(1799-1850)
Autorul porneste de la tema avaritiei si impactul ei asupra celorlalti.
Titlul romanului da numele victimei avarului. Avaritia lui Felix Grandet, tatal Eugeniei Grandet, distruge lumea.
Romanul oglindeste drama unui suflet curat ale carui aspiratii sunt zadarnicite de puterea banului, de interesele meschine ale societatii in care traieste.
Felix Grandet este un dogar imbogatit prin specula.
Venirea neasteptata de la Paris a varului sau, frumosul si rasfatatul Charles, aduce in sufletul Eugeniei iubirea, necunoscuta pana atunci. Charles are nevoie de titlu pentru a salva onoarea familiei, desi tatal s-a sinucis, el ramane falit.
Charles trebuie sa plece in Indii spre a face avere, si face comert cu sclavi negri.
Pentru a-l ajuta Eugenie ii da toate economiile ei, aurul strans din darurile anuale primite de la tatal sau. Cand, dupa plecarea nepotului sau, batranul Grandet afla ca Eugenie si-a dat aurul, o izoleaza in camera ei, hranind-o numai cu paine si apa. Impacarea se produce abia la moartea mamei Eugeniei, Felix Grandet temandu-se ca fiica sa si-ar putea cere mostenirea.
Charles se intoarce la Paris dupa 8 ani, dar inasprit; timpul scotand in evidenta si la el duritatea si pofta de acaparare a familiei. Printr-o scrisoare rece adresata verisoarei care il asteptase cu speranta, el isi anunta casatoria cu fiica unei familii nobile. Vazandu-si toate idealurile distruse, Eugenie - al carei tata murise intre timp - accepta sa ia de sot pe unul din vechii pretendenti, traind in continuare in izolare si facand fapte caritabile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu