"Femeia are nevoie de barbat asa cum pestele are nevoie de bicicleta.".. asa incepe cartea Giannei Schelotto.
O carte cu povesti, pot spune. Povesti si invataminte. Si cu siguranta fiecare femeie se va regasi in anumite momente sau situatii de viata prezentate in aceasta carte.
Feministele afirma ca nu au atat de mare nevoie de un barbat care sa le iubeasca, cat au nevoie sa se iubeasca pe ele insele. Cine se iubeste pe sine da un exemplu bun, si gaseste aproape intotdeauna pe cineva care sa-l urmeze.
Protagonistele povestilor confirma aceasta vorba a feministelor. Dupa iubirile esuate pe care le-au trait ele au mai multa nevoie ca oricand de iubire, iubire de sine in primul rand; si de incredere in propriile forte.
Cele 7 povestiri sunt scrise intr-un mod haios, iar la finalul fiecarei povesti avem cateva concluzii ale psihoterapeutei Gianna Schelotto.
Cel mai mult mi-a placut povestea "Membrul fantoma". Cred ca in fiecare din noi exista un asemenea membru fantoma, acel ceva care continua sa doara si cand nu mai este. In povestea "membrul fantoma" personajul principal este Giulia, o femeie de 42 de ani, care se defineste astfel: "gen feminin, numar singular, functie fericita". Ii este bine asa cum este. A intalnit in viata ei 3 tipuri de barbati: casatoritii, mamosii si carieristii. Niciunul nu a ramas acolo langa ea, in intimitatea cuplului.
O iubire ratata te demoralizeaza, iti schimba valorile, iti influenteaza asteptarile. Nu conteaza ca esti frumoasa sau mai putin frumoasa, desteapta sau naiva, tanara sau mai in varsta. Iubirea vine pe neasteptate. Unele iubiri se pastreaza in timp, dand nastere unui viitor frumos, altele se rup, ne darama moral si ne schimba viziunea si atitudinea in fata vietii.
Ar trebui sa luam acele iubiri ratate ca o lectie de viata, o noua lectie si inca o lectie, si sa invatam din ele. Sa vrem sa crestem cu fiecare lovitura primita si sa speram ca intr-o zi o sa primim nota meritata.
Sa nu fim dispuse sa ne multumim cu un destin banal.
E nevoie de mult curaj pentru a iesi din labrint.
Eu cred in acea femeie libera, independenta, care se ingrijeste si se iubeste pe ea, care are incredere in ea; care e mandra de ea si invata din greseli; care nu are nevoie de un barbat numai sa fie, ci are nevoie de acel barbat alaturi de care sa fie fericita, sa se simta implinita; acel barbat drag care sa o iubeasca asa cum merita si sa o rasfete, sa aiba grija de ea si sa stie sa o pastreze alaturi de el.
Love will be the gift you give yourself..
Am scris despre "Un barbat, numai sa fie", de Gianna Schelotto in cadrul campaniei vALLuntar, editia a doua, campanie initiata de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul Romsilva. Comentariile voastre vor planta un copacel.
4 comentarii:
Nu e pe gustul meu cartea, as citi-o doar sa ma distrez. Si eventual sa stiu ce sa evit pe viitor :)) (ca si carte...ca si autor)
"Iubesc" enorm cartile scrise de fumei incapabile sa se multumeasca pe ele insele, dar mari doritoare de a multumi alte intelectuale nesatisfacute ce-si inmoaie dejtu' aratator doar pentru a intoarce fila urmatoare - aducatoare de valuri / tzunamiuri bocitoare.
Pentru campania asta am citit si eu o carte asemanatoare: De-as avea un sot cat o musca :D
Femeile sunt mereu in cautare de iubire adevarata si incitanta si multe au ca scop in viata sa-si gaseasca printul. Cine suntem noi sa comentam ? :D
Bafta la strans comentarii!
Hehehe, larg subiectul, o sa se mai scrie mult si nu va fi nicicand umplut.
Eu ma bucur ca putem citi asa ceva si ne putem croi o viata emotionala mai sanatoasa decat a femeilor din trecut, care chiar isi alegeau un barbat "sa fie".
Trimiteți un comentariu