Vlad este un superblogger pe care l-am cunoscut in drum spre gala SuperBlog 2013. El este "soferul" care ne-a dus in siguranta pana acolo si inapoi. 5 superbloggeri am fost in masina..am vorbit, am ras, am ascultat muzica si desi am derapat la un moment dat, ne-am simtit bine si in siguranta cu Vlad, superbloggerul nostru. Si .. la o discutie in online apoi .. Vlad mi-a propus sa scriu un guest post la el (aici) .. si eu de asemenea am asteptat guest post-ul lui referitor la relatii.
Ce a iesit va las pe voi sa vedeti. Ii dau legatura lui Vlad:
E greu.. sa fii invitat la guest post… mai ales de la un blogger cu greutate cum este Raluca.
Si totusi intr-un final… mi-a venit inspiratia… ca intodeauna, bazat pe ceea ce se intampla in jurul meu. Pentru ca incerc sa fiu o persoana analitica, sa observ.. si de cele mai multe ori sa nu judec.
Dar sunt om si nu imi iese intodeauna.
Voi scrie despre ceva ce in conceptia mea este destul de greu de inteles. Si anume despre relatia dintre mama unui baiat si prietena acestuia sau mai bine zis intre “soacra si nora” – faza incipienta.
De ce este greu de inteles pentru mine? Pentru ca mama nu a apucat sa imi cunoasca “cuceririle”. Si nu pot spune ce reactie ar fi avut. Dar ma pot uita in jurul meu, la prieteni, la relatiile lor, si la reactiile mamelor lor. Unele sunt ok, mama este de acord cu prietena, o place, o invita acasa, devin confidente, etc. Influenteaza
respectivul, prin simplul fapt ca o place pe ea. Chiar daca ea poate fi nepotrivita. Pentru ca am intalnit acest caz. Ei se cunosc. Ea frumoasa, desteapta, devreme acasa, plina de calitati vizibile si de defecte ascunse. El si mai si, baiat simpatic, cu bun simt, job bun si stabil, prezentabil si destept. S-au cunoscut, dupa lungi tatonari reciproce(cam ca in adolescenta), au facut pasul inainte si intr-un final fericit(sa ii spunem asa) au facut pasul cel mare… mai bine sa ii spunem totusi “pasul intermediar” si au devenit un cuplu.
Ca in viata oricarui cuplu, au urmat pasii normali si au ajuns sa se mute impreuna.
La ea acasa(el din nefericire la o varsta apreciabila – locuieste inca cu parintii).
Si de aici problemele. A inceput sa o cunoasca mult mai bine, au aparut si diferentele intre ei, amplificate de omniprezenta mama a tipului si de nemultumirea ei legata de faptul ca “odorul” nu mai sta acasa. Dar pentru ca prietena amicului, a reusit sa impace oarecum capra cu varza si sa se faca placuta de catre mama acestuia, relatia a mers mai departe, in ciuda faptului ca au aparut nemultumiri din partea lui.
S-au certat, s-au impacat si tot asa pe parcursul unui an si ceva, perioada dupa care noi, prietenii lui am incetat sa ne mai implicam in vreun fel. Deoarece a devenit clar pentru noi ca si mama lui are un cuvant greu de spus in relatia lor. Si dupa inca o anumita perioada in care el a declarat ca s-a terminat, ca nu se potrivesc.. etc.. la finalul anului trecut, s-au reimpacat (pentru a N oara)… dar de data asta cu concursul nemijlocit al mamei. Nu reusesc sa imi dau seama exact daca este decizia corecta pentru el, desi din discutiile avute, cred ca nu. Dar sunt sigur ca este decizia mamei sale. Ceea ce iar mi se pare incorect. Pentru ca nu pot fi de accord cu idea ca parintii mei sa decida in vreun fel ce este bine si ce nu referitor la viata mea sentimentala.
Mai exista bineinteles si cazul in care ei se inteleg perfect dar mama nu o suporta pe ea. Si el se cearta de obicei cu ea… Pentru ca prietena o poti schimba. Mama nu. Am intalnit si acest caz.
Poate sunt eu mai certaret din fire, dar clar nu as permite ca mama sa imi afecteze relatia. Pentru ca in primul rand, daca am invatat ceva de la ai mei, este faptul ca ceea ce mi se intampla este consecinta deciziilor luate de mine. Si de ce sa invinovatesc pe altcineva pentru ceva?
Si probabil mai exista cateva tipuri de exemple. Va las pe voi totusi sa incercati sa le identificati.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu