Romadesus

sau Povestea cosmosului meu (2009)

In seara aceasta am fost la festivalul filmelor rusesti in premiera la Bucuresti. Am vazut un film interesant, dragut, dar tare ciudat.

Fiecare om are un vis. Important este ce face cu el, pana unde merge pentru a-si indeplini visul.

Cateva familii locuiesc intr-un apartament comunal in Petersburg.
Printre acestea, o bunicuta si nepoata ei, o fata foarte rebela. Bunica moare, iar fata ramane singura, nu mai are pe nimeni. Nu vrea sa isi asculte bunica de cate ori aceasta ii spune sa lase dragostea sa intre in viata ei, si sa ii prezinte un baiat bun, ca de exemplu G. Fata ia totul in ras, spunand chiar ca mai vorbesc despre dragoste dupa ce moare bunica. Are o casca de cosmonaut, despre care ii place sa spuna ca este a parintilor ei - cosmonauti, si sa viseze cu ochii deschisi ca intr-o zi se vor intoarce din cosmos ..

De ceea ce fugim, nu scapam; si ajungem chiar sa realizam ca era exact ceea ce cautam. 

Fereastra de la bucataria apartamentului este schimbata. Din acea zi, locatarii apartamentului vor vedea in locul curtii obisnuite ceva de neinteles. Visurile, dorintele lor.
Fata o vede pe bunica..e speriata, nu intelege ce se intampla..poarta o conversatie cu bunica, in fereastra, si primeste si intelege sfatul acesteia. Bunica ii vrea doar binele. Ii spune ca fericirea nu inseamna sa ai de toate in viata, fericirea inseamna iubire.
Un domn, care nu stia sa mai faca altceva decat sa bea, retraieste visul de a canta pe scena operei, ca tenor. In fata ferestrei. El vede in fereastra dirijorul, sala de opera, spectatorii....si canta. In fiecare seara.
O doamna isi aminteste de balul de absolvire, cand o ploaie torentiala ii strica seara - o masina care trece pe drum o stropeste, ii strica rochia, si se face de ras in fata colegilor. Acum isi da toti banutii pe care i-a strans ani la rand pe o rochie asemanatoare.
Un baietel isi vede in fereastra tatal..alergand in urma trenului in care se afla mama lui..tata pe care el nu l-a cunoscut niciodata. Este visul lui - sa aiba un tata. 
G. viseaza sa devina un mare fotograf....
Romadesus, un joc de cuvinte, este o metafora a lumii vazuta in imagini, in fotografii..poate chiar in fereastra.

Viata acestor oameni este data complet peste cap de fereastra..pana intr-o zi cand G. sparge fereastra.
Credeti ca visurile acelor oameni devin realitate?
Fata rebela isi gaseste iubirea alaturi de G., baiatul pe care vroia sa il prezinte bunica, acel cineva de care a fugit, dar de care nu a scapat, si a ajuns sa realizeze ca era ceea ce cauta. Nu mai este singura, il are pe G.

Miorita

        Asezata pe buna dreptate de George Calinescu intre miturile fundamentale ale poporului roman, "Miorita" reprezinta prin profunzimea ideilor si perfectiunea expresiei poetice o culme a creatiei noastre populare.

        Balada care reprezinta "bulgarele de aur poetic al literaturii populare" a fost descoperita de Alecu Russo la Soveja (Vrancea) si a fost publicata de V. Alecsandri in 1850 in ziarul "Bucovina", iar in 1852 a fost inclusa in volumul "Poezii poporale. Balade(cantece batranesti) adunate si indreptate". Culegerea a fost tradusa si tiparita la Paris ceea ce a adus la cunoasterea noastra populara de catre intelectualii occidentali.

"Miorita" - balada, asa cum aparea ea in varianta Alecsandri prezinta cu mijloacele cele mai simple o intreaga filozofie a vietii si a mortii, fiind astfel sinteza sufletului romanesc. Uriasul numar de variante (peste 1000) demonstreaza vitalitatea acestei teme in folclorul romanesc.

       Titlul este format dintr-un substantiv comun care denumeste o oaie tanara ce nu a avut ijnca miei si care conduce turma, deci este legata de pastor intelegandu-l si indeplinindu-i comenzile. Folosirea diminutivului sugereaza gingasia sentimentelor care il leaga pe cioban de mioara sa si anticipeaza incarcatura afectiva a textului. "Mioara nazdravana" este unul din motivele baladei prin care se sugereaza legatura om-natura, element caracteristic in literatura populara.

