Vineri seara am vazut piesa "Spectatorul condamnat la moarte" la teatru pub "In culise". Piesa nu spune o poveste. Sau poate nu am inteles eu povestea.
Dar este un spectacol frumos, un spectacol la care se rade mult, un spectacol care te binedispune.
La intrare fotograful iti zambeste frumos si te invita la caldura. Garderobiera ne zambeste si ea si ne spune ca au si umerase pentru cupluri. :))
Tot la intrare este o domnisoara draguta care rupe biletele sau iti cauta numele pe lista de invitati.
O alta domnisoara ne ia comanda si ne serveste bauturile.
Mai apoi aflam ca toti acesti tineri sunt actorii care joaca pe scena "In Culise".
Si am avut noroc ca nu am fost eu spectatorul condamnat, desi .. cred ca era o experienta frumoasa.
Si nici Emil nu a fost spectatorul condamnat si el a scris aici despre experienta sa in culise.
Pentru cei care au vazut “Pay it Forward” acesta este cel mai simplu mod in care poti schimba lumea. Nimic nu se face de dragul unui premiu sau de dragul adulatiei multimii, totul se face pentru simplul motiv ca asa este corect. Lumea nu se schimba pe de-a-ntregul, in totalitate, ci cu rabdare si de la un om la altul. Schimbi o persoana si ai schimbat lumea, cel putin lumea acelui om. Oceanul este o apa, iar in acea apa suntem noi picaturile. Valul schimbarii porneste de la o picatura care nu s-a conformat curentului, iar daca acel val se transforma intr-un tsunami, atunci sa fie unul al sperantei.
Se spune ca omul este o maimuta, ca de cand i s-a dat libertatea de a face ce vrea el, a ales sa copieze. Ei bine, cred ca totul sta in puterea exemplului si daca omul vrea ca copieze atunci sa ia ce-i mai bun de la semenii sai. Un om poate schimba lumea daca are ca punct de sprijin un sistem moral de neclintit. In jurul lui se vor aduna cei care ii impartasesc ideile si impreuna devin un tot mai puternic. Desi suntem niste fiinte destructive, acest sentiment nu ne este implantat in suflet decat de societate. Tind sa cred ca la baza, fiecare om se naste bun, fara rasism, fara xenofobie, fara alte uri pe care le manifesta ca adult.
Si cel mai puternic argument. Daca vrei sa schimbi lumea, mai intai schimba-te pe tine! Lasa schimbarea in bine sa inceapa de la tine. Nu face asta la modul declarativ ca mai apoi sa poti critica pe cei care au esuat. Daca faci asta nu esti decat un gunoi intr-o gramada mare de produse reciclate care merita pierdute in multimea de produse folosite.
*
Articolul este scris de Paul. I-am spus de tema primita de mine pentru un guest post si a fost dragut si s-a oferit sa ma ajute. Multumesc Paul.
Update: Aici este guest postul scris de mine.
regia: Régis Roinsard
Distributia: Romain Duris, Déborah François
Rose Pamphyle este o tanara ambitioasa care isi doreste mult mai mult de la viata. Pleaca din micul ei oras uitat de lume in marele oras Lisieux, regiunea Normandia si se angajeaza ca secretara.
In imaginea de mai jos este surprinsa scena care mi-a placut cel mai mult din tot filmul. Cand o sa-l vedeti, o sa intelegeti de ce. Este o aiurita simpatica.
Louis Echard, seful ei, are un spirit competitiv inascut si cand observa viteza extraordinara de a bate la masina a lui Rose, o inscrie intr-un concurs de dactilografie. Se autodeclara antrenorul ei, o gazduieste la el in casa si incep antrenamentele. Are de batut la masina de scris 12 romane, de doborat recordul de 512 caractere pe minut, trebuie sa alerge mai repede decat merge el cu bicicleta, s.a.
Louis Echard isi doreste sa o transforme pe Rose in cea mai rapida dactilografa din lume, doar ca lucrurile se complica atunci cand cei doi se indragostesc.
Pentru a ajunge acolo sus unde iti doresti intotdeauna trebuie sa faci sacrificii. Este nevoie de multa vointa, mult antrenament, tarie, curaj, spirit competitiv si alura de invingator.
O frumoasa comedie frantuzeasca distribuita in Romania de Independenta Film, din 20 decembrie in cinematografe.
distributie: Keanu Reeves, Hiroyuki Sanada, Rinko Kikuchi
Cristian Alexandru a fost la film si i-a placut "Ronin 47", asa ca l-am lasat sa ne impartasasca experienta lui.
Onoarea mai presus de orice, de propria viata, de fiinta iubita. Onoarea ca virtute a vremurilor de mult apuse, in care cea mai mare cinste ce i se putea face unui om era sa ii permiti sa moara demn. O istorie despre curajul a 47 de fosti samurai (ronin), despre determinarea lor de a recapata onoarea stapanului lor ucis prin vrajitorie..Despe refuzul de a trai cu capul plecat alegand moartea cu privirea inainte...Despre valori care stateau la baza unei societati feudale din care s-a construit Japonia de astazi.
Nimic nu este mai presus de cinste, onoare, demnitate.
Cei 47 aleg un drum la capatul caruia isi gasesc oricum sfarsitul, dar este o bucurie, o cinste sa le fie permis sa moara demn dupa recapatarea onoarei fostului stapan
Un film bun, o pledoarie pentru valorile reale umane, care innobileaza sufletul celor 47 de samurai.
47 Ronin este distribuit de Ro Image 2000, din 27 decembrie in cinematografe.
Ben Stiller
este genul de actor care pastreaza o uniformitate a calitatii actoricesti. Are
aceleasi gesturi, aceeasi mimica si nu mai poate suprinde decat prin replici.
In filmul ”The Secret life of Walter Mitty” am vazut la inceput un Stiller care
imi parea ca poate sa faca si un rol de drama, dar m-am inselat.
Filmul imi
pare o combinatie intre ”YesMan” si ”InkHeart”, dar are o filosofie destul de
subtila. Ben Stiller joaca rolul unui om fara prea multe aspiratii de la viata
care prinde curaj doar in propria minte. Este acel fiecare dintre noi care
reusim sa castigam o batalie, de abia cand suntem in dus la cateva ore dupa ce
faptul s-a consumat. Atunci avem curajul.
Este un
”daydreamer” indragostit de o colega de la serviciu, careia nu are curaj sa-i
spuna ca-i place de ea (Virgin la 40 de ani...cam asa se comporta).
Colega, Kristen Carroll Wiig, pe care cei
care urmariti Saturday Night Live Show, sigur o veti recunoaste, are exact
acelasi gen de replici ca si emisiune si este cam la fel de aiurita.
Atentie
”spoiler alert”!
(daca nu vreti sa aflati asta mergeti la urmatorul paragraf). Sean Penn apare
mai mult in fotografii decat live, pe viu si in direct.
Per total,
acest film arata ca daca vrei cu adevarat sa faci ceva, faci acel ceva fara sa
mai gasesti scuze, fara sa te mai ascunzi in cotidian si in alte probleme. Asa
face si personajul lui Ben Stiller, Walter Mitty, care mai mult din disperare
si pentru ca nu a facut niciodata nimic interesant in viata lui, pleaca intr-o
aventura extraordinara.
Are foarte
multe faze previzibile, are cateva replici frumoase, are cateva faze trase de
par, faze copiate (una din Hitch – sper sa va dati seama care) si faze atat de
stupide incat te fac sa razi. Pare genul de film la care nu m-as mai uita decat peste cativa ani dupa ce l-am uitat complet.
Sincer, doua lucruri mi-au placut cu adevarat: coloana sonora si islandezul betiv
(vedeti filmul pentru a vedea despre ce vorbesc!)
*
Paul a scris foarte frumos despre acest film la mine pe blog. Multumesc Paul.
Filmul "The secret life of Walter Mitty" intra in cinematografe din 27 decembrie 2013 si este distribuit de Odeon Cineplex.
In apropiere de sarbatorile de iarna, incepand cu 20 decembrie plecam Pe urmele dinozaurilor, film 3D produs de BBC Worldwide si distribuit in Romania de Odeon Cineplex.
Eu am calatorit deja pe urmele dinozaurilor si am avut parte de o aventura frumusica printre acestia.
Mi-a placut mult Pachy, micul pachirhinosaurus. Este un dinozaur altfel, are o gaura in cap si asta il face special. Gaura din cap este semnul lui de buna purtare, semnul lui de confruntare cu lumea reala si dura.
Desi firav si sensibil Pachy a dat dovada de mare curaj de-a lungul drumului, de inteligenta si bunatate, ne-a invatat ce inseamna dragostea si cat de mult conteaza familia. Desi exista o disputa intre frati, desi parintii sai isi dau viata pentru a-l salva pe micul Pachy, micutul nostru dinozaur reuseste sa mearga pe drumul cel bun si chiar sa ajunga sef de turma.
Este un film educativ, doar ca anumite secvente s-ar putea sa-i sperie pe cei mici. Trebuie sa recunosc ca daca nu erau afisate pe ecran speciile de dinozauri, eu nu stiam ce sunt si care dintre acestea sunt erbivore si care sunt carnivore. In aventura noastra intalnim specii precum: pasarea lui Alexander, soparla inaripata, Gorgosaurus sau Edmontosaurus.
Fiecare fosila spune o poveste. Si tuturor ne plac povestile. Totusi, ma asteptam la mai mult de la un film produs de BBC.
Katherine este o jurnalista care a dat de necaz. A realizat un reportaj in care acuza un om nevinovat. Cariera si imaginea ei sunt in pericol.
Constance, cea mai buna prietena a ei, ii dezvaluie marea ei dorinta: aceea de a scrie o poveste cu adevarat buna. Poveste pe care urmeaza sa o scrie Kitty acum dupa ce Constance moare de cancer.
Povestea porneste de la o lista. O lista cu o suta de nume pe care i-a lasat-o Constance. Fara un rezumat, fara explicatii, fara o schita - n-a avut nimic decat o lista de o suta de nume, ale unor persoane de care nu auzise nimeni.
Nu este deloc usor pentru Kitty, are la dispozitie doar doua saptamani, o suta de nume si o suta de probleme (iubitul o paraseste, nu are bani de chirie sau telefon, bicicleta ii este furata....).
Astfel, aventura lui Kitty a inceput.
Arta de a scrie o poveste buna: Daca vrei sa gasesti adevarul, trebuie sa-l asculti.
Cred ca "O suta de nume" este o carte pe care ar trebui sa o citeasca orice jurnalist. Dar nu numai. Este o poveste frumoasa despre viata, despre cautari si ambitii, o poveste cu povesti de viata.
Recenzia romanului O suta de nume, de Cecilia Ahern, face parte din campania "Citeste si castiga carti pe viata din colectia Strada Fictiunii", initiata de Editura ALLFA, parte a Grupului Editorial ALL.
"Rataciri" a lui Horatiu Malaele este o carticica cu povesti, citate si aforisme, amintiri si trairi intense.
Copilaria...Cadoul pe care ni-l face Viata pentru ce vom avea de indurat. Un mos din zona Parangului spunea: era mai bine cand era mai rau. Se spune despre o femeie "Ce cap frumos are!" sau "Ce glezne frumoase are!". Eu cred ca adevarul este undeva la mijloc. Obosita-n balarii Ofta Moartea: C'est la vie!
Am citit cartea pe nerasuflate, asemeni maestrului Radu Beligan, care totodata afirma "Tot ce face Horatiu Malaele, atunci cand nu e pur si simplu exceptional, e de-a dreptul genial."
Povestea tigrului,
dupa o poveste de Adytia Chopra, in regia Kabir Khan
Tiger (Salman Khan) este un agent al serviciilor secrete RAW din India. In timpul unei misiuni in Dublin, Tiger o cunoaste pe Zoya (Katrina Kaif), o frumoasa studenta de care se indragosteste.
Numai ca Zoya nu este studenta de fapt, este agent al serviciilor secrete ISI, din Pakistan.
Cele doua tari si evident cele doua servicii secrete sunt in conflict, iar dragostea celor doi nu are nicio sansa.
Cand ai de ales intre dragoste si cariera, ce alegi?
Tigrul isi asculta inima si fuge in lume cu frumoasa lui iubita. Insa, este greu sa dispari atunci cand ai fost cel mai bun agent si cunosti toate secretele agentiei din care ai facut parte.
"Povestea tigrului" este un film cu multa actiune, perfect pentru cei care vor sa vada un James Bond indian. Urmaririle de pe acoperisuri m-au dus cu gandul la filmul Taken. Iar scena cu tramvaiul are un farmec aparte.
Este totodata un film emotionant, romantic; mi-a placut sa vad cum Tiger si Zoya lupta pentru dragostea lor. Este frumos sa crezi in povestea ta, in dragostea ta si sa lupti pana la capat pentru cine iubesti.
Stiti ce imi place cel mai mult in filmele indiene? Momentul cand el incearca sa o cucereasca pe ea si de fiecare data ea are replici haioase, taioase si inteligente. Pare ca nu este interesata cand de fapt ea abia astepta invitatia.
Filmul "Povestea tigrului" intra din 6 decembrie in cinematografe, fiind distribuit de BML Entertainment.
.. escu
de Tudor Musatescu
Duminica seara, impreuna cu Emil Calinescu, am vazut o frumoasa piesa de teatru la Comedie.
Un .. escu oarecare isi doreste sa ajunga deputat. Acest .. escu a fost repetent de doua ori in fiecare an scolar, abia daca stia sa citeasca, sa vorbeasca franceza sau sa invete tabla inmultirii. Iar astazi este capabil sa traga toate sforile posibile pentru a ajunge la conducerea tarii noastre.
Cred ca fiecare din noi cunoastem un astfel de om, un fost coleg mai slab la invatatura care astazi are propriul partid sau un business infloritor.
Suntem o tara a lui ..escu. Un ..escu repetent, un ..escu ambitios, un ..escu profitor, un ..escu oarecare.
Mi-a placut jocul Deliei Nartea. Si se stie ca mie imi place Delia Nartea, am vazut-o de cateva ori pe scena Comediei, in Doamne, ce macel!; Domnisoara Iulia si Fata de matase artificiala. Daca te prind ca ma inseli, raman vaduva sa stii!! (Nina)
A adormit inaintea mea aseara, dupa 25 de ani de casnicie, asta inseamna ca ma insala! Un barbat nu are voie sa adoarma inaintea sotiei decat o singura data in viata: atunci cand moare!!
(Miza - actrita Gabriela Popescu a fost deliciul publicului. )
O piesa actuala, plina de umor si ironie. Un must see.
Doina este prietena mea. A fost langa mine in momente frumoase si in momente grele, mi-a dat incredere in mine, m-a facut sa ma simt frumoasa, deosebita.
Seara, dupa o zi plina, obosita, laptele demachiant Doina ma relaxeaza, ma ajuta sa ma regasesc pe mine, sa-mi regasesc naturaletea ascunsa pe tot parcursul zilei in spatele fondului de ten, anticearcanului, rimelului si de ce nu in spatele altor factori externi precum praful si fumul.
Dimineata, dupa o noapte lunga cu oameni dragi si muzica buna, prietena mea este langa mine, imi ingrijeste tenul, ma apara de riduri, ma hidrateaza si imi hraneste pielea. Intr-o calatorie ea este mereu acolo in poseta sau in rucsac, pregatita oricand pentru mine.
Imi place simplitatea, naturaletea, frumusetea; cand plec undeva imi place sa iau cu mine cat mai putine lucruri si niciodata nu-mi uit prietena. Am trecut prin multe impreuna: nopti nedormite, lacrimi sau zambete, calatorii lungi, zile frumoase si calduroase.
Trebuie sa va povestesc cum a inceput relatia noastra.
Mama mi-a prezentat-o pe Doina. Intr-o seara, cand a vazut cat de rosie sunt de la soare dupa o zi de umblat pe munte. Am simtit imediat grija ei pentru mine, efectul ei racoritor, hidratarea si elasticitatea pielii. I-am multumit si a doua zi am plecat din nou pe munte. Bineinteles ca seara am apelat la mama si la noua mea prietena. M-a hidratat, m-a ingrijit si mi-a pastrat bronzul frumos de munte mult timp pe piele.
O mai vazusem pe Doina pe la mama, insa nu am bagat-o in seama pana nu am avut nevoie de ea.
Dupa ce am cunoscut-o cu adevarat ne-am atasat una de alta si de atunci suntem nedespartite. Este la mine in poseta, la mine pe noptiera, la mine in baie.
Doina mea s-a gandit de curand la ceva: o colaborare KREM. Krem, romanul cu talent, o prezinta pe Doina, vedeta romanca cu farmec, intr-o varianta moderna, pe ritmuri frumoase de hip-hop. Ea este vedeta din poseta....fiecarei femei.
Asa-i ca ai si tu Doina ta?
Articol scris pentru concursul SuperBlog 2013.
Si pentru ca Farmec este un brand romanesc, cu 120 de ani de traditie;
Si pentru ca astazi este Ziua Nationala a Romaniei;
La multi ani Farmec si La multi ani cu farmec tuturor romanilor.
