frumos.

perisabilitatea fiintei umane

Noi, oamenii, traim in spatiu si timp.

Timpul trece. Noi trecem prin viata. Daca viata inseamna spatiu si timp, atunci noi trecem prin spatiu si prin timp.

Nimic nu este vesnic. Ceea ce avem acum nu vom mai avea niciodata. Ceea ce suntem acum, nu vom mai fi niciodata.

Astazi declaram ca iubirea noastra pentru x este eterna. Iar maine ne indragostim de altcineva.

Suntem lasi, tradam, uram, mintim, plangem. Dar toate trec.

Suntem buni, iubim, daruim, radem, invatam. Si apoi uitam. Azi este, ieri a fost...maine va fi?

Suntem duri, reci, sau calzi si blanzi...

astazi vorbim cu draga noastra gradina de flori, maine suntem departe de ea.

(- Codrule, codrutule, ce mai faci dragutule? ...

- Iar, eu fac ce fac de mult,,,) apropo de Eminescu.

Cu toate astea stiu ca ceea ce traiesc, traiesc cu toata fiinta mea; si incerc atat cat pot sa traiesc cat mai intens.

Timpul e acum, aici. Maine totul se pierde. Te ridici la loc si mergi mai departe. Dar vei avea altceva, nimic din ceea ce ai avut ieri.

" Era o primavara care nu se va mai intoarce niciodata. Dar am trait destul pentru a sti ca ceea ce nu am posedat niciodata, ramane. Iar ceea ce avem piere. "

- John Knitell - Via Mala

- cred ca citatul exprima cel mai bine ideea de trecere; durerea efemerului...

de nimic...

nu-mi pasa de nimic....

sunt fericit....

Happy Birthday, Mother!

Evrica!

How could an angel break my heart?

:((

He was not an angel!!!

>:)

-------------------------------------------------

Ti-ai jucat atat de bine rolul de ingeras, incat ...

am ajuns sa iti simt aripile moi si pufoase;

sa iubesc imbratisarea calda pe care mi-o dadeai,

si sarutarea dulce;

sa te visez in fiecare noapte

si sa ma trezesc cu gandul la tine in fiecare dimineata.

Am ajuns sa imi fie un dor nebun, si sa iti simt lipsa tot mai des;

pana intr-o zi cand aripile tale s-au colorat

verde - galben - albastru - maron - negru

si au devenit, intr-un final, gri, un gri inchis.

Atunci am inteles ca tu nu ai fost un inger;

doar eu am vrut sa te vad asa.

Griul aripilor tale mi-au soptit adevarul;

nu am putut sa spun nimic, nu am putut sa fac nimic;

nici macar sa plang.

Ai plecat, ingerasule...

am ramas doar eu...atat!

Dar macar eu nu sunt falsa; sunt eu...asa cum sunt...

11 minute

"Te iubesc mult, cum n-am mai iubit niciodata si tocmai de aceea plec pentru ca, daca as ramane visul s-ar transforma in realitate, in dorinta de a poseda, de a dori ca viata lui sa fie a mea. In fine, toate lucrurile care transforma dragostea in sclavie."

"Daca as mai ramane o zi, as mai ramane un an, iar daca as mai ramane un an, n-as mai pleca niciodata."

Coelho

Lady Chatterley's lover

*

"Soarta si nedreptatea par sa se confunde foarte des. Fiecare trebuie sa-si poarte nedreptatea. "

"Culege rozele cat poti..."

"...marile fapte ale vietii, marile primejdii constau in acest reviriment al intregii tale fiinte, trup, suflet si spirit, in acest flux nou care-ti preface cu totul vechiul eu, asa cum se transfigureaza o priveliste acoperita de lava in urma unui cutremur sau asa cum se transforma glia odata cu venirea primaverii sau a verii..."

" cu totii avem gandurile noastre si facem judecatile noastre. Si nimeni nu ne poate opri."

"Poti raci un sange cald - dar animalul supus la o asemenea experienta moare de obicei. Insa nu poti incalzi niciodata sangele celor reci. "

"Nu exista posibilitate de sustragere in lumea asta. Singura cale de a merge inainte este sa strapungi obstacolul, oricare ar fi el, si sa iesi de partea cealalta. "

"Numai caldura sexuala face ca barbatii si femeile sa fie posibili unii pentru ceilalti. In momentul in care ii reduci la simple individualitati, la simple afirmari ale egoismului indivizilor moderni, cu totii vad unii in altii doar dusmanul. Femeia, care, in zilele noastre, dintr-un motiv sau altul, se simte triumfatoare intrucat barbatul si-a depus majoritatea armelor in mainile ei, se uita la partenerul masculin cu dispret, socotindu-l ridicol. In timp ce barbatul, stiind ca si-a cedat femeii avantajele si neavand suficienta forta sa le redobandeasca, se uita la femeie cu un intens resentiment. "

D.H.Lawrence creeaza un cuplu iesit din comun: o femeie burgheza si un barbat din clasa muncitoare. Constance Chatterley si Oliver Parkin.

Sotul Doamnei Chatterley a ramas infirm in urma razboiului, si astfel cei doi nu mai pot duce o viata normala. Din acest motiv Doamna Chatterley intra intr-o aventura amoroasa cu paznicul de vanatoare al domeniului Wragby. Paznic caruia nu ii daruieste doar trupul ei, ci si inima; si chiar un copil.

Dna Chatterley este diferita de alte femei: puternica, independenta, iubeste frumosul, doreste sa invete cat mai multe de la viata. Parkin este barbatul dintr-o bucata, simplu, muncitor, dur, avand principii clasice (ex: membru al Partidului Comunist; nu accepta ca femeia sa il tina pe el acasa si sa traiasca din banii ei ).

De-a lungul romanului scenele dintre cei doi amanti sunt senzuale, finalul insa este destul de neclar.

Doamna Chatterley paraseste mosia Wragby...ramane alaturi de Parkin...copilul se naste sanatos...?

*

Ce m-a impresionat nespus la aceasta carte este cuvantul inainte - de Frieda Lawrence. Cei doi, David Herbert (Lawrence) si Frieda (Lawrence), s-au iubit atat de mult, si real. Nu au trait acea iubire lacrimogena, gen Tristan si Isolda, cum afirma chiar Frieda Lawrence. Puteau fi ei insisi, unul in fata celuilalt; fara temeri, fara ascunzisuri; transparenti si simpli, impartasindu-si tot ceea ce li se intampla.

un mail...

Citate ale lui Băeţan Gabriel Petru, student la Jurnalism in Arad. Nascut in Arad in octombrie 1986, scrie poezii inca de la varsta de 13 ani.

Niciun chirurg nu poate explica de ce, uneori, fractura creată între doi oameni care se iubesc e iremediabilă.

.. în ceea ce mă priveste, să plouă tot anul. Te-am ascuns intre două bătăi de inimă

Viaţa e prea scurtă ca să îţi iroseşti timp cu oameni care irosesc vise.

Aşteptările peste măsură, îmbătrânesc timpul.

Nicholas Sparks

este unul din palnurile mele de viitor...sa citesc cartile lui.

Cred ca sunt cele mai frumoase povesti de iubire care au fost scrise, si o parte ecranizate.

romane ecranizate:

A walk to remember

Message in a bottle

Dear John

The last song

The notebook

Nights in Rodanthe

Sunt sigura ca ati vazut macar unul dintre aceste filme. Sunt povesti simple, triste, dar au ceva care te face sa visezi, sa vrei sa traiesti, sa vrei sa iubesti, sa daruiesti.

Si chiar daca nu suntem persoane romatice, avem momente in viata cand simtim ca vrem sa vedem un astfel de film.

alte carti:

The lucky one

The choice

The wedding

The rescue

A bend in the road

The Guardian

True believer

At first sight

Scrooge

deschide stagiunea la Teatrul Odeon.

Batranul avar si egoist, rece si neimblanzit, este vizitat in noaptea de Ajun de 4 spirite: spiritul partenerului sau de afaceri, decedat cu 7 ani in urma; spiritul sarbatorilor de iarna trecute; spiritul Craciunului prezent si spiritul anilor ce vor urma.

Nu am crezut vreodata ca poate fi jucata pe o scena aceasta poveste de Craciun a lui Ch. Dickens. Cum vor pluti spritele prin aer?, cum vor zbura impreuna cu Scrooge?, cum vor crea o alta lume acolo, pe o scena?, erau intrebarile care imi bantuiau mintea inainte de a incepe spectacolul.

Spiritele reusesc sa-l readuca pe Scrooge pe calea cea buna. Din pacate, finalul nu este cel stiut si asteptat de noi....deoarece...lumea mai are nevoie si de astfel de oameni reci si egoisti...spun actorii.

eu si nemtii

asta pentru a respecta traditia (ex. eu si bulgarii)

the Rhine Tower

Arhitect: profesor Harald Deilmann.

Constructia a costat aproximativ 20 de milioane de euro, si a fost deschis oficial la 1 Martie 1982. Initial a avut 234.0 m inaltime, servind ca si turn de telecomunicatii radio.

La intrarea in turn esti intampinat de ceasuri din intreaga lume (asta poate pentru a nu uita cat este ora la tine acasa); iar ultimul etaj este la 168.0 m. si are un restaurant rotativ si o platforma de observatie de unde se poate vedea intreg orasul.

Cel mai frumos loc in care am fost vreodata.

Poate - mai mult ca sigur - nu am vazut eu multe lucruri in putinele zile cat am stat in Germania, dar ceea ce am vazut de acolo de sus din Turn a fost superb.