        Distingem in structura baladei cinci motive fundamentale aflate intr-o relatie logica si intr-o desavarsita constructie epico-lorica. Acestea sunt: transhumanta, hotararea de omor (complotul), mioara nazdravana, testamentul ciobanului cu alegoria moarte-nunta si maicuta batrana care isi cauta feciorul.
        Cadrul epic initial plaseaza actiunea intr-un admirabil tablou al naturii, intr-o atmosfera de calm si seninatate specifica inceputurilor: "Pe-un picior de plai / Pe-o gura de rai".
Poetul popular fixeaza prin aceste versuri spatiul geografic (plai) si atmosfera feerica prin substantivul "rai". Cuvantul "rai" are valoare polisemantica definind un spatiu spiritual, dar si unul material (valooare superlativa). Timpul actiunii este toamna:
"Iata vin in cale
 Se cobor la vale
 Trei turme de miei
 Cu trei ciobanei."
Turmele coboara la iernat pentru ca in primavara sa urce la munte in aceasta miscare mereu repetata care este transhumanta. Provenienta celor trei ciobani din cele trei provincii romanesti:
"Unu-i moldovean,
 Unu-i ungurean
 Si unu-i vrancean."
argumenteaza caracterul reprezentativ al baladei si sustine ideea de unitate nationala. Primul motiv al baladei are caracter epic si corespunde expozitiunii, pentru ca poetul popular fixeaza locul si timpul actiunii si prezinta sumar personajele.
        In aceste coordonate de spatiu si timp doi dintre ciobani pun la cale omorarea celui de-al treilea:
"Iar cel ungurean
 Si cu cel vrancean,
 Mari, se vorbira,
 Ei se sfatuira
 Pe l-apus de soare
 Ca sa mi-l omoare
 Pe cel moldovean."
Hotararea de omor, completul, este determinata de cauze economice:
"Ca-i mai ortoman
 S-are oi mai multe
 Mandre si cornute
 Si cai invatati
 Si cani mai barbati!.."
Averea moldoveanului provoaca invidia celorlalti care se hotarasc sa-l omoare la apusul soarelui pentru a-l prada. Momentul zilei ales pentru crima are o dubla semnificatie - sfarsitul zilei, dar si sfarsitul pastorului care va muri prematur. Legatura sufleteasca dintre poetul popular si ciobanas este sugerata de folosirea dativului etic: " Ca sa mi-l omoare". Pentru a fixa locul actiunii creatorul popular apeleaza la regionalisme moldovenesti: " mari, se sfatuira, moldovan, ortoman, cani".
Motivul are caracter epic, constituindu-se in intriga baladei.
       Al treilea motiv al cantecului are in centrul sau mioara nazdravana. Oita surprinde discutia dintre cei doi tradatori si dezvaluie stapanului ei planul acestora. Observam comportamentul animalului personificat, nelinistea, zbuciumul sau cu puteri de prevestire:
" Dar cea miorita
 Cu lana plavita
 De trei zile-ncoace
 Gura nu-i mai tace
 Iarba nu-i mai place".
Dialogul mioarei cu stapanul sau releva reciprocitatea sentimentelor evidentiind comunicare om-animal. Stapanul este nelinistit de tulburarea oitei careia i se adreseaza folosind diminutive:
"Ori esti bolnavioara,
 Draguta mioara?"
Raspunzand intrebarii stapanului aceasta ii aduce la cunostinta hotararea de omor sugerandu-i totodata masurile ce se impun in asemenea imprejurari:
" Stapane, stapane,
 Iti cheama si-un cane
 Cel mai barbatesc
 Si cel mai fratesc,
Ca l-apus de soare
 Vreau sa mi te omoare."
Se observa simplitatea grava a expresiei ce prevesteste tragicul moment presupus de mioara. Folosirea diminutivelor (miorita, dragutule, bolnavioara), a dativului etic ("vrea sa mi te omoare") si a vocativelor ("dragutule bace", "stapane, stapane"; "miorita laie") dezvaluie prin incarcatura afectiva emotii si sentimente pline de gingasie sugerand intimitatea dintre om si animalele sale. In spiritul conceptiei populare care vorbeste despre infratirea dintre om si natura, miorita personificata ii propune baciului ca singura solutie pentru salvarea sa interventia cainelui: "cel mai barbatesc/ si cel mai fratesc". Cele doua epitete dezvaluie faptul ca anumalul este singura fiinta cu adevarat credincioasa.
La nivelul motivului observam prezenta cifrei 3 ( "de trei zile-ncoace" - expresie care sugereaza intinderea in timp a complotului). In simbolistica populara cifra trei are valoare magica si fatidica, de aceea ea apare in balada in trei sintagme: " trei turme de miei", "trei ciobanei", "trei zile".
Epitetul cromatic "negru zavoi" are o valoare simbolica, sugerand un spatiu ocrotitor pentru om si animal:
" La negru zavoi
 Ca-i iarba de noi
 Si umbra de voi."
Motivul oitei nazdravane care corespunde desfasurarii actiunii se bazeaza pe dialog avand caracter dramatic.
Desfasurarea de pana acum a poemului are caracter epico-dramatic, pentru ca accentul cade pe fapte, pe intamplari, cititorul asteptandu-se la o confruntare apriga intre pacurari. Numai ca in acest moment creatorul popular schimba totul intr-un emotionant monolog liric prin care ciobanasul isi exprima ultimele dorinte inaintea mortii presupuse ("si de-a fi sa mor") formulandu-si testamentul.

Partea cea mai ampla a baladei, testamentul, cuprinde doua secvente: testamentul propriu-zis si alegoria moarte-natura; legate prin obiectul unic al dorintei tanarului cioban - respectarea datinei prin implinirea ceremonialului funebru.
Pe drumurile transhumantei, in singuratatea muntelui, ciobanul face apel la singurii oameni care-i vor fi in preajma in clipa mortii, cerandu-le adversarilor sa savarseasca ceea ce se impune dupa datina:
" Sa-i spui lui vrancean
 Si lui ungurean
Ca sa ma ingroape
Aice, pe-aproape."
Atitudinea ciobanasului dovedeste taria sa de caracter, demnitatea si increderea in oameni, trasaturi specifice ale poporului roman. Ciobanasul se adreseaza "oitei barsane" care va fi purtatoarea dorintelor sale testamentale, cerandu-i sa supravegheze implinirea datinei. Locul si obiectele ingroparii dezvaluie o alta trasatura morala a ciobanului, si anume dragostea fata de profesie. Ingroparea "in dosul stanii", in "strunga de oi" exprima atasamentul tanarului fata de indeletnicirea sa si dorinta de a ramane in apropierea locurilor, a fiintelor pe care le-a iubit atat de mult in timpul vietii.
O alta dorinta exprimata de pastor este aceea de a i se aseza la cap fluierul - instrument muzical tipic ciobaniei. Prin exprimarea acestei dorinte poetul popular realizeaza un subtil transfer din lumea materiala (stana, strunga, oile, cainii) in cea spirituala a muzicii:
" Iar la cap sa-mi pui
 Fluieras de fag,
 Mult zice cu drag!
 Fluieras de os,
 Mult zice duios!
 Fluieras de soc,
 Mult zice cu foc!"
Prin dubla determinare fag-drag, os-duios, soc-foc si prin folosirea propozitiei exclamative se realizeaza gradarea emotiei artistice. Observam repetarea verbului "zice", prin care se personifica fluierul ca expresie a spiritualitatii omenesti.
Emotia artistica culmineaza in fragmentul urmator printr-o metafora 'lacrimi de sange" care semnifica durerea oitelor. Legatura dintre turma si pastor este realizata de vant, care simbolizeaza existenta trecatoare a omului
"Vantul cand a bate
Prin ele a razbate
S-oile s-or strange
Pe mine m-or plange
Cu lacrimi de sange!"
Vantul este cel care dand glas durerii cheama oile sa indeplineasca o alta indatorire rituala: bocirea mortului. Atmosfera devine sumbra in momentul in care oile isi plang stapanul, iar valoarea exclamativa din ultimele doua versuri intareste ideea comuniunii om-natura.
Construit pe relatia uman-natural testamentul cuprinde in partea a doua alegoria moarte-natura.
Prezentarea mortii ca pe un ceremonial nuptial este motivata de dorinta pastorului de a ascunde oilor adevarul asupra mortii sale pentru a le proteja:
" Iar tu de omor
 Sa nu le spui lor,
 Sa le spui curat
 Ca m-am insurat."
Aceasta atitudine evidentiaza omenia ciobanului si grija sa pentru cei ramasi in viata.
Baciul moldovean priveste moartea ca pe o poarta de trecere spre o existenta vesnica. Aceasta credinta a fost intarita de traditia crestina, care cere ca la inmormantarea unui tanar necasatorit sa se faca un ritual deosebit ce cuprinde pe langa ceremonialul funebru si o slujba de casatorie. In acest fel ceremonialul funerar acumuleaza intr-un singur ritual doua evenimente din viata omului - nunta si inmormantarea.
Singur, fara rude si prieteni, ciobanul imagineaza unica solutie pentru implinirea datinei - nunta cosmica.
"Cel nelumit" va trece in moarte printr-un ritual nuptial la care participa elemente cosmice si terestre:
" Soarele si luna
 Mi-au tinut cununa,
 Brazi si paltinasi
 I-am avut nuntasi
 Preoti, muntii mari
 Paseri, lautari,
 Pasarele mii
 Si stele facli."
Personajele nelipsite din ceremonialul nuntii - nunii, preotii, lautarii, nuntasii - si obisctele traditionale - cununa, lumanarile - sunt figurate prin elemente ale universului terestru (brazi, paltinasi, munti, pasari) si cosmic ( soarele, luna, stelele). Legatura intre ceremonialul nuntii si ritualul inmormantarii se face printr-o referire la o veche credinta populara dupa care la moartea unui om se stinge o stea:
"Ca la nunta mea
 A cazut o stea."
In acest motiv intalnim cea mai frumoasa metafora a mortii din literatura romana:
" Ca m-am insurat
  C-o mandra craiasa
 A lumii mireasa."
Atat alegoria, cat si metafora, se bazeaza pe simbolurile populare ale vietii si ale mortii.
Motivul testamentului are un pronuntat caracter liric, poetul popular manifestandu-si compasiunea si intelegerea pentru durerea pe care o incearca ciobanul mioritic.

Ultimul episod aduce in scena pe maicuta care isi cauta feciorul, combinand doua motive de larga circulatie in epica populara versificata: maicuta batrana si portretul ciobanasului. La acest motiv se adauga cu unele modificari de nuanta ultima parte a testamentului.
Portretul fizic al maicutei este conturat sumar printr-un epitet "batrana" si un detaliu vestimentar care evoca lumea oierilor "cu braul de lana". In schimb, potretul moral este complex, sugerandu-se nelinistea mamei care nu-si gaseste fiul. Folosind monorima gerunziala, admirabila prin sonoritate si muzicalitate, poetul popular confera fragmentului un caracter grav, apropiind balada de tragedie:
" Maicuta batrana
 Cu braul de lana,
 Din ochi lacrimand,
 Pe campii alergand,
 Pe toti intreband
 Si la toti zicand:
 Cine-au cunoscut
 Cine mi-au vazut
 Mandru ciobanel.."
Marea acumulare de verbe la gerunziu confera portretului un caracter dinamic. Implicarea sufleteasca a mamei, dragostea ei, sunt sugerate prin folosirea dativului etic "cine mi-au vazut" si prin seria interogativa exprimata de repetarea pronumelui "cine". Conjunctia "daca", folosita de doua ori, confera actiunilor mamei un caracter dubitativ:
"Iar daca-i zari
 Daca-i intalni.."
Deci, intalnirea dintre oita si mama este probabila, ca si moartea pastorului "de-a fi sa mor".
Portretul tanarului cioban este magistral realizat printr-o alegorie (enumerare metaforica) facuta de mama baciului. Prin portretul sau fizic ciobanasul devine un simbol al tineretii, un model de frumusete barbateasca:
"Mandru ciobanel
 Tras printr-un inel?
 Fetisoara lui
 Spuma laptelui,
 Mustacioara lui
 Spicul graului,
 Perisorul lui
 Pana corbului,
 Ochisorii lui,
 Mura campului.."
Portretul este realizat in culori calde, luminoase, printr-un cumul de epitete, metafore si comparatii cu elemente terestre, ceea ce sugereaza comunicarea om-natura. Detaliile legate de fizionomia pastorului sunt vizualizate prin diminutive, poetul popular dorind sa-si exprime simpatia pentru eroul sau.

Dupa acest episod creatorul popular reia cu unele modificari de nuanta ultima parte a testamentului. Suficienta pentru a ascunde oilor adevarul asupra mortii sale, alegoria formata din simboluri populare ar fi fost inteleasa cu usurinta de batrana mama. De aceea, printr-un gest de delicatete, pastorul cere oitei sa-i ascunda batranei semnele care i-ar vorbi prea direct despre moartea sa:
"Iar la cea maicuta
 Sa nu-i spui, draguta,
 Ca la nunta mea
 A cazut o stea,
 C-am avut nuntasi
 Brazi si paltinasi
........................
 Si stele facli!"
Pentru a o linisti pe batrana si a motiva plauzibil lipsa fiului, metafora mortii este inlocuita printr-o expresie mai credibila, desi imprumutata din basme:
"Ca m-am insurat
 C-o fata de crai
 Pe-o gura de rai".
Observam reluarea versului initial care sugera frumusetea lumii aflata la granita dintre real si fantastic.
Ultimul motiv al baladei are caracter liric, deoarece poetul popular isi exprima direct sentimentele de compasiune pentru maicuta batrana si de admiratie pentru cioban. Motivul corespunde punctului culminant al baladei.

Finalul este deschis, deznodamantul lipseste, infruntarea dintre ciobani ipotetica ca si moartea pastorului, iar atitudinea moldoveanului este de o superioara intelepciune.

Prin continutul ei, balada care are un caracter epico-liric se adreseaza in egala masura inimii si mintii cititorilor sai, facand loc dupa ultimul vers meditatiei asupra sensului ei mai adanc. Firul narativ se dezvolta gradat, respectandu-se momentele subiectului. Deznodamantul lipseste, pentru ca nu intereseaza confruntarea dintre pacurari, ci conceptia ciobanasului despre lume si viata. Balada prezinta practic atitudinea demna a omului care pus in fata unei situatii limita cauta solutia salvarii sale spirituale.
Mircea Eliade spunea: "Solutia ciobanului mioritic de o superioara intelepciune, sprijinita pe rosturile unei vechi traditii, poate fi interpretata ca raspunsul cel mai eficace pe care romanii il dau destinului ostil si tragic."

Eric's train ride

(de prin mail-uri adunate)

After a very busy day, a commuter settled down in her seat and closed her eyes as the train departed Montreal for Hudson.
As the train rolled out of the station, the guy sitting next to her pulled out his cell  phone and started talking in a loud voice:
"Hy sweetheart, it's Eric, I'm on the train............
Yes, I know is six thirty, not four thirty; but I had a long meeting....
No, honey, not with that floozie from the accounts office, with the boss. No, sweetheart, you're the only one in my life...
Yes, I'm sure, cross my heart ......................."

Fifteen minutes later, he was still talking loudly, when the young woman sitting next to him, who was obviously angered by his continuous diatribe yelled at the top of her voice:
" Hey, Eric, turn that stupid phone off and come back to bed!"

Eric doesn't use his cell phone in public any longer.

De veghe in lanul de secara

de J.D.Salinger

In mintea mea am vazut o multime de copii mititei jucand un joc in lanul intins de secara. Mii de copii - si nimeni in jur, adica nici un om mare, in afara de mine. Si eu stau la marginea unei prapastii ametitoare. Prind copiii sa nu cada in prapastie. Vreau sa spun, cand alearga si nu se uita unde merg, trebuie sa le ies in cale si sa-i prind. Asa as face toata ziua. As sta de veghe in lanul de secara. 

El este Holden Caulfield - un adolescent rebel dat afara din trei scoli pana acum.

La cea de-a patra scoala, scoala Pencey, ramane corigent la patru materii din cinci, si astfel ajunge din nou sa fie dat afara.
Pleaca din scoala mai devreme de data stabilita, dorind sa petreaca in libertate cateva zile in New York, inainte ca parintii sai sa primeasca scrisoare de la scoala prin care sunt anuntati de dezastru.

Holden are 3 frati, un frate mai mare DB - scenarist la Hollywood, un frate mai mic Allie care a murit de leucemie, si o sora mai mica, Phoebe, draguta si desteapta.
Holden este sictirit de ipocrizia adultilor, si chiar de colegii de varsta lui care pretind ca sunt ceea ce nu sunt.

Vrea sa plece in lume, dar sora lui il opreste. Inocenta, nevinovata, isi face bagajul si se supara atunci cand nu vrea sa o ia cu el. Holden realizeaza ca plecarea lui o va afecta pe Phoebe foarte mult, si nu isi doreste sa ii provoace suferinta, asadar se intoarce acasa si accepta ajutorul celor din jur.


Este o carte frumoasa. Si usor de citit.
Cred ca fiecare din noi la varsta adolescentei ne-am confruntat cu o dorinta nebuna de a ne construi o lume a noastra, o lume mai buna, inocenta, fara ipocrizie; cu o dorinta nebuna de a evada undeva departe, unde nu exista adulti; sau ceva asemanator.
Nu am citit-o cand aveam 16-18 ani, am citit-o acum, 10 ani mai tarziu, de 2 ori chiar.



*

"Viata e un joc de noroc. Si jocul asta trebuie jucat dupa anumite reguli."

"Cum poti sa-ti dai seama ca o fata e o dansatoare intr-adevar buna?
..punand mana pe spatele ei. Daca uiti ca are fund, solduri, picioare sau mai stiu eu ce - atunci inseamna ca partenera e o dansatoare grozava. "

"Caracteristica omului necopt e ca vrea sa moara eroic pentru o cauza, in timp ce caracteristica omului matur e dorinta de a trai modest in slujba ei." - Wilhelm Stekel

*

L'elisir d'amore

Am fost aseara la Opera. A fost frumos, mi-a placut mult, si .. Multumesc Andra!

Nemorina (tenor Ionut Hotea) este indragostit nebuneste de Adina.

Intr-o zi, Nemorino asculta ce le povesteste Adina prietenilor ei despre Tristan si Isolda si elixirul fermecat cu care Tristan i-a cucerit inima Isoldei, facand-o sa se indragosteasca numai de el. 

Atunci cand in oras apare Dulcamara, medicul escroc vanzator de iluzii, Nemorino ii cere elixirul Isoldei. Acesta ii vinde numaidecat elixirul, care este de fapt un simplu vin de Bordeaux, spunandu-i ca are nevoie de o zi pentru a-si face efectul. 

Sigur pe el acum, Nemorino este indiferent in fata Adinei, fapt care o deranjeaza nespus si cauta razbunarea. 

Astfel accepta cererea in casatorie a sergentului Belcore. Atunci Nemorino o implora sa mai astepte o zi, dar Adina incepe petrecerea de nunta imediat. 

In actul II, Nemorino vrea sa mai cumpere din elixirul dragostei, dar nu mai are bani. Fara a stii pentru ca are nevoie de bani, Belcore, rivalul sau, il convinge sa intre in armata si astfel sa faca rost de bani. 

Intre timp, fetele din oras afla ca unchiul lui Nemorino a decedat si i-a lasat acestuia intreaga avere, si il coplesesc cu atentiile. Nemorino crede ca este efectul elixirului. 

Adina este furioasa, dar cand afla de elixirul baut de Nemorino, devine constienta de dragostea acestuia pentru ea si ii dezvaluie la randul ei dragostea.

Dulcamara profita de acest fapt; spunand ca fericirea si dragostea celor doi se datoreaza elixirului, ajunge sa vanda numeroase sticlute in oras. 

Opera Nationala Bucuresti

Intouchables

Rasul e sanatos, spun batranii. Si mare dreptate au.

Un simplu zambet ne face atat de bine. Un zambet sincer ne aduce o mare bucurie.
Umorul ne scoate din cele mai grele suferinte. Trebuie sa zambim mereu, sa fim optimisti, sa ne pastram umorul indiferent de ceea ce ne rezerva viata.

Filmul "Intouchables" este inspirat dintr-o poveste adevarata, povestea lui Philippe Pozzo di Borgo. Ajunge tetraplegic - paralizat de la gat in jos - in urma unui accident de parapanta.
Am tot citit despre el, vroiam si parca nu vroiam sa-l vad. Vroiam sa vad ceva frumos, ceva altfel, dar nu vroiam ceva trist, ceva sensibil, ceva emotionant. Pana la urma m-am decis sa-l vad. Si mi-a placut mult. Este un film plin de sensibilitate, multa emotie, multa durere....dar si mult umor.
Este un film despre cata nevoie avem de cineva care sa ne faca sa zambim, sa ne faca fericiti si impliniti asa cum suntem.


Un aristocrat bogat cu handicap fizic angajeaza ca ingrijitor un musulman negru, un tip plin de umor si multa energie. Driss este plin de viata, plin de umor, plin de optimism..exact ceea ce avea nevoie Philippe.
Alaturi de Driss, Philippe descopera bucuria de a trai.

Fiecare din noi avem nevoie de un zambet, de umor, de optimism, de o persoana langa care sa ne simtim  impliniti si fericiti.

Salsa Tel Aviv

imi e dor de o salsa...de acea pasiune pe care o vezi la dansatorii de salsa...de veselia dintr-un club de salsa

In cadrul Festivalului de Film Evreiesc de la Bucuresti din acest an a fost prezentata si o comedie.

Salsa Tel Aviv

Vicky, o dansatoare de salsa din Mexic, isi lasa baietelul in grija mamei ei si vine in Israel in cautarea iubitului ei si totodata tatal baietelului ei. 

Pentru a putea intra in tara sfanta se deghizeaza in calugarita. 

In avion il cunoaste pe Yoni, om de stiinta israelian. Yoni o ajuta la aeroport pentru a intra in tara sfanta, si intamplator cartea lui de vizita ramane la Vicky. 

Vicky il gaseste pe Beto, si impreuna cu acesta conduce lectiile de salsa. Aici Vicky se reintalneste cu Yoni, care a venit cu logodnica lui pentru a lua lectii de dans pentru nunta. Yoni este uimit cand o vede pe calugarita din avion dansand salsa, dar Vicky il linisteste repede spunandu-i ca este sora geamana a celei pe care a cunoscut-o in avion, si o cheama Vicki. 

Intr-o zi, Beto este retinut de politie, pentru ca este imigrant ilegal. Atunci Vicki, in calitate de dansatoare de salsa, sora calugaritei Vicky, il cauta pe Yoni si ii cere ajutorul. 

Se ascunde la el in apartament, si incet, intre cei doi, se naste o frumoasa poveste de iubire. 

Incurcaturile nu intarzie sa apara: logodna lui Yoni se rupe, fosta logodnica cauta razbunarea, Vicky este cand cinstita calugarita, cand dansatoare de salsa....

Minciuna lui Vicky este descoperita. Cu durere in suflet, aceasta se intoarce in Mexic....

........zilele trec, Yoni realizeaza ca Vicky chiar il iubea, si nu a vrut sa il minta asa, realizeaza si cat de mult o iubeste la randul lui si cat ii lipseste si pleaca in Mexic dupa ea. 

Ce frumoase sunt filmele cu happy-end. 

schimbari

Totul se schimba. De multe ori ne dam seama prea tarziu de schimbare.
Din varii motive nu mai suntem aceeasi, nu mai avem ce aveam odata, sau nu mai indragim atat de mult lucruri pentru care in trecut riscam totul.
Ne schimbam, invatam, ne maturizam, pierdem si castigam.
Din toate invatam ceva, si astfel intervine schimbarea. Si depinde de noi daca schimbarea este una buna. Asa ar trebui sa fie pana la urma orice schimbare, pozitiva.
Si este buna, atata vreme cat ne pastram verticalitatea, emotiile, stabilitatea.  Atata vreme cat ne schimbam singuri, si gandim singuri schimbarea.
Cred ca ar trebui sa fim precum patul..schimbam asternutul, dar nu schimbam odata cu el si patul in care dormim. Suna stupid, nu? Poate. E o schimbare. :)
Ma apuc sa invat limba germana, si incet incet o voi invata. Dar tot in limba romana o sa vorbesc. Tot in limba materna o sa scriu articole pe blog.
Se schimba placerile noastre, dar felul nostru de a fi ar trebui sa ramana acelasi.
Sunt lucruri pe care ne dorim sa le schimbam la noi, si nu putem.
Si sunt lucruri pe care le schimbam fara sa vrem.

Cand este buna schimbarea si cand nu?

brain-teaser block puzzle

for developing handicraft and spatial skills

si asa m-am jucat eu in aceasta seara :)

Praga

Povestirile Evei Luna

de Isabel Allende


Iti desfaceai panglica de la brau, iti scoteai sandalele, iti aruncai intr-un colt fusta larga, parca de bumbac, si ramaneai goala, cu parul impletit intr-o coada. Ti se facea pielea ca de gaina si radeai. Eram atat de aproape unul de altul incat nu ne puteam vedea, absorbiti de urgenta ritualului, invaluiti in mirosul si-n caldura pe care le produceam impreuna. Imi deschideai cale peste tot, mainile mele pe mijlocul tau arcuit, ale tale nerabdatoare. Te catarai peste mine, alunecai, ma cutreierai, ma tintuiai cu picioarele tale invincibile, imi spuneai de-o mie de ori vino lipindu-ti buzele de ale mele. In momentul final ne prabuseam intr-o singuratate totala, pierdut fiecare in abisul lui fierbinte, apoi ne adunam de dincolo de foc, si ne descopeream imbratisati printre perne, sub tifonul alb care ne proteja de tantari. Iti dadeai parul al o parte, ca sa pot privi in ochii tai. Uneori, in linistea noptii care incepea sa coboare, te ghemuiai langa mine, cu genunchii la barbie si cu salul de matase pe umar. 

Ea era Eva Luna.
Si de fiecare data, ghemuita langa el, ii spunea o poveste; poveste pe care nu a mai spus-o nimanui.
O poveste despre dragoste, despre prietenie, despre durere, moarte, ticalosie, despre onoare si din nou dragoste. Eva Luna, Seherezada Americii Latine, povestea pana ce vedea primul licar al zorilor.

Mi-a placut mult povestea "Gura de broasca". Mi-a placut pentru ca arata ca exista iubire, acolo undeva, exista iubirea adevarata pentru fiecare din noi, indiferent de cine suntem si ce facem. Atunci cand iubesti si esti iubit esti capabil sa incepi o viata noua.
O femeie castiga bani jucand in fiecare seara cu barbatii jocul "broastei".
Hermelinda trasa pe podea o linie cu creta , apoi facea la o distanta de patru pasi un cerc mare, in centrul caruia se culca cu genunchii departati, picioarele ei stralucind aurii in lumina lampilor cu rachiu. Desfacut ca un fruct, ca o joviala gura de broasca, iesea la iveala centrul intunecat al trupului ei, in timp ce aerul din incapere devenea tot mai greu si mai cald. Jucatorii se aliniau la semn si aruncau de acolo la tinta. Desi unii erau vanatori incercati, Hermelida reusea sa se fofileze si, printr-o miscare imperceptibila a trupului, facea ca in ultimul moment moneda sa nu ajunga la destinatie. Banutii cazuti inauntrul cercului erau ai ei. Daca vreo moneda nimerea in locul mult visat, stapanul ei primea drept rasplata comoara sultanului, doua ore dupa perdea, in deplina desfatare, singur cu Hermelinda. 
Pana intr-o zi cand in satul acesteia a venit un asturian. Asturianul s-a indragostit de ea, a jucat cu ea..a primit cele 2 ore..dar 2 ore s-au prelungit pana dimineata tarziu..cand au plecat impreuna in lume.


Mi-a placut mult si "Doua cuvinte".
Belisa era o tanara care se ocupa cu vandutul cuvintelor. Intr-o zi este chemata de un colonel, care o roaga sa ii vanda cuvinte pentru un discurs, deoarece dorea sa ajunga presedinte. Belisa ii scrie discursul, si pentru ca colonelul nu stia sa citeasca ("razboiul este ceea ce stiu eu sa fac"), tanara ii citeste discursul de mai multe ori pana cand acesta il invata.
La plecare Belisa ii face un cadou: doua cuvinte doar ale lui. I le sopti usor si dulce, si pleca.
De atunci colonelul nu a mai avut liniste. Pana cand a chemat-o pe Belisa din nou la el.
Care erau cele doua cuvinte?? Imi place sa cred ca "te iubesc". Povestea insa nu spune direct.


M-a impresionat "Drumul spre Nord".
Pe Claveles a parasit-o mama dupa nastere. Fetita a crescut cu bunicul - tatal tatalui ei.
La 14 ani, cand era ea inca un copil, a dat nastere unui baietel. Din nefericire acesta era surdo-mut, dar l-au iubit si ingrijit cum au putut mai bine mama si strabunicul lui.
Intr-o zi in satul lor a venit o organizatie care ajuta copiii cu probleme in vederea adoptiei intr-o familie cu o situatie materiala mai buna. Bunicul nu s-a lasat induplecat. Claveles insa s-a gandit si s-a tot gandit si a decis sa ofere o sansa mai buna copilului ei. A semnat hartia si l-a dat.
Bunciul a certat-o, i-a spus ca este asemeni mamei ei si are puterea sa-si dea copilul; si nu a mai vorbit cu ea de atunci. Pana cand..a vazut o stire la televizor. Organizatia respectiva a fost prinsa - facea trafic de organe.


De asemenea m-a impresionat "Viata interminabila".
Ana si Robert Blaum au imbatranit impreuna, atat de frumos si de uniti....Ea violonista, el medic..
La batranete s-au retras intr-un orasel de poveste....Au trait acolo in liniste atat cat au putut, si cand au simtit ca viata si durerea sunt mai grele decat pot suporta; pentru ca ea suferea de cancer, el i-a injectat otrava..apoi a chemat o persoana de incredere sa-i injecteze si lui otrava - deoarece el nu avea suficienta putere.

Carol I

BCU Carol I

Carol I (1839-1914)

Principe 1866-1881

Rege 1881-1914

Regele Carol era o adevarata personalitate..Cu o rabdare neobisnuita stia sa urmareasca ani de-a randul gandurile sale, toate vointele intr-adevar staruitoare, nu-si manifesta niciodata pe fata intentiile..Daca adaugam la acestea o mare mandrie, un simt al datoriei cum rar se intalneste si o nobila conceptie, nobil inj cel mai inalt inteles al cuvantului, a ceea ce datoreaza acestui stat si acestui popor, vom avea sinteza insusirilor caracteristice ale Regelui Carol - I.G.Duca - Amintiri politice


Regele Carol era unul dintre cei mai buni oameni si din cei mai intelepti demnitari, pe care i-am intalnit si eu am avut a face in viata cu multi suverani..Taria lui se intemeia pe rabdare, pe tenacitate, pe simtul datoriei ce dovedea chiar in amanunte, pe intreaga conceptie..ce o avea despre menirea sa de demnitar. - Printul Bulow - Din viata Regelui Carol I


In 1866 au loc doua evenimente importante in dezvoltarea politica a Romaniei moderne:
- inscaunarea unui print strain;
- adoptarea unei constitutii liberale.

Cu sprijinul Frantei este adus in tara Carol de Hohenzollern Sigmaringen, nepotul regelui Prusiei si var cu Napoleon al III-lea.
La 10 mai 1866 Carol intra in Bucuresti, este proclamat domn de catre Adunare si jura in fata acesteia sa pazeasca legile Romaniei, drepturile si integritatea sa.
La 10 mai 1881 Carol I este incoronat ca rege al Romaniei.

Pe 15 iunie 1914 are loc Atentatul de la Sarajevo, soldat cu asasinarea mostenitorului tronului Austro-Ungariei. La 15 iulie 1914 Austro-Ungaria declara razboi Serbiei. Incepe Primul Razboi Mondial.
Consiliul de Coroana de la Sinaia hotaraste adaoptarea unei politici de neutralitate.
La 27 septembrie 1914 moare regele Carol I, si pe 28 septembrie 1914 urca pe tron regele Ferdinand I. 

Muzeul Pompierilor - Foisorul de Foc

 Muzeul Pompierilor a participat pentru prima oara la Noaptea Muzeelor Bucuresti. Au avut fanfara pentru cei mari si pentru cei mici; si special pe cei mici i-au asteptat in masina de pompieri sa faca fotografii cu casca. Frumos!!

 candva se faceau ore de educatie civica in scoala..

colegul tenor din scoala generala

Astazi am avut deosebita placere de a-l vedea pentru prima oara pe fostul meu coleg de clasa din scoala generala pe scena. In Sala Mica a Ateneului Roman. Are un mare talent!!
Mi-a placut mult, si astept sa-l revad!

Felicitari Mihai Andriescu!! Mult succes in continuare!!

Mihai Andriescu



Mihai Andriescu si Elena Seliste