viata de actor

stie cineva cum este sa joci pe o scena in fata a mii de oamenii
care te studiaza si iti critica cel mai mic gest, cea mai mica gresala?
stie cineva cum este sa tremuri in spatele cortinei inainte de a intra pe scena,
sa simti ca nu mai stii rolul, sa faci exercitiile de destresare...
si totusi atunci cand pasesti pe scena sa fii tu, fara tremurat, si cu rolul foarte bine stiut si demonstrat publicului?
Simti ca acolo este locul tau, ca altceva nu stii sa faci in viata, si dai tot ce este mai bun din tine, doar pentru a vedea un public multumit.
stie cineva ce simti atunci cand primesti aplauze si sala se ridica in picioare pentru prestatia ta si a colegilor de scena?
Este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le poti trai in viata. Este minunat sa stii ca desi nu esti cunoscut(a) cum sunt Stela si Arsinel, totusi sa primesti aplauze si felicitari din partea publicului.
A fii actor nu inseamna a minti, asa cum cred multi tineri in ziua de azi; inseamna a te identifica cu personajul, si a face publicul sa inteleaga ce inseamna sa fii "avar", "ipohondru" sau "indragostit".
A juca teatru inseamna a avea o personalitate puternica care nu se schimba la fiecare identificare cu alt personaj; ramai tu, asa cum stii sa fii cel mai bine in propria persoana, insa pe scena stii cum sa te faci cat mai bine inteles pentru a transmite mesajul tau catre spectatori.
Si de cele mai multe ori transmiti atat de frumos acel mesaj incat reusesti sa faci publicul sa se identifice cu personajul tau, sa simta ca traiesc piesa si sa fie multumiti ca au venit la spectacol.
A fii actor inseamna a avea un dar primit din ceruri, si a stii sa-l impartasesti celor din jurul tau.
A fii actor inseamna a te bucura de fiecare moment al vietii si a arata celor din jur cum sa se bucure de cele mai minunate momente care le sunt oferite.
O zi din viata unui actor:
se trezeste tarziu, fuge la repetitii, repetitii care nu sunt deloc usoare si cine crede acest lucru se insala amarnic.Seara se pune piesa in scena in fata publicului, iar dupa piesa actorii raman pentru a dezbate impresii, sentimente, emotii pana in noapte tarziu.
Nimic nu este usor in viata; insa repetitiile pentru o piesa sunt extraordinar de dificile, totul este sa nu te lasi batut, sa ai rabdare, sa stii ce ai de facut si sa nu uiti ca publicul asteapta sa vada un rezultat frumos, o piesa extraordinara si cei mai buni actori.
De aceea se lucreaza intens la repetitii, zile intregi...iar rezultatul merita efortul lor.
Nimeni nu stie cate ore, zile de repetitii sunt in spatele catorva minute pe scena; nimeni nu poate intelege emotiile unui actor, trairile sale .
Dar publicul stie intotdeauna sa rasplateasca actorul cu aplauze calde, pline de bucurie; iar aceste aplauze sunt cele mai frumoase cadouri pe care le poate primi un actor de la publicul sau. Nu flori sau bomboane, felicitari etc...aplauze, atat.
Deci, haideti sa apaudam actorii nostri!
Sa nu ii criticam, pentru ca nu suntem in masura sa o facem; poate ca noi acolo in locul lor nu am fii facut fata asa cu brio cum stiu numai ei sa o faca.
Frumoasa viata de artist!