Ultimele ore ale lui Ceausescu

Pe langa articolele interesante pe care am avut ocazia sa le citesc in ziarul "Adevarul" luna aceasta, piesa de teatru de la Odeon "Ultimele ore ale lui Ceausescu" mi-a oferit cateva informatii noi (ex. generalul Stanculescu s-a spalat pe maini cu whisky inainte de executia lui Nicolae Ceausescu - parca era Pilat, asa cum afirma insusi generalul), mi-a adus lacrimi in ochii (Dinu Lupescu povesteste cum o fetita din copilaria sa, vecina de la bunici, a fost impuscata in cap in timp ce statea cuminte intinsa in pat; cat de infiorator, sa ai doar 4-5 ani, sa fii fara pacate si sa mori prosteste) , i-am inteles mai bine pe intelectualii care au fugit din tara cu ani in urma ( ex. Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionesco); am crezut in libertatea obtinuta acum 20 de ani de catre Marea Adunare Nationala(oarecum, dar nu mai vreau sa intru in detalii).

Cred ca au fost, si inca mai sunt, foarte multe aspecte ale vietii sub dictatura inca necunoscute. Ar trebui sa dam curaj parintilor nostrii, revolutionarilor, securistilor acelor vremuri, sa ne spuna macar o parte din adevarul ascuns. Ar trebui sa ne dorim noi sa aflam mai multe. Sa ne cunoastem mai bine trecutul, pentru a nu repeta greselile stramosilor nostri. Ar trebui sa citim mai mult "Adevarul" sau "Ziarul financiar" sau reviste IT, decat "Can Can", "Libertatea" sau "Click". Ar trebui sa invatam sa gandim, nu doar sa ne cumparam diplome de academicieni sau doctori si sa ne credem mai presus decat altii.