istorioara:
Un grup de europeni au plecat in expedietie prin Tibet impreuna cu un serpas. Hotarati sa ajunga intr-o singura zi la tabara unde erau asteptati, au tot grabit urcusul, indemnandu-si insotitorul sa mearga mai repede si refuzand orice propunere de a face un popas.
Dupa multe ore de drum, tibetanul s-a oprit fara un cuvant, s-a asezat pe o piatra si a inchis ochii. Cercetatorii l-au intrebat ce face, i-au vorbit, l-au rugat, l-au ameninta ca nu-i mai dau nicio plata daca nu se ridica imediat sa-i conduca la locul dorit.
Calauza a ramas neclintita. Dupa o ora si ceva a deschis ochii, s-a ridicat scuturandu-si un pic vesmintele si a pornit cu pas linistit, chemandu-i pe oameni sa continue drumul. Acestia l-au urmat muti de uimire.
Dupa o vreme cineva a rupt tacerea si l-a intrebat ce l-a facut sa se opreasca in felul in care o facuse si ce l-a induplecat pana la urma sa reia urcusul.
Serpasul a spus: "Trupurile noastre s-au zorit prea mult. Trebuia sa ne oprim si sa asteptam pana ne ajung din urma sufletele, altfel calatoria noastra n-ar fi avut sorti de izbanda."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu