luni, 30 ianuarie 2012

160 de ani de la nasterea lui Ion Luca Caragiale

Alaturi de Mihai Eminescu, Ion Creanga si Ioan Slavici, I.L.Caragiale este unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii romane.

Dintre scriitorii care au cultivat schita(Emil Garleanu, Gala Galaction, A. Bratescu-Voinesti), I.L.Caragiale are meritul de a fi ilustrat cel mai bine specia literara raspectiva. Laitmotivul schitelor sale este fixat de Garabet Ibraileanu: "Acest lucru este ridicolul ce rezulta din spoiala de civilizatie, din contrastul dintre pretentie si realitate, din amestecul de civilizatie si barbarie, amestec manifestat in idei, simtiri, in purtari si inj limbaj."

Schita "D-l Goe..."

Schita "D-l Goe..." a fost publicata in ziarul "Universul" si inclusa in volumul "Momente"(1901), volum pe care un contemporan al scriitorului l-a supranumit "Monumente".
Titlul D-l Goe... are caracter ironic, intrucat Goe nu-si onoreaza atributul de "domn" nici prin comportament, nici prin varsta. Punctele de suspensie tin locul parerii scriitorului despre eroul sau.
"D-l Goe..." face parte, prin tematica, dintre schitele care satirizeaza moravurile de familie in ceea ce inseamna educatia copiilor, contrastul dintre aparenta si realitate.

*

- povestire cu momentele subiectului -

In expozitiune autorul prezinta locul, timpul si personajele. "Ca sa nu mai ramaie repetent si anul acesta" familia promite tanarului Goe sa-l duca de 10 mai la Bucuresti. In dimineata zilei cu pricina, familia astepta "pe peronul din Urbea X" sosirea trenului catre Bucuresti, pentru a asista "la o sarbatoare nationala asa de importanta". Goe, gatit intr-un frumos costum de marinar, este impacientat si "cu un ton de comanda cere sa vina trenul". Mam-mare, mamita si tanti Mita sunt incantate de comportamentul baiatului si nu se simt jignite cand in urma unei "discutii filologice" sunt apostrofate cu "Sunteti proaste".
Sosirea trenului declanseaza intriga. Desi "trenul este plin" prin bunavointa unor tineri doamnele isi gasesc locuri intr-un "cupeu", iar Goe ramane pe coridor cu "barbatii".

In desfasurarea actiunii sunt prezentate intamplarile prin care eroul va fi caracterizat indirect. "Puisorul" vrea sa scoata capul pe fereastra, desi este atentionat de un tanar binevoitor ca acest lucru este interzis. Baiatul raspunde cu obraznicie, apostrofandu-l "Ce treaba ai tu, uratule?", iar apoi ostentativ scoate capul pe fereastra, pierzandu-si palaria suflata de vant. Pe un ton imperativ Goe cere sa se opreasca trenul. Intre timp soseste si controlorul, care obliga familia sa plateasca inca un bilet si o amenda de 7 lei si 50 de bani. In timpul controverselor cu functionarul de la CFR "Goe isi pierde un moment centru de gravitate si se reazama in nas de clanta usii de la cupeu". In loc sa fie pedepsit, "puisorul cel simtitor" este recompensat cu "ciucalata".
Peste putin timp, "damele" observa ca "copilul a disparut" si-l descopera in "compartimentul unde nu intra decat o persoana". Dupa multa tevatura, conductorul il elibereaza pe Goe, iar mam-mare asezata "pe un geamantan strain" ramane pe culoar sa-l pazeasca pe puisor.

"Pe la mijlocul kilometrului 24", cand trenul circula cu mare viteza, Goe se urca pe geamantan si trage semnalul de alarma. Acesta este punctul culminant. Vinovatul nu poate fi pedepsit pentru ca "mam-mare doarme in fundul cupeului cu puisorul in brate".

Deznodamantul. Trenul soseste in Bucuresti cu o intarziere de cateva minute, iar Goe si protectoarele sale se suie in trasura, comandand "La bulivar, birjar! La bulivar...".

- caracterizarea lui Goe -

Eroul principal al schitei "D-l Goe..." este tanarul Goe, un copil lenes, rasfatat, obraznic si prost crescut. Portretul fizic al tanarului Goe este realizat sumar. Goe este prezentat direct, este un copil de varsta scolara, inbracat intr-un minunat costum de marinar, cu inscriptia "Le formidable".
Portretul moral este realizat indirect, prin actiunile, gandurile, faptele si dialogul purtat cu cei din jur. Goe este incult, dar cu pretentii (marinel).
In loc sa fie pedepsit pentru esecul scolar, Goe este rasplatit cu o excursie la Bucuresti de 10 mai. Goe este lipsit de vointa si putere de munca, necesare pentru promovarea anului scolar.
Felul in care este prezentata purtarea celor trei eroine (mam-mare, mamitica, si tanti Mita) evidentiaza intentia lui Caragiale de a surprinde contrastul dintre ceea ce vrea sa para aceasta familie (educata, cinstita si cu un limbaj ales), si ceea ce este ea in realitate (inculta si cu un limbaj de mahala).
Inca de pe peron, tanarul Goe vorbeste urat cu mama, bunica si matusa lui; nu este capabil sa-si arate respectul fata de adulti. Lipsit de bun simt el crede ca i se cuvine totul si ca poate face orice.
La fel de urat vorbeste si cu necunoscutul din tren, care-l sfatuieste sa nu scoata capul pe geam. Vorbele tanarului sunt insotite de gesturi necuviincioase: "se stramba la uratul", "bate din picior", zbiara, se urca pe un geamantan strain si trage semnalul de alarma. Se incuie in "compartimentul pentru o singura persoana" si reactioneaza inj general nepotrivit pentru varsta pe care o are. In acelasi spirit, el comanda sa vina trenul sau sa se opreasca, cerinte noptrivite si ele cu varsta personajului.
Prin comportamentul sau Goe este un personaj simbol, tipul copilului rasfatat de generatii diferite de adulti din familie (mama, matusa si bunica). El este victima unui mod gresit de educatie.

*

Schita este o specie a genului epic in proza, de dimensiuni reduse, cu o actiune lineara, personaje putine si sumar caracterizate.
In schita "D-l Goe..." actiunea are un singur fir epic: o calatorie cu trenul la Bucuresti. Ea este concentrata - cateva ore in dimineata zilei de 10 mai, accentul cazand pe desfasurarea actiunii si pe punctul culminant.
Modurile de expunere folosite sunt naratiunea, dar mai ales dialogul, care transforma schita intr-o derulare de secvente aproape cinematografice.
Caracterizarea personajelor se face direct de autor si indirect prin gestica si limbaj. Portretul fizic al lui Goe se refera la imbracamintea care oglindeste starea sociala a familiei sale. Tanarul Goe poarta un frumos costum de marinar si palarie de paie cu inscriptia pe panglica "Le Formidable". Eroul apare ca un produs al societatii burgheze, contemporane lui Caragiale, un prototip de infumurare, prostie si obraznicie. Desi Goe este personajul principal, ironia scriitorului se indreapta mai ales spre celelalte personaje: mam-mare, mamitica si tanti Mita, "protectoarele" vinovate de comportamentul copilului. Prin caracterizarea adultilor, autorul urmareste a releva ignoranta si superficialitatea burgheziei romane de la inceputul secolului XX.

I.L.Caragiale s-a bucurat de aprecierea contemporanilor sai si de a urmasilor, fiind considerat un clasic, pentru ca stapaneste arta cuvantului prin armonii lingvisticeperfecte.


Niciun comentariu: