Serpico (1973)

Un film care are la baza povestea adevarata a politistului new yorkez Frank Serpico.

Frank Serpico este un politist renegat de colegii sai deoarece refuza sa ia mita, si lupta impotriva coruptiei. Si reuseste sa o demaste!

"Cand observi pe cineva murdar, da-ti jos ochelarii si sterge-i !!!"

Shakespeare

Sonete

Timpul necrutator nu poate fi invins decat prin iubire.

In primele 10 sonete shakesperiene apare tema: prelungirea prin urmasi; in urmatoarele 10 apare opera de arta, transfigurarea celei mai bune parti din sufletul poetului, nu conteaza numele artistului ci pata din perete, expresia artistica.

In sonetul 20 ne apare iubirea poetului pentru o fiinta androgina. Androginul este simbolul armoniei, al perfectiunii. Sonetele 21-154 sunt simple, insa ascund un mesaj profund: iubirea, calea unica de intrare in desavarsire.

Regele Lear

tema: conflictul intre generatii

Lear este autoritatea inviolabila, caci orice parinte este un rege, o autoritate ce trebuie respectata.

Lear imparte regatul in functie de cum fiicele sale stiu sa-si manifeste iubirea fata de el. Ceea ce tine generatiile legate este iubirea; orice parinte este absurd pentru ca traieste dramatic batrantea. "Prin urmasi omul se prelungeste."

Goneril si Regan inteleg miza acestei intrebari, si cuvintele dragastoase ale acestora fac parintele sa mearga mai departe.

Cordelia este alungata, desi ea il iubeste cu adevarat.

Datorita lipsei de respect a fetelor Goneril si Regan, regele pleaca in lume noaptea si traieste la apogeu criza sa si vrea sa se poarte ca un rege desi nu mai are regat: "Sa vina garzile si sa le-nchida".

Lear isi va da seama in cele din urma de dragostea Cordeliei, dar tragedia se va termina cu moartea acestor doua personaje.

Piesa ne prezinta sensul tragic al existentei; doar cand isi pierde locul omul isi intelege adevaratul destin.

...

Am incercat sa ma schimb, sa intorc foaia.

Foaia nu s-a intors...

Divina Comedie

Dante Alighieri

Este un poem amplu, ce are ca tema calatoria lui Dante in lumea de dincolo; calatorie fabuloasa realizata in spirit crestin.

Lumea de dincolo este formata din iad, purgatoriu si paradis.

Intreaga poveste este cladita pe ideea traditiei: omul renaste prin continuitate.

Intreaga lume a antichitatii se afla in Infern, asemuit unei palnii uriase aici exista 3 categorii de vina:

- vina fata de altul, greseala instinctuala: hotii, talharii, ucigasii;

- vina fata de ei insisi: narcisistii, lacomii, viciatii, sinucigasii;

- vina fata de Dumnezeu: tradatorii cei care au gresit constient.

Didona nu pastreaza credinta juruita cenusei sotului ei, indragostindu-se de Enea. Parasita de acesta ea s-a sinucis.

Cleopatra, regina Egiptului, s-a lasat sa fie muscata de o vipera, pentru a nu cadea in mainile lui Octavianus.

Hotul Amiele este pedepsit sa se transforme continuu din sarpe in om si vice-versa.

Francesca da Rimini se indragosteste de cumnatul ei, Paolo Malatesta. Fratele lui Paolo ii ucide. Cei doi ajung in Infern, insa nu sunt pedepsiti pentru ca iubirea lor este nevinovata.

In Padurea Sinucigasilor, sinucigasii sunt obligati sa traiasca impotriva vointei lor - sufletele lor erau inchise in scoarta unor copaci.

In Purgatoriu Dante este condus de vulturul dumnezeiesc. Aici poetul intruchipeaza in scene alegorice diverse pilde.

In Paradis este calauzit de Beatrice. (beatrix = de 3 ori fericita)

Aici Dante imagineaza o intalnire cu spiritele sfintilor parinti crestini ai bisericilor.

Sf Augustin

Sf Toma Darkvino

Sf Francisco - mire al saraciei

Deasupra acestora se afla trandafirul alb, cel care simbolizeaza solidaritatea, sufletele curate ale credinciosilor.

Pentru Dante, Dumnezeu arata ca o plasma cu 3 niveluri. Dumnezeu este focul care emana iubire. Apropiindu-se de el isi vede propria figura si are o revelatie: a iubi inseamna a renunta la sine, a-ti regasi chipul in celalalt. Iubirea roteste sori si stele.

3 fiare cauta sa-i opreasca ascensiunea si mantuirea lui Dante

"o pantera usoara" - simbolizeaza desfranarea

"un leu cu ascutita gheara" - simbolizeaza mandria, violenta, trufia neinfranata

"o lupoaica numai piele si os" - simbol al avaritiei, lacomiei

Calatoria e intretinuta de dragoste.

Autorul expune drumul sau acolo unde nu sunt stele, acolo de unde se pot sui spre stele, acolo unde stralucesc stelele.

Literatura latina

Tristele

de Ovidiu

a fost izgonit din Roma, pentru ca s-a aflat la locul nepotrivit in momentul nepotrivit; s-a instalat la Tomis si a murit pe tarmul Marii Negre.

Tristele sunt redactate in forma unor scrisori, compuse pe un ton elegiac. Poetul isi plange soarta, se plange de iernile grele in care marea ingheata la tarm si vinul in amfore.

Au fost scrise in Tomis, si trimise si publicate la Roma.

Iliada

de Homer

prezinta asediul de 10 ani, razboi dus de Agamemnon si Menelau pentru cucerirea cetatii Troia, pentru a pedepsi rapirea Elenei, sotia lui Menelau, de catre Paris, fiul regelui Priam.

Suparat de nedreptatea comisa de Agamemnon, care, abuzand de calitatea lui de condamnat, ii luase o sclava. Ahile refuza sa mai participe la lupte, fapt ce favorizeaza succesele troienelor.

Patrocle imbraca hainele lui Ahile si intra in lupta pentru a-i inspaimanta pe troieni.

Hector il ucide pe Patrocle, prietenul lui Ahile, fapt care il determina pe Ahile sa reintre in lupta, animat de dorinta de razbunare.

Ahile il ucide pe Hector, tarandu-i trupul in urma carului sau de lupta.

Pe Ahile il umanizeaza prietenia cu Patrocle, sentiment profund, care il indeamna sa se intoarca la lupta si sa-si razbune prietenul chiar cu pretul vietii.

Visul lui Ahile: ii apare Patrocle si il roaga sa il inmormanteze dupa traditie ca sufletul lui sa poata cobori in Infern.

Ahile sacrifica 19 troieni pentru ca sufletul lui Patrocle sa fie ridicat la cer.

Cu gandul la tatal sau, Ahile se induioseaza in fata lui Priam.

Moare ucis in lupta de sageata lui Paris, in picior, in punctul vulnerabil.

Arta poetica

de Horatiu

Horatiu a scris prima arta poetica, invocata de toti marii scriitori. Este opera in care autorul isi exprima conceptia despre arta.

"Am ridicat un monument pe care

Nici ploaia si nici vantul nu-l darama

Pentru ca el reprezinta o parte din mine

Si anume cea mai buna."

Tragedia antica greaca

Eschil, Sofocle si Euripide ne aduc opere inchinate omului care isi depaseste suferinta prin demnitate.

Eschil - "Persii", "Cei 7 impotriva Tebei", "Prometeu inlantuit"

Sofocle - "Antigona", "Edip rege", "Electra"

Euripide - "Hecuba", "Troienele"

Edip rege este o tragedie a cunoasterii. Eroul este stapanit de patosul adevarului pe care il va afla cu pretul propriei sale prabusiri.

Cetatea Teba este bantuita de ciuma si regele Edip si-a trimis cumnatul, pe Creon, sa afle de la oracolul lui Delfi cum isi poate salva tara. Creon se intoarce cu vestea ca zeii vor face sa inceteze ciuma atunci cand tebanii il vor pedepsi pe ucigasul inca necunoscut al lui Laios, fostul lor rege.

Edip este strain de Teba, el a venit din Corint si a fost incoronat rege in locul lui Laios, mort de curand, ca o rasplata pentru ca rezolvand enigma Sfinxului scapase cetatea de acest monstru ce lua viata tuturor celor care nu-i puteau raspunde la ghicitoare.

Edip arunca un greu blestem asupra criminalului necunoscut, jurand sa-l descopere si sa-l pedepseasca.

Chemat de rege, soseste batranul prooroc orb Tiresias, care il stie pe vinovat; iar cand il acuza direct pe Edip acesta il considera mincinos.

Iocasta, fosta sotie a lui Laios, acum sotia lui Edip, spune ca lui Laios i-a fost prezis ca va fi omorat de propriul sau fiu.

Cand se afla adevarul, ca Edip era fiul lui Laios, Iocasta se sinucide si Edip isi scoate ochii si se osandeste singur la exil.

Destinul l-a invins pe Edip, dar acesta s-a ridicat deasupra sortii prin demnitatea cu care a infruntat-o si prin patosul cu care s-a pus in slujba adevarului.

Lupta!

Nu-ti linge ranile, celebreaza-le. Sunt dovada ca ai luptat.

Un veac de singuratate

Gabriel Garcia Marquez

Tema: mesajul aflat la indemana, dar pe care omul nu il poate descifra

Romanul urmareste destinul unui neam, neamul Buendia, care renaste intr-un sat rupt de lume in America de Sud: Macondo.

Are loc o lupta de cocosi intre Jose Arcadio Buendia si Prudencio Aquilar. Aquilar este invins si il blesteama pe Jose Arcadio spunand ca, atunci cand interdictia se va incalca se va naste un copil cu coada de porc, adica iguane, care vor fi semnalul stingerii lumii.

Jose Arcadio Buendia pleaca impreuna cu Ursula Iguaran si cativa prieteni in lume, dar dupa ei vine fantoma lui Aquilar. Ajung intr-un loc paradoxal din care par a nu mai putea iesi. Pe ruinele unei alte lumi ei intemeiaza satul Macondo.

Orice asezare inaltata sacralizeaza. Cei doi parasesc locul blestemului, merg in pustiu si ridica o alta asezare. Macondo prin existenta sa ritualica sterge pacatul, insa atunci cand incestul se repeta, blestenul se implineste.

Jose Arcadio si Ursula au trei copii:

- Jose Arcadio, marinarul: fiinta activa, vulgara, incapatanat. La 16 ani are o aventura cu Pilar Ternera, au un copil (Jose) Arcadio si speriat fuge in lume cu tiganii.

- Aureliano, colonelul: fiinta inchisa in sine, preocupat de alchimie si fabrica pestisorii de aur. La 27 de ani se indragosteste de o fetita de 11 ani, Remedios, fiica lui Don Apolinar Moscote, care moare otravita cu propriul sange, cu o pereche de gemeni rasuciti unul intr-altul.

- Amaranta: otravita de singuratate

Timp de sase generatii membrii neamului Buendia traiesc sentimentul tragic al singuratatii in toate aspectele vietii lor. Cei cu numele Arcadio sunt impulsivi si intreprinzatori, iar cei cu numele Aureliano sunt inchisi dar perspicaci.

Pestisorii de aur sunt un simbol al sexualitatii, a misterelor, a fortelor abisale. Crearea acestor pestisori sugereaza ratarea existentiala a lui Aureliano.

Arcadio bastardul este rau instinctual, se amesteca in razboiul civil, facand de ras clanul.

Apare Rebeca, simbol al stingerii lumii, un copil ciudat de 11 ani, care are un bilet strain ce spune ca este verisoara de-a doua cu Ursula. Existenta sa este misterioasa: se hraneste cu tencuiala de pe ziduri si cu pamant umed si aduce boala insomniei, manifestata totodata si prin uitare.

Boala insomniei este un simbol mitic, un act initiatic, o pregatire spirituala a fiintei pentru intrarea in eternitate. De dincolo de mormant Melchiade, tiganul magician, se intoarce pentru a aduce elixirul salvator.

Apare amorezul, frumosul italian, Pietro Crespi, aducand pianul comandat de Ursula. Amaranta face o pasiune pentru el, insa el se indragosteste de Rebeca. Atunci Amaranta e hotarata sa se razbune.

Apare Jose Arcadio marinarul si se casatoreste cu Rebeca. Ursula ii da afara din casa.

Amaranta, dupa ce e convinsa ce este iubita de Pietro se razbuna, Pietro ajunge sa se sinucida, iar Amaranta cuprinsa de remuscari isi tine mana deasupra flacarii.

Arcadio marinarul moare intr-un mod suspect, iar sangele lui traverseaza orasul pana in bucataria Ursulei.

Colonelul Aureliano se implica in razboiul civil, datorita orgoliului sau. Apar cei 17 bastarzi ai sai:

- Aureliano cel Trist - este cel care amenajeaza Fabrica de Gheata, aduce trenul;

- Aureliano Centene

- Aureliano Serrador

- Aureliano Arcaya

- Aureliano Amedor

....

Au fost omorati toti 17, cu crucea in frunte.

Arcadio bastardul este ucis la zid. Impreuna cu frumoasa Sofia Santa de Piedad i-au avut pe frumoasa Remedios si pe gemenii Segundo Jose Arcadio si Aureliano.

Se naste un copil cu coada de porc din tatal Aureliano Babilonia si mama Amaranta Ursula, copil ce avea sa puna capat spitei.

Aureliano Babilonia descifreaza pergamentul lui Melchiade, canform caruia o furtuna apocaliptica sterge Macondo de pe fata pamantului, atunci cand ultimul Buendia termina de descifrat profetia.

Semintiilor condamnati la un veac de singuratate nu le este data o a doua sansa. Tribul lui Melchiade fusese sters de pe fata pamantului pentru ca depasise limitele cunoasterii omenesti.

cand vrei sa fie bine, dar nu stii cum si ce sa faci pentru asta...ce faci?

Catunul

William Faulkner

Romanul Catunul face parte din trilogia scrisa de Faulkner (Catunul+Orasul+Casa cu coloane).

Tema romanului este ascensiunea unui neam, neamul Snopes, prin mai multe micronaratiuni care au rostul de a crea impresia de ascensiune epidemica a unui clan care vine si ocupa rand pe rand "mosia frantuzului".

Familia Snopes arendeaza pamant de la Varner.

Batranul Ab Snopes in tinerete are ceva avere cat sa suprevietuiasca decent: are un cal - lucru foarte important pentru fermieri.

Intr-o zi pleaca la targ sa cumpere un storcator - pe drum intalneste un geambas si crede ca-l poate pacali: vrea sa cumpere doi catari. Ab vrea sa catige de pe urma celui care era pregatit astfel, a vrut sa fie mai viclean decat cel care facuse din viclenie o munca constanta.

Acum Ab este un om care nu mai are nimic de pierdut, este calcat in picioare de viata si astfel recurge la masura extrema: incendierea surilor proprietarilor pe pamantul carora se aseaza.

Flem Snopes, fiul lui Ab, este tipul arivistului, insa lipsit de agresivitate. Flem se dezvolta langa un om acrit de viata. Ab isi dezvolta dorinta de posesiune si nu are respect pentru nimeni si nimic, nu are respect pentru proprietatea altuia.

Prima discutie al lui Flem cu Jody este evaziva, ambigua, evita orice mesaj clar. Flem il roaga sa-i dea postul de vanzator la pravalie. Jody ii ofera acest post pentru ca pur si simplu este intimidat; ii este frica sa nu-i dea foc hambarului. Flem pune incetul cu incetul stapanire pe pravalie. Il obliga pe Will, tatal lui Jody, sa-si plateasca tutunul luat din propriul lui magazin. Refuza sa mai vanda pe datorie unui vechi client. Poarta camasi albe, asemeni lui Will, dar pe care nu si le spala: are pretentii, dar nu are respect fata de sine. Poarta o cravata minuscula, asemeni lui Jody, si salopete cenusii.

Isaac este tipologia idiotului; fara idei. Face o pasiune pentru vaca lui Houston; de aici rezulta si la el instinctul de posesiune pentru bunul celuilalt. Prin vaca, el identifica un spatiu general al lumii, vaca devine imaginea simbolica a casei, a mamei.

Mink este tipul ucigasului. El il omoara pe Houston. Se considera victima lui Flem, deoarece acesta era dator sa vina sa-l scoata de la puscarie. El trateaza regulile moraleca pe niste oprelisticare trebuie rezolvate.

Atat Flem, cat si Mink, au aceeasi justificare: supravietuirea cu orice pret si in ciuda tuturor obstacolelor, si Houston este doar un obstacol in calea sa.

Viata lui Jack Houston simbolizeaza forta unei mari pasiuni, care actioneaza instinctual, inconstient. Adolescent, isi paraseste casa parinteasca in cautarea unei vieti independente, parand ca a uitat-o pe Lucy, prietena lui din scoala. Sotia, ii moare la putin timp dupa casatorie si Houston traieste in singuratate pana cand viata ii este intrerupta de pusca lui Mink.

I.O. este impostorul ( o alta latura a arivistului). El se aseaza pe locul altcuiva cu constiinta clara ca il merita. Se da drept invatator, dar de fapt nu stie decat citate biblice. Cand vin dupa el femeile, si se afla ca este bigam, I.O. fuge din catun.

Lump este tipul excrocului. Lipsit de scrupule distruge lumea din catun organizand spectacole deocheate, scandaloase: ex: face dragoste cu negresa.

Depune marturie la proces pentru a-l salva pe Flem in afacerea cu catarii.

Pe masura ce trece timpul, Flem se imbogateste, achizitioneaza pe rand proprietatile familiei Varner, infiltrandu-si rudele in sat (la fierarie, la scoala, la pravalie). Se casatoreste cu fiica lui Will, Eula, care a fost parasita de iubitul ei. Eula simbolizeaza principiul vital, senzualitatea, feminitatea mitica, abundenta si inconstienta, natura insasi, traieste in plinul vietii.

Flem aduce doi Snopsi pe care ii angajeaza la moara, insa cum cei doi nu erau in stare de nimic, curand moara este falimentata. Flem face o alta moara temporara, apoi preia la un pret de nimic moara Varnerilor. Flem ne apare in postura de personaj paianjen, care stie sa persevereze, care asteapta momentul cel bun, asteapta doar ca celalalt sa renunte, el nu face nimic.

Parabola printului intunericului este cheia romanului, vine sa explice sensul acestui personaj.

Un om obisnuit isi depune sufletul la banca iadului. Dupa un timp, sufletul fiind nesemnificativ se evapora si ramane doar o murdarie mica. Omul vine si isi cere sufletul inapoi si nu vrea sa plece fara el. Prin perseverenta, omul obtine infernul, desi el vroia doar sufletul sau inapoi.

Asemeni lui Flem actioneaza legal, dar imoral in toate circumstantele. Flem si acel om obisnuit au legea de partea lor. Ei insista pana cand celalalt cedeaza. Omul nu este agresiv, nu-i smulge Infernul printului cu forta. Are gura plina de texte de lege si vine cu un geamantan de pai, care fac trimitere la Flem.

Puiul

de I. Al. Bratescu-Voinesti (1868-1946)

expozitiunea

Intr-o primavara, o prepelita intoarsa din tarile calde, cloceste 7 oua din care ies 7 pui pe care-i ingrijeste cu multa dragoste.

Odata, prin iunie, cand au venit taranii sa secere graul, puiul cel mare n-a alergat repede la chemarea mamei sale si a fost prins de un flacau, dar a avut noroc de un taran batran care s-a rugat pentru el si a fost eliberat. Apoi, cu timpul, mama prepelita a ijnceput sa-i invete sa zboare.

intriga

Intr-o dupa-amiaza, pe la sfarsitul lunii august, un vanator primejduieste viata puilor , dar prepelita, care-si iubeste puii nespus de mult, il indeparteaza. Inainte de a pleca vanatorul trase in puiul cel mare care zburase din locul unde-l lasase prepelita si pe care-l rani la o aripa.

desfasurarea actiunii

In momentul in care prepelita il gaseste pe puiul cel mare ranit isi da seama ca acesta este pierdut, dar isi ascunde durerea care o cuprinde fata de puii ei.

Vremea se raceste iar puiul cel mare sufera cumplit din cauza ranii. In acest timp "prepelita ar fi dorit sa se rupa in doua: jumatate sa plece cu puii sanatosi care sufereau de frigul toamnei inaintate, iar jumatate sa ramana cu puiul schilod, care se agata de ea cu disperare.

punctul culminant

Prepelita se hotaraste sa-si salveze puii sanatosi de frigul iernii apropiate, plecand cu acestia in tarile calde si lasandul-l singur pe puiul cel mare.

deznodamant

La marginea lastarului, puiul cel mare moare inghetat, platind pentru greseala sa de a nu asculta sfatul mamei.

La Vulturi!

Gala Galaction

Gala Galaction, pe numele sau adevarat Grigore Pisculescu a fost unul dintre scriitorii reprezentativi din perioada interbelica, pentru ca-n opera sa, formata din schite, nuvele si romane, autorul a infatisat viata grea a taranimii si drama intelectualitatii marginalizata social.

Nuvela "La Vulturi!" are ca sursa de inspiratie realitatea social politica si istorica a Tarii Romanesti din prima jumatate a secolului al XIX-lea.

Tema nuvelei prezinta viata pastorilor in timpul miscarii populare condusa de Tudor Vladimirescu si felul in care aceasta se reflecta in constiinta omului din popor. Naratiujnea, intretaiata de dialoguri si descrieri explicative sub raportul relatiei om-natura, surprinde situatia precara (nesigura) a pastorilor permanent amenintati de primejdii.

Cuvantul "vulturi" din titlul nuvelei are o tripla semnificatie. Poate simboliza aspiratia catre inalt, mandria si speranta oamenilor, deci ei sunt pastorii izolati si solitari in creierul muntilor. Poate fi vulturi ca pasari de prada, si astfel simbolizeaza pe cotropitori si vesnicul pericol ce-i pandeste pe oameni. Sau poate fi un toponim prin care autorul fixeaza locul actiunii.

Exista in nuvela doua tablouri: cel dintai dominat de chipul batranului Danila "om care trecuse prin multe suferinte si incercase multe valuri de amaraciune" si al doilea din care se desprinde figura impunatoare a Agripinei, mama capabila de eforturi supraomenesti pentru salvarea copiilor ei.

Primul tablou are rol de expozitiune dezvoltata pentru ca infatiseaza cadrul actiunii, momente semnificative din biografia lui Mos Danila, schitand atmosfera sumbra, de incertitudini si teama.

Actiunea incepe intr-o zi de primavara, cu soare pe "culmile Scripetelui", aproape de izvorul Iablanicioarei. In ziua aceea pe cer nu era nici un nor, iar muntii uriasi "pareau blajini, tihniti si prididiti de soare". Satul format din 10-20 de case ca un adevarat "cuib de vulturi" era locuit de oieri si parea "o fantana intre munti". Primejdia care ii ameninta pe locuitori este sugerata metaforic de "vulturii ce pluteau neobosit, scaldandu-si aripile in lumina si dand fiorii mortii pasaretului de casa". Atentia scriitorului se opreste asupra gospodariei lui Danila, "starostele ciobanilor din partea locului, venetic de pe plai, dar mare baci la batranete."

In tinerete, gospodarul "care trecuse prin multe suferinte si incercase multe valuri de amaraciune", agonisise de trei ori avere si de trei ori totul fusese jefuit de turci, caci existenta oamenilor era permanent amenintata de jaf, de invazii straine si de moarte. Deznadajduit, Danila "care era de felul lui de dincoace de Olt" isi paraseste locurile natale si se retrage in munti sa nu mai vada plaiul si silnicia dupa el". Taranul ajunge la izvorul Iablanicioarei, devine cioban dibaci, apoi staroste, isi reface gospodaria si isi rostuieste copiii.

Ajuns la varsta de 80 de ani, batranului nu-i este dat sa cunoasca "tihna' pentru ca se afla intr-o zi vestea "ca Alexandru Sutu a murit, ca Tudor Vladimirescu zguduie Oltenia si a imprastiat pretutindeni o strigare", chemand pe panduri si pe plaiesi la lupta impotriva boierilor si grecilor haini. Starosterele fiind prea batran il trimite pe cel mai drag dintre ginerii sai, pe Paun Ozun "un roman falnic, trup si suflet de viteaz", sa-l slujeasca pe Tudor pana la moarte.

Paun este insotit de "zece voinici platiti si imbracati de Mos Danila". Barbatii au plecat pe la sfarsitul lui ianuariesi de ceva vreme batranul nu mai are nicio veste de la ei. Pentru a-si ascunde ingrijorarea el se apleaca cu evlavie asupra cartilor sfinte, se ocupa de "rostuirea" ciobanilor si o imbarbateaza pe fiica sa Agripina, sotia lui Paun Ozun, spunandu-i ca "Tudor si Paun stau si stapanesc in Bucuresti". Batranul are grija si de nepotii sai, dintre care Paunas "berbecelul cel mai drag" este considerat de batran simbolul a ceea ce "are sa fie peste 40-50 de ani pe plaiul dezrobit de Tudor".

Pe la inceputul lui mai, dupa o luna "de ploi putrede" starostele urca la stana in prima zi insorita. Este tocmai ziua navalirii turcilor in satul in care se aflau numai "un cioban batran si schiop care dregea sadilele", cativa mosnegi, femei si copii.

Cel de-al doilea tablou se deschide cu intriga nuvelei. Autorul realizeaza la inceput un tablou dupa natura impresionant prin frumusetea salbatica a locurilor "aripile negre ale padurilor de brad...fanetele inflorite si gurile de secure ale scripetelui muscand din cerul albastru".

Vestea navalirii turcilor precipita actiunea si declanseaza spaima. Smulsa din indeletnicirea ei zilnica de gospodina si mama iubitoare, Agripina traieste groaza invaziei dezvaluita gradat prin consemnarea starilor fizice si psihice: "Fugiti! Fugiti! vin turcii....tresari si intoarse capul spre usa deschisa. Groaza vestii se prefacu deodata in groaza faptului vazut cu ochii. Din fundul vaii coame de cai zbucnira intr-o clipa si in fiecare coama cate un cap de turc."

Desfasurarea actiunii incepe cu descrierea reactiilor febrile si disperate ale mamei care in dorinta de a-si salva copiiiurca muntele alegand cararea cea mai scurta dar si cea mai anevoioasa: "trebuia un omj zdravan ca sa poata sa biruiasca pieptul muntelui, nu o muiere cu un copil in poala si alti doi taras dupa ea. Era o carare care scotea sufletul din om. Mai mult o scara de bolovani si de radacini decat o poteca.". Datorita efortului si fricii, femeia e asaltata de ganduri nebune si sfasiata de spaima "mai bine sa lupte pana i-o plesni inima in piept ...daca ajunge la stana poate sa cada si sa moara, au scapat copilasii...".

Fugarii fac un popas, Mariuca care avea 7 ani era "sleita de puteri si ametita"; Vlad, de 5 ani, era "grasut, aprins la fata si leoarca de sudoare, cazuse jos ca un bujor frant de ploaie; cel mai mic, Paunas, "se zbatuse in poala pana amortise si adormise cu degetele in gura", iar Agripina "voinica, tanara si vanjoasa" era obosita pentru ca "povara cu care se lupta era peste puterile unei femei".

Sfasiata de efort, Agripina incepu "sa sovaiasca asemenea vitei lovite intre coarne". Suferinta atunge punctul de maxima incordare pe masura ce setea devine tot mai chinuitoare "o sete groaznica ii frigea gatlejul si maruntaiele...gandurile i se topeau in cap...o perdea de sange si de nebunie i se lasa, incet, pe creier". Starile fizice si psihice ale personajului sunt proiectate in exterior asupra decorului "copacii din-mprejur zvacneau si incepeau sa se faca rosii...in pieptul ei ardea toata padurea si bataile inimii erau bolovani incinsi." De obicei, natura joaca un rol benefic in existenta zbuciumata a pastorilor. Daca in "Miorita" natura era ocrotitoare, in aceasta nuvela ea apare ostila omului, nu ofera protectie ci ridica obstacole in calea salvarii Agripinei. Totusi femeia, cu Paunas in brate, cu Vlad in spate si cu Mariuca legata la brau, isi stoarse puterile "cu o oarba inversunare si iesi din padure si din coasta in poiana cu capite din apropierea stanei".

Punctul culminant:

Extenuata, mama il ascunde pe Paunas in fan, apoi se indreapta spre stana urmata de cei doi copii nedumeriti si inspaimantati de starea mamei lor. Danila, cufundat in gandurile negre provocate de lipsa vestilor de la Paun Ozun, e trezit la realitate de plansul Mariucai si de figura ravasita a Agripinei "care avea umbletul si schimele unei nebune". Batranul afla de la nepotica lui ca in sat au navalit turcii si de aceea 'apuca buciumul si suna adunandu-i in graba pe ciobani" pentru a pleca in ajutorul satenilor aflati in primejdie. Pe Agripina o lasa in grija lui Dragomir Ozun, fratele cel mare al lui Paun.

Batranul Danila, impreuna cu Mariuca si cu "ciobanii tineri, toti inarmati cu flinte" pornesc spre sat, cautandu-l in acelasi timp pe Paunas. In contrast cu "linistea imparateasca" din jur, batranul este cuprins de ganduri avand presentimentul dramei si intrebandu-se ce cautau turcii in pustietate.

Ajunsi in poienita oamenii descopera sortul Agripinei, scutecele insangerate ale copilului si "o larga spulberatura de fulgi cenusii, ca dupa o incaierare intre vulturi".

Disparitia copilului capata ample semnificatii simbolice. Pentru Mos Danila nepotul sau, Paunas, reprezinta " ce are sa fie peste 40-50 de ajni pe plaiul dezrobit de Tudor", adica un viitor mai bun pentru un neam greu incercat. Moartea copilului pricinuieste batranului "fiorii unei presimtiri naprasnice", care "il injunghiara in inima", gandindu-se la ginerele sau si la soarta "domnului Tudir". Starostele presimte ca nu sosise inca vremea scuturarii jugului otoman. Valoarea simbolica a destinului copilasului se desprinde din comentariul autorului "pasarile cerului coborasera in poiana si smulsesera pe Paunas din zbuciumul plansului, din durerile foamei si din tot vaietul si chinul unei vieti omenesti, in mijlocul unui popor nenorocit si rob inca pe multa vreme."

Deznodamantul tragic al intregii constructii epice este dublat de o meditatie simbolica, nu mai putin tragica si in acelasi timp profetica "Pune un hotar, Stapane, nenorocirii noastre! Ajunge Sfintiei tale atata jertfa! Ajunge atata risipam atata jaf la vulturi din mana bietei tari si din carnea noastra!". Lumea aceasta romaneasca asezata "la cumpana furtunilor" este o lume aspra sfasiata in chip nedrept de dureri si napaste si dominata de figura indurerata a batranului staroste care, plangand pentru a doua oara in viata, se roaga pentru un destin mai bun al neamului sau. Ruga lui Mos Danila este de un dramatism sfasietor, deoarece batranul are "presimtiri naprasnice" si premonitia uciderii prin tradare a lui Tudor Vladimirescu.

In final, ridicandu-si privirea catre cer, Danila se adreseaza cu lacrimi in ochi si cu piosenie Atotputernicului in care vede singura forta capabila sa faca dreptate neamului romanesc oprind "jaful la vulturi".

Aceasta nuvela are semnificatii biblice, astfel drumul Agripinei este Golgota neamului; uciderea lui Paunas reprezinta uciderea pruncilor de catre Irod; copilul este vazut ca un posibil mantuitor al neamului; iar ruga lui Danila este ruga lui Iov care simbolizeaza taria credintei.

-caracterizarea personajelor-

Danila este eroul principal al nuvelei, el este un personaj complex, bine individualizat, prezent in primul tablou, si in partea finala a nuvelei. "Fruntasul ciobanilor de pe Scripetele" era de felul lui "de dincoace de Olt" si parasise "plaiul" pentru a nu mai vedea "silnicia" de pe el.

Scriitorul urmareste prin imagini retrospective drumul in timp al lui Danila, om harnic si priceput care "face de 3 ori avere si si-o reface cu tenacitate tot de atatea ori pentru ca turcii i-o "spulberasera".

Gospodarul Danila dovedeste o energie iesita din comun si o mare forta de regenerare devenind un personaj aproape legendar, care seamana cu dacii, stramosii nostri, pe care Alexandru Vlahuta ii vedea "Murind in ses si renascand in munti". Personaj reprezentativ, el ii uraste pe navalitori si este gata de orice sacrificiu pentru libertatea tarii.

Fire meditativa, se apleaca cu smerenie asupra cartilor sfinte in care gaseste taria morala necesara depasirii momentelor critice. El este sfatuitorul pastorilor de pe Scripete, cel care o imbarbateaza pe Agripina si isi ocroteste nepoteii, iar la nevoie sare in ajutorul satenilor. Batranul vede in Paunas un posibil izbavitor al neamului. Puritatea sa morala si durerea sufleteasca apar in momentul in care il descopera pe Paunas sfartecat de vulturi. Atunci el plange pentru a doua oara in viata si se adreseaza cu piosenie divinitatii cerandu-i sa-i ajute si sa-i salveze neamul, fara a acuza destinul nedrept.

Danila si Agripina apartin aceleiasi lumi, o lume izolata, aspra, sfasiata de dureri, construindu-si destinul intr-o lupta permanenta cu natura de la care imprumjuta taria morala si forta fizica. Viata dura ii face pe munteni sa fie uniti, sa nu rupa legatura cu cei de pe plai, iar credinta in Dumnezeu ii intareste moral.

Danila este caracterizat cu ajutorul scenelor retrospective prin actiune directa, prin relatiile cu celelalte personaje, si prin monologuri interioare dense si grave.

Mos Danila pare desprins din mit, el este un arhietip, iar biografia sa rezuma istoria unui intreg popor.

Agripina este personajul principal din cel de-al doilea tablou. Ea apare intr-o tripla ipostaza: fiica, sotie, mama. Autorul o caracterizeaza direct printr-unj scurt portret fizic "voinica, tanara, vanjoasa" si indirect prin monolog, actiune si portret moral.

Agripinja este o gospodina harnica si priceputa, o mama iubitoare si grijulie, o fiica respectuoasa si o sotie nelinistita de soarta barbatului sauj, Paun Ozun.

Adevarata ei frumusete morala se dezvaluie dupa momentul navalirii turcilor in sat cand, energica, cu o reactie prompta si fireasca, isi ia copiii si fuge din calea acestora. De-a lungul drumului dovedeste tarie morala si spirit de sacrificiu izvorat din dragostea de mama. Neclintita in hotararea de a-si face datoria fata de copii, isi asuma chiar alternativa jertfei supreme: " daca ajunge la stana, poate sa cada si sa moara; au scapat copilasii...". Eroina impresioneaza prin efortul de care este capabila, prin dorinta de a nu renunta in fata obstacolelor devenind simbolul mamei eterne.

Drumul in spatiu al Agripinei poate fi interpretat ca o aspiratie spre inaltimi sau ca o Golgota, simbol al efortului popular de a invinge greutatile.

Agripina este caracterizata prin actiune, prin relatiile cu tatal si copiii ei, cu ajutorul monologurilor interioare, ea fiind surprinsa in momente puternic impresionante.

Ciuma

de Albert Camus (1913-1960)

este un roman de solidaritate, urmareste psihologia colectiva in timpul unei situatii limita.

Actiunea se petrece in orasul Oran, romanul urmarind molima de la primele semne pana la eredicarea ei fara sa creeze personaje sau o actiune propriu-zisa. Apar doar chipuri generice in masura in care intruchipeaza situatii generice: profetul exaltat, individualistul, oportunistul, insinguratul.

Este un roman parabola prin sensul general simbolic care trimite la experienta celui de-al doilea razboi mondial. Apare ideea raului necesar: razboiul dur, dar purificator pentru Europa (asemeni legii opresive, dar necesare din "Procesul" lui Kafka).

Iesirea sobolanilor simbolizeaza dezastrul general, degradarea. Epidemia incepe prin invazia sobolanilor iesiti din subsoluri, canale si pivnite sa moara pe scari, in holuri, pe strazi.

Prima victima omeneasca este portarul Michel, decedat in ambulanta care il trasporta la spital.

Familiile se inchid in casa, nu lasa doctorii sa le ia bolnavii; Jean Tarrou, insinguratul, refuza orice contact cu ceilalti din teama de a nu fi atins de microbi, de a nu-si risipi putinul timp ramas.

Ziaristul Raymond Rambert, individualistul, care, venit sa scrie un reportaj, ramane prizonier in oras, despartit de femeia pe care o iubea, aflata la Paris.

Preotul Panteloux, profetul exaltat, tine o predica de un misticism ridicol, ce straneste indignarea tuturor. Predica se incheie cu imaginea ingerului ciumei, care inseamna casele oamenilor condamnati cu o tepusa rosie.

Ciuma simbolizeaza pedeapsa divina; e tratata sub aspect mistic ideea raului general care ia proportii apocaliptice: oamenii se simt vinovati, pedepsiti.

In situatii de anormalitate exista intotdeauna fiinte exaltate cu inclinatii profetice, care leaga esenta catastrofei de pedeapsa pentru a tine starea psihologica tensionata.

Pe zi ce trece creste numarul victimelor. Rieux ajunge sa faca statistici zilnice, nu saptamanale, astfel incat numarul victimelor sa para mai mic.

Actiunea romanului se bazeaza pe insemnarile lui Tarrou. Memorabila ramane pentru el ziua in care Rieux a acceptat infiintarea unor echipe sanitare voluntare, a caror organizare i-a incredintat-o.

Rambert, care incearca sa plece clandestin din Oran cere si el sa faca parte din aceste echipe. Oamenii extenuati asteptau imbolnavirea si moartea ca pe o salvare. Si preotul se inroleaza in aceasta actiune.

In decembrie-ianuarie epidemia scade in intensitate, insa Tarrou moare datorita ciumei.

Portile orasului se deschid, iubita lui Rambert vine in oras, iar Rieux ramane sa rataceasca pe strazi reflectand asupra puterii invincibile a vietii.

Der prozess

de Franz Kafka (1883-1924)

Temele operelor sale sunt situatii absurde si situatii verosimile; situatii existentialiste.

Romanele sale se ocupa de sensurile libertatii, tema acestora avand origine in biografia scriitorului care resimte de 2 ori ingradirea sociala: este un evreu care traieste intr-un cartier evreiesc din Praga si este un ceh inchis in imperiul AustroUngar si obligat sa se declare cetatean al imperiului.

Opera sa este o alegorie continua, strabatuta de mituri si simboluri, dezorientari si disperari rezultate din obsesia imunitatii lumii cu mecanism obiectiv. Opera lui Kafka, singulara si stranie, exprima protestul individului izolat impotriva strivirii personalitatii sale de catre fortele ostile ale societatii. Kafka infatiseaza destinul lipsit de perspectiva al omului. Viziunea sa artistica este halucinanta, groteasca, patrunsa de neliniste si resemnare, din care razbat uneori aspiratii spre o soarta mai buna, spre un ideal umanist, repede inabusite de ambianta ostila. Nuvelele si romanele sale exprima drama existentei omului obisnuit expus opresiunii monstruosului aparat de stat birocratic (ex. Procesul, Colonia penitenciara), imposibilitatea de a descifra sensul existentei sale in societate (Castelul) si dezumanizarea relatiilor familiare (Metamorfoza).

Tensiunea dramatica, viziunea de cosmar caracteristice scrierilor lui Kafka, sunt determinate de alternarea planului real si a celui fantastic, de suprapunere a absurdului peste elemente perfect logice si rationale.

"Verdictul" este o drama a sensibilitatii - "te osandesc la moarte prin inec".

"Procesul" este o parabola de sanctiune, autoritate si lege. Romanul urmareste un singur personaj in relatie cu societatea.

Josef K. este un functionar marunt. Intr-o zi este vizitat de 2 barbati pentru a-l anunta ca este acuzat de ceva, nespunandu-i insa de ce. Cere sprijinul societatii, al celor pe care ii cunoaste; insa nimeni nu il poate lamuri de ce este acuzat.

Eroul intelege arestarea si apoi executia sa ca pe niste farse intamplate intr-un univers al absurdului. Lipsa de logica a intamplarilor prin care trece K., groaza lui terorizat de situatia in care se afla fara sa si-o poata explica, prezentarea absurda a unor institutii (Palatul Justitiei) creeaza o atmosfera terifianta de cosmar.

Indiferenta personajului de la inceput se transforma in obsesie, ideea procesului nelasandu-l o clipa. Pierderea procesului este cea mai cumplita umilire, spune unchiul sau - Albert K. ("Fantoma de la tara"). Ar fi pur si simplu sters din societate impreuna cu toate rudele sale.

In afara orasului, la marginea unei cariere de piatra este ucis, infigandu-i-se in inima un cutit, in timp ce de la ultimul etaj al unei cladiri cineva se apleca pe fereastra, desfacandu-si bratele cu desperare, in semn de solidaritate umana.

Romanul "Procesul" este o parabola a conditiei umane. Omul este lipsit de libertate in sens absolut. Asemeni oricarui om care nu se poate opune sortii, si K. urmeaza drumul impus de birocratie, fara sa se opuna sistemului. Omul, de la nastere si pana la moarte, e supus unor regului pe care le uraste si de a caror folos e constient.

Anomalia patrunde in sistem, dar numai K resimte aceasta transformare a societatii care il constrange la reguli stricte.

Parabola "portii inchise", spusa de preot in catedrala unde K. ajunge ca din greseala, pune problema libertatii individuale si alegerii intr-o lume a restrictiilor. Legea nu functioneaza intr-o societate bolnava. Ea este opresiva, dar necesara. Poarta este facuta special pentru omul de la tara.

Viata nu este decat o punte intre nastere si moarte, este doar trecere si risipire.

*

"K. traia intr-un stat constitutional. Pretutindeni domnea pacea. Toate legile erau respectate. Cine indraznea sa-l atace in propria lui locuinta?"

"fusese totdeauna inclinat sa priveasca lucrurile foarte usuratic, sa nu creada in rau decat daca se lovea de elsi sa nu ia masuri de prevedere pentru viitor chiar cand era amenintat din toata partile"

*

Faust (=preafericitul)

de Johann Wolfgang Goethe (1749-1832)

tema: pactul cu diavolul

structura: 2 parti: - povestea Margaretei

- calatoria fabuloasa si mantuirea lui Faust

Faust este drama unui invatat batran, caruia stiinta vremii nu i-a adus decat dezamagiri. El incearca practicile zadarnice ale magiei si incheie un pact cu spiritele raului, cu Mefisto legandu-se cu pretul sufletului sau pentru a obtine fericirea ca voluptate, stiinta si putere.

Dumnezeu si diavolul pun pariu in legatura cu mantuirea si posibilitatile de mantuire a lui Faust. Dumnezeu spune ca Faust e robul care nu poate fi clintit din credinta crestina. Incercarea prin care trece Faust e necesara si este o experienta care propulseaza.

Mefisto este elementul negator si necesar pentru evolutie, pentru ca o stimuleaza.

partea I -povestea Margaretei-

Faust, un savant (alchimist, metafizician)batran are sentimentul zadarniciei si al mortii; se simte neimplinit spiritual pentru ca a stat inchis in laborator. Isi doreste sa traiasca "in val-vartejul intamplarii".

In noaptea de Paste, Mefisto coboara in casa lui Faust si-i propune sa-si dea pentru eternitate sufletul pentru o clipa de iubire, o traire adevarata.

Faust se indragosteste de prima fiinta care ii iese in cale: Margareta.

Mefisto insa nu are acces la iubire, ii poate da lui Faust doar trupul Margaretei, nu si iubirea ei.

Faust il ucide pe fratele Margaretei, ii da acesteia un fals elixir pentru mama ei si Margareta isi ucide mama fara sa vrea. Margareta capata vina, ramane insarcinata, isi omoara copilul si este inchisa.

Faust incearca sa o scoata din inchisoare, dar Margareta nu vrea sa accepte si ii explica ca viata lumeasca nu mai are nicio importanta pentru cel care a gasit mantuirea.

partea II

Faust cere iubirea Elenei din Troia. Doar printr-un homunculus (chintesenta vietii-piatra filozofala; viata obtinuta in laborator) poate ajunge in timp, caci homunculus-ul poate anula cursul timpului.

Wagner, elevul lui Faust descopera homunculus-ul.

Ajunsi in Grecia Antica, Faust traieste o iubire cu Elena, insa una plictisitoare. Au un copil: Euforion - fiul nascut din perfectiune.

Aici au loc doua evenimente:

- Aspiratia lui Euforion: isi doreste sa zboare, insa dorinta lui il va duce spre moarte. Singurul rost al fiintei este de a urma cursul vietii, de a-si accepta moartea cu speranta in inviere.

- Proteos ( zeul materiei - zeul cu 1000 de fete) ii explica lui homuncul-us rostul vietii. Fascinat de idee isi da seama ca se afla prins intre eternitate si efemeritate. Sparge fiola risipindu-se in lumea care se transforma. Astfel se spulbera lumea Greciei Antice.

In toate incercarile sale vine nemultumirea de a nu trai autentic. Astfel, Faust doreste sa faca o fapta buna si incepe sa faca transformari. Seaca mlastinile pentru a semana flori.

Un sat intreg este amenintat de ape. Insa Philemon si Baucis nu vor sa plece sa-si paraseasca satul. Mefisto ii omoara pe cei doi, dand foc bordeiului.

In Faust se trezeste remuscarea, se umanizeaza, nu-l mai intereseaza fericirea proprie, ci e coplesit de grija fata de celalalt. Traieste sentimentul autentic si mantuitor si astfel este abolit de pact.

Faust isi primeste dreptul la mantuire si este ridicat de iubire spre cer.

"Etern femininul ne trage in sus"

- esenta feminina a lumii,

- materia care se metamorfozeaza,

- acceptarea vietii si a mortii cu credinta in Inviere.

Avarul

de Moliere

Opera urmareste latura caricaturala a avaritiei. Subiectul este preluat din "Ulcica" lui Plaut (Euclio a gasit ingropata in casa o ulcica cu bani).

Harpagon este un aristrocrat, care are 2 copii. El incalca principiile castei sale si traieste de pe urma camatariei sale. Moliere aduce aici personajul dezumanizat prin intriga comediei: zgarcenia este asociata cu mijloace necinstite de obtinere a banilor.

Harpagon doreste sa-si casatoreasca fiica, pe Elise, cu Anselme, om in varsta, pentru ca admite sa o ia fara zestre. Doreste sa-si insoare fiul, pe Cleante, cu o vaduva bogata, pastrand partea lui de mostenire; iar el sa se insoare cu Marianne, o fata tanara si saraca, pe care fiul sau o iubeste.

Elise se iubeste insa cu Valere, care este si bucatar si gradinar.

Punctul culminant al piesei il reprezinta pierderea cutiei, de care este acuzat Valere. Luat din scurt Valere crede ca Harpagon ii reproseaza tainuirea dragostei sale pentru Elise.

Valere isi dezvaluie numele adevarat. Asadar, aflam ca este fratele Mariannei si fiul lui Anselme; ei fiind despartiti intr-un naufragiu.

In final, Harpagon consimte ca fiecare sa se casatoreasca dupa indemnul inimii, cu conditia sa i se inapoieze caseta cu bani, sa nu fie nevoit sa dea zestre si sa i se ofere haine noi pentru nunta.

(nota: piesa "Avarul" de Moliere este cea care mi-a deschis dragostea de teatru. Este prima piesa pe care am vazut-o la teatru - nu vorbim de piesele de teatru de papusi sau alte asemenea la care mergeam cu scoala - si mi-a placut mult, si am revenit la teatru si merg ori de cate ori am ocazia.)

Pasa Hassan

de George Cosbuc

Numit pe drept cuvant "poetul taranimii" G. Cosbuc a fost cantaretul satului romanesc oglindind in poeziile sale lupta taranului roman pentru libertate, dreptate sociala si independenta nationala.

In "Pasa Hassan" poetul a folosit ca izvor de inspiratie lucrarea lui N. Balcescu "Romanii supt Mihai Voievod Viteazul".

Pasa Hassan este conducatorul unei armate puternice, care a cucerit lumea, si de aceea, el ar fi trebuit sa fie un model de curaj. In realitate, Pasa este un las care se teme de infruntarea directa cu Mihai.

-povestirea cu momentele subiectului-

Expozitiunea: In primele trei strofe poetul realizeaza o imagine panoramica a confruntarii de la Calugareni. Tabloul cuprinde trei momente importante: Mihai baga spaima in turcime, Sinan umilit "se inchina prin balta", si Hassan "departe de lunca" ordona lui Mihnea Turcitul intrarea tuturor fortelor in lupta.

Intriga: In urmatoarele doua strofe Mihai domina campul de lupta, iar Hassan este ingrozit pentru ca observa ca voievodul se indreapta spre el.

Desfasurarea actiunii - strofele 6 si 7: Mihai, ca si Mircea cel Batran, pentru a evita varsarea inutila de sange il provoaca direct pe Hassan la lupta, dar acesta las fuge ingrozit "ca vine furtuna".

Punctul culminant - strofele 8, 9 si 10: In ochii ingroziti ai Pasei, Mihai apare hiperbolizat. Hassan fue de pe campul de lupta, el este ingrozit, desfigurat de frica si isi rupe vesmantultemandu-se sa nu fie impiedicat de vant. Cel mai grav lucru este ca isi pierde si turbanul, acesta fiind un atribut, un semn al puterii si onoarei musulmane.

Deznodamantul: In ultimele doua strofe, Pasa ajunge in tabara turceasca si este salvat de spahii. Beii il inteleg si ii impartasesc starea de spirit, pentru ca in toti "Voda ghiaurul a bagat/ O groaza nebuna".

-caracterizarea in antiteza-

Chipul lui Mihai Viteazul este reliefat prin tehnica gradarii, a comparatiilor cu elemente ale naturii. El este "suflet de vant", "volbura toamnei", ca ulterior sa devina "furtuna", cu vorba de "tunet", portret inspaimantator si maret in acelasi timp. Mai tarziu, figura lui Mihai Viteazul capata proportii uriase in imaginatia bantuita de spaima a turcului:

"Salbatecul voda e-n zale si fier,

Si zalele-i zuruie crunte,

Gigantica poarta-o cupola pe frunte,

Si vorba-i e tunet, rasufletul ger

Iar barda din stanga-i ajunge la cer,

Si voda-i un munte."

Mihai Viteazul este infatisat in numeroase imagini vizuale: strabatand campia "cu fulgeru-n mana" ca un arhanghel al razbunarii, tracand printre sirurile de pagani prin care-si face "carare", napustindu-se asupra ostii otomane "ca lupu-ntre oi".

Voievodul roman apare in lupta ca un personaj de mit, semanand cu un semizeu care, imprumutand de la natura fortele ei fantastice, deschide mandru drumul armatei sale, conducand-o spre victorie.

Mihai Viteazul este un bun strateg, solemn, elogios, traducand admiratia si respectul poetului. Mihai, dovedind un inalt spirit cavaleresc, cheama pe pasa la lupta dreapta, fapt care-l determina pe fricosul Hassan sa aleaga calea cea mai "sanatoasa": fuga.

Spre deosebire de domnitorul roman, Pasa este prezentat ca fiind prototipul omului las, care prefera rusinoasa fuga in locul luptei drepte.

Inca de la inceput ne este prezentat ca fiind ascuns "sub poala padurii", "departe de lunca" unde se desfasoara batalia. Pasa Hassan incearca o diversiune: daca nu-l poate birui pe Mihai direct prin fata, macar prin spate. El da astfel porunca lui Mihnea sa arunce asupra voievodului un grup de ieniceri.

Vazand cu groaza ca Mihai a zdrobit ienicerii ce fusesera trimisi asupra lui, Hassan "de mirare, e negru-pamant".

Peste masura de las el isi pierde si capul si firea auzind chemarea cavalereasca la lupta a lui Mihai care i se pare ca "vine furtuna".

Ochii mariti de groaza ai lui Hassan care "fuge nebun" redimensioneaza fabulos realul, voievodul care vine necrutator pe urmele sale capatand in mintea sa bolnava contururi hiperbolice: "...si voda-i un munte".

Disperat, cuprins de frica mortii iminente, lui Hassan nu-i mai pasa de nimic, abdica de la orice demnitate: "Turbanul ii cade si-l lasa cazut". I se pare "ca-n loc e tinut", groaza ii da puteri nebanuite: "Alearga de groaza pieirii batut, / Mananca pamantul."

Lasul pasa nu se linisteste nici atunci cand spahii il salveaza din mainile urmaritorului sau: "Si-n ceasul acela Hassan a jurat/ Sa zaca de spaima o luna."

Figura ingrozita a lui Hassan este infatisata amanuntit din toate punctele de vedere: aspectul fizic ("ochii de sange", "barba valvoi", "ii dardaie dintii", "e galben pierit"), gesturi disperate (isi imboldeste calul cu scarile seii, il loveste in gat cu amandoi pumnii, isi rupe vesmantul crezand ca acesta il impiedica sa fuga mai tare), prin notarea impresiilor auditive (zalele voievodului "zuruie crunte", vorba lui Mihai i se pare tunet, rasufletul e ger), dar si a celor vizuale (caciula lui Mihai e o "cupola gigantica", voda e "un munte", "barda" din mana stanga i se pare ca ajunge la cer).

George Cosbuc a fost un mare poet iubit de contemporanii sai si apreciat de urmasi. Liviu Rebreanu nota: "In anul cand a descalecat Cosbuc la Bucuresti, Eminescu se stingea din viata. Un inger bun parca purta de grija destinelor literaturii romanesti. Un soare apunea, un luceafar aparea la orizont."

L-V, 8.00-16.00

Adaptare dupa piesa "Cred ca nu m-ati inteles bine" de Rodrigo Garcia.

Alex (Lari Giorgescu) este un baietel care la 6 ani mananca guma de mestecat si colectioneaza suprize cu fotbalisti.
Da, ati ghicit! Vrea sa se faca fotbalist!
Ii place muzica si ii place sa danseze.
Da, ati ghicit! Vrea sa se faca cantaret!
Ii place sa coloreze.
Da, ati ghicit! Vrea sa se faca pictor!
Ii plac testoasele ninja.
Da, ati ghicit! Vrea sa fie ca ele si sa salveze lumea!

La 7 ani merge in fiecare duminica cu parintii in parc, se urca pe magarus si face poza cu el. Il indrageste tare mult pe magarus si vrea sa il salveze de chinul zilnic de a suporta atatia copilasi pe spatele lui.
Parintii vor sa ii cumpere mar copt si el nu vrea, dar parintii tot ii cumpara.

Intr-o zi, dupa ce se plimba cu barca cu parintii, fuge la magarus si il "salveaza" de la chin, omorandu-l cu un sandwich in care a pus otrava.

Merge la scoala si invata alfabetul, invata sa scrie si sa citeasca. Doamna invatatoare le da dictare si Alex scrie dupa dictare, desi nu stie ce inseamna anumite cuvinte din ceea ce dicteaza invatatoarea.

Este un baietel cuminte, isi taie unghiutele si prezinta invatatoarei batistuta curata...are stilou cu cerneala si pic si sugativa si caiete pentru fiecare materie si coperta pentru fiecare caiet...si invata si invata si anii trec...si..

La 24 de ani este absolvent de facultate si lucreaza ca operator telefonic.
Lumea suna si il innebuneste cu tot felul de intrebari si este stresat, nervos, nemultumit.
Mama il suna sa ii spuna ca i-a facut sarmale si sa treaca sa le ia, desi el ii spune ca nu vrea. S-a despartit de prietena lui si seara, acasa, sta singur in fata televizorului. Pana intr-o zi cand si televizorul i se strica....

Un copil plin de energie care la 6 ani visa sa salveze lumea, ajuns la maturitate are o viata monotona, lipsita de energie si de dorinta.

Am putea sa facem mult mai mult in viata asta; dar nu facem. De ce?
Tu ai visat sa ajungi fotbalist sau cantaret sau doctor sau pictor? Ti-ai implinit visurile din copilariei? 

Oase pentru Otto

in Green Hours,

dupa un text de Lia Bugnar,

in distributie: Dorina Chiriac si Lia Bugnar.

O piesa de teatru despre viata si despre noi, despre deciziile pe care le luam in viata si despre umanitate.
Oase pentru Otto

Centura Bucuresti

Doua tinere se cearta pe loc...se impaca...apoi, in asteptarea clientilor, isi povestesc drama vietii lor.

O viitoare cantareata de opera (Dorina Chiriac) castiga un concurs in Noua Zeelanda. Timp de 2 luni nu a reusit sa stranga banii necesari plecarii. Asa ca, decide sa se prostitueze pentru o singura noapte. Urmeaza sa-si plateasa biletul de avion si e hotarata sa nu se vanda pentru mai putin de 500 de dolari - pretul biletului de avion.

"Mai bine sa fii o curva pentru 5 minute la momentul potrivit, decat o sfanta proasta toata viata."

Colega ei (Lia Bugnar) de pe Centura Bucuresti a facut din asta o adevarata meserie. Se multumeste si cu 100 de lei. Are un baiat, clasa a III-a, caruia ii place sa picteze. S-a despartit de sotul ei pentru ca era un curvar, iar baietelul ei mosteneste naravul tatalui. S-a despartit tocmai pentru ca il iubea si o durea prea mult ceea ce facea el. Si tot de la el si din acea durere s-a nascut ideea ei pentru aceasta meserie.

Ea este o curva, nu o prostituata. "Prostitutie vine de la prostie? Nu, caci nicidecum ea nu face o prostie. Un barbat face sex si stie ce face; o femeie face acelasi lucru si stie ce face; la sfarsitul actului sexual barbatul ii da bani femeii. Deci, cine e prostul dintre cei doi? "

Opreste o masina. O vrea pe cantareata. Ii da 500 de dolari. Fata ii lasa banii colegei pentru a ii tine bine, nu care cumva barbatul sa o pacaleasca si sa ii ia banii la sfarsit. Si ii mai lasa oasele pe care le avea in gentuta pregatite pentru cainii de pe centura.

Fata va pleca cu banii cantaretei....?

Ei bine, aceasta se aseaza pe borna kilometrica, numara banii, ii baga in sutien, il striga pe Otto, il ademeneste cu oasele; numara pana la 20 si....

Tu ce compromis ai face pentru ceea ce iti doresti in viata?

Razboi si pace

Lev Tolstoi

(1828-1910)

= trasaturile romanului realist =

- a realizat tipologii psihologice;

- roman de atmosfera - nu actiunea se afla in prim plan, ci atmosfera;

- dezvolta episoadele eliminand aventura;

- lungi si largi digresiuni autoriale, legate in mod strict de existenta personajelor;

- foloseste pentru prima oara documentul autentic: preia intocmai documentele autentice, articole din ziar, ordine de razboi, dosarul razboiului lui Napoleon in Rusia;

- fresca sociala - conversatia dintre personaje;

- personajul colectiv este creat prin individualizari

- autorul surprinde personajele in atitudini desconspirative.

Titlul romanului reprezinta admiratia pentru francezi, pentru cultura acestora si ura pentru invadatori, pentru armata lui Napoleon.

Romanul are profund caracter patriotic. Personajele traiesc cu sentimentul ca ceva iremediabil s-a pierdut din viata lor si nu se mai poate reveni.

Printul Andrei Bollkonski este o idealizare a aristocratiei ruse; are o personalitate puternica, este inteligent, bine intentionat, patriot - isi da viata pentru tara si astfel este ranit la Austerlitz. Ramas vaduv, se simte regenerat prin dragostea pentru Natasa. Natasa insa nu rezista amanarii cu 1 an a casatoriei, amanare impusa de tatal lui Andrei, si se indragosteste de usuraticul Anatoli Kuraghin.

Fuga lor este zadarnicita; dar Andrei nu o va ierta decat pe patul de moarte, cand este ingrijit cu devotament de Natasa. Andrei moare cu seninatate, gasind sensul vietii in iubire, dupa ce plansese din compatimire fata de rivalul sau, care zacea alaturi de el.

Pierre Bezuhov este mostenitorul unei mari averi, miop, neindemanatic, naiv, nehotarat, incapabil de compromisuri. Casatorit aproape fara voia lui cu frumoasa si frivola Helene, Pierre cunoaste numai deceptii in viata de familie. Pierre se considera desemnat de soarta sa-l asasineze pe Napoleon. Este arestat de francezi si in captivitate il cunoaste pe soldatul Platon Karataev, simbol al poporului rus, om simplu care traieste in deplina impacare cu sine si cu natura. Impacarea lui Pierre cu sine se realizeaza sub influenta soldatului si prin dragostea purtata Natasei, care devine sotia lui dupa moartea lui Andrei.

Natasa Rostova evolueaza de la fetita care se mai joaca cu papusa la adolescenta care cunoaste placerea de a fi admirata la tanara indragostita de Andrei, de la incercarea de a fugi cu Anatoli la cainta fata de iubitul aflat pe patul de moarte si la sotia devotata a lui Pierre.

Eugenie Grandet

Honore de Balzac

(1799-1850)

Autorul porneste de la tema avaritiei si impactul ei asupra celorlalti.

Titlul romanului da numele victimei avarului. Avaritia lui Felix Grandet, tatal Eugeniei Grandet, distruge lumea.

Romanul oglindeste drama unui suflet curat ale carui aspiratii sunt zadarnicite de puterea banului, de interesele meschine ale societatii in care traieste.

Felix Grandet este un dogar imbogatit prin specula.

Venirea neasteptata de la Paris a varului sau, frumosul si rasfatatul Charles, aduce in sufletul Eugeniei iubirea, necunoscuta pana atunci. Charles are nevoie de titlu pentru a salva onoarea familiei, desi tatal s-a sinucis, el ramane falit.

Charles trebuie sa plece in Indii spre a face avere, si face comert cu sclavi negri.

Pentru a-l ajuta Eugenie ii da toate economiile ei, aurul strans din darurile anuale primite de la tatal sau. Cand, dupa plecarea nepotului sau, batranul Grandet afla ca Eugenie si-a dat aurul, o izoleaza in camera ei, hranind-o numai cu paine si apa. Impacarea se produce abia la moartea mamei Eugeniei, Felix Grandet temandu-se ca fiica sa si-ar putea cere mostenirea.

Charles se intoarce la Paris dupa 8 ani, dar inasprit; timpul scotand in evidenta si la el duritatea si pofta de acaparare a familiei. Printr-o scrisoare rece adresata verisoarei care il asteptase cu speranta, el isi anunta casatoria cu fiica unei familii nobile. Vazandu-si toate idealurile distruse, Eugenie - al carei tata murise intre timp - accepta sa ia de sot pe unul din vechii pretendenti, traind in continuare in izolare si facand fapte caritabile.

Mizerabilii

de Victor Hugo

(1802-1885)

Tema romanului este aventura existentiala, marginalizarea.

Jean Valjean este un om flamand si sarac, si fura pentru ca ai lui nu au ce sa manance, fura dar nu pentru el. Este condamnat la ocna si din compromis in compromis i se mareste pedeapsa si ajunge la 19 ani de ocna.

Pentru Valjean condamnarea reprezinta o inraire morala. Un exemplu in acest sens este episodul sfesnicelor furate. Fura din casa celui milostiv (preotul DuMirel Bienvenu) deoarece el este deja dezumanizat; nu-l misca generozitatea preotului, nu se simte pus in legatura strict omeneasca.

Cosette, fetita pe care o ia de la Thernardier cand avea 12 ani, devine motivatia lui de a exista.

Jean Valjean este stigmatizat, are carnetul galben si este tratat ca un infractor care nu merita iertarea societatii pentru ca a gresit pentru eternitate.

Sub imperiul faptei cele bune, Jean Valjean se schimba, castiga respectul celorlalti imitind gestul preotului din oraselul Sur-de-Mer. De-a lungul vietii cunoaste binele si raul, inaltarea si decaderea. Este salvat prin iubire.

Moare cu gandul impacat, cu sentimentul ca binele se intoarce la el.

Alphonse (Marie Louise Prat) de Lamartine

este poetul francez care impune meditatia ca specie in literatura.

"Izolarea"

"Nostalgie"

"Toamna"

"Amintire"

"Lacul"

In poeziile sale domina sentimentul comuniunii om-natura. Se contureaza un univers romantic, cu amurguri pline de nostalgii, cu inserari, stele, lacuri, vai, stanci, clopote rustice, vanturi pustiitoare.

Natura este un loc de refugiu si uitare pentru poetul obosit de asteptari si incercari. Solitar in reveliile lui, poetul iubeste soarele palid, lumina slaba, intunecimea, freamatul si taina padurii.

pentru ca...

asa e in tenis...

viata

Majoritatea ranilor sunt mai ascunse decat ne imaginam.

Totusi le lasam acolo; nu vrem sa le cautam, nu vrem sa le vindecam...credem ca odata ne vor apara ca un scut de o alta rana...sau poate daca le tot strangem acolo, nu vor mai avea loc altele intr-un final...nimic mai fals.

Astfel, apar frustrari, si temeri, un esec si inca un esec...si ne inchidem in noi, si credem ca asa ne este mai bine...
Ranim la randul nostru, cu frustrarile si temerile pe care le avem; nu intelegem de ce anume are nevoie celelalt, facem numai ceea ce vrem si cum vrem conform "ghidului" nostru propriu....fara compromisuri, fara comunicare, fara nimic pentru linistea celuilalt. Credem ca ... ne poate fura linistea noastra!?

Fiecare din noi are frustrari...conteaza foarte mult cum se joaca cu ele, cum se ridica deasupra acestora pentru binele lui si a celuilalt. Important este curajul pe care il avem in noi; puterea cu care inchidem ranile ascunse si lasam loc pentru altele noi...pentru ca, pana la urma, .. asa e viata.

diverse

Campo dei Fiori

-

magazinul de jucarii Pinochio

Piazza del Popolo

Corte di Cassazione

Piazza di Spagna

Fontana di Trevi

Pantheon

Castelul Sant'Angelo