super-erou pentru o zi

Astazi m-am transformat in Iron blogger; am preluat puterile si tehnologia de la Iron Man si am plecat sa salvez lumea.
Sunt zeci de cauze pentru care vreau sa lupt: protejarea mediului, dezvoltarea tehnologiei, dreptate, iubire, sport, promovarea artei, sanatate. Mi-ar placea sa lupt pentru "pace si nonviolenta". Pace in intreaga lume.
Intr-o singura zi sa opresc inceperea razboiului din Coreea de Nord, sa aduc acasa trupele militare din Afganistan, Iran, Mali etc., langa cei dragi lor care ii asteapta zilnic cu o vorba calda, un zambet bland, un sarut, o lacrima de dor.
Atunci cand traim in pace ne simtim in siguranta, si asta este foarte important.
Dar pentru a trai in pace avem nevoie de o educatie corecta.
Asadar astazi voi lupta pentru educatie.

Avem nevoie de educatie. Avem nevoie de oameni mai buni, de o generatie mai buna.
Ca #ironbloggerita, provocata de CineForum, imi deschid o scoala, si tin cursuri pentru toata lumea; dar in special pentru copii.
Cursuri libere, deschise, despre eductia rutiera atat pentru soferi cat si pentru pietoni; cursuri despre bun simt, responsabilitate, ajutor, incredere in sine, reinventare continua. Cursuri despre motivare, despre adevar, despre visuri. Cursuri de creatie, logica, desen, pictura. Cursuri de afaceri. Cursuri cu de toate si despre orice.
Si jocuri simpatice pentru cei mai micuti dintre participanti.
Va exista chiar si o sala pentru copiii cu probleme - copiii autisti, spre exemplu, care sunt foarte isteti. O sala cu multe joculete, puzzleuri si rubik cuburi pentru ei.
In copii se afla viitorul nostru. Si trebuie sa-l facem sa fie cat mai bun posibil.
Pana si in Afganistan sunt scoli, si copii care vor sa invete, vor sa devina mai buni. Am vazut intr-un film, Mir - o copilarie in Afganistan, film despre care am scris aici.
Noi, oamenii, trebuie sa evoluam, sa devenim mai buni, sa crestem educati.

Am fost candva profesoara, clasele V-VIII, si mi-a placut sa-i pot invata pe copii cate ceva. Un an mai tarziu ma striga un baietel pe strada "doamna profesoara!!". Altadata, ma aflam in sala la un concert si m-am intalnit cu o fetita care m-a prezentat parintilor "doamna profesoara". Ce senzatie placuta!! M-am simtit un erou atunci, am simtit ca am fost apreciata si am invatat pe cineva putin din experienta si cunostintele mele.
Sunt sigura ca asa pot construi o lume mai buna.
E cineva care vrea sa se implice in proiectele mele educative? Cu drag il astept, daca da.