de Eric-Emmanuel Schmitt
O poveste emotionanta, sensibila, din care avem multe de invatat fiecare din noi.
Oscar ne relateaza povestea vietii lui prin scrisorile sale catre Dumnezeu.
Este un baietel de 10 ani care traieste intr-un spital, fiind bolnav de leucemie.
Tanti Roz, cea mai batrana asistenta, il ajuta sa creada in Dumnezeu: il sfatuieste sa-i scrie lui Dumnezeu, sa-i povesteasca ceea ce vrea el si sa-l roage sa-l viziteze (cu spiritul, caci doar asa poate Dumnezeu). In fiecare zi ii poate cere cate ceva lui Dumnezeu, lucruri spirituale fireste, nu lucruri materiale precum jucarii sau haine. Si poate sa ceara nu doar pentru el, dar si pentru altii.
Cand afla ca timpul lui Oscar e limitat, chiar foarte limitat - in zile, Tanti Roz ii propune un joc:
o zi = 10 ani de viata.
* Doctorul Dusseldorf are o mutra intristata de Mos Craciun ramas fara daruri in tolba.
* Intr-un spital, draga Dumnezeu, de indata ce pronunti cuvantul "moarte", nimeni nu te mai aude.
* - Am impresia, Tanti Roz, ca nimeni de aici nu se incumeta sa-mi spuna ca am sa mor.
- Pai ce rost ar avea, Oscar, sa ti se spuna de vreme ce o stii?
* Uitam ca (viata) este fragila, gingasa, efemera. Ne comportam cu totii de parca-am fi nemuritori.
* Nimeni nu poate trai fara suferinta, Oscar. Nici Dumnezeu si nici tu.
* Ideea mortii nu inseamna neaparat durere. Mai intai fiindca nimeni nu stie ce-i moartea. Depinde de tine, de intelesul pe care i-l dai.
* 30 de ani - Pare sa fie varsta