"A fost candva in Thule departe
Un rege adanc devotat
Caruia iubita pe moarte
O cupa de aur i-a dat.
Doar ea avea pret pentru dansul
La orice ospete-o golea;
Simtea cum il biruie plansul
De cate ori sorbea din ea.
Iar cand i-a fost moartea aproape
Urmasului dat-a pe rand
Cetati cu pamanturi si ape;
Dar cupa de aur - nici gand.
Intins-a o masa regala
Cu mari cavaleri langa el
In vasta strabunilor sala
La marginea marii-n castel.
Chefliu, caruntit, care jarul
Din urma al vietii-a sorbit,
De-acolo de-odata paharul
Cel sfant, in abis l-a zvarlit.
Vazu cum se duce, cum zboara,
Cum soarbe si bea din potop,
Si ochii lui umezi secara,
Si n-a mai baut nici un strop."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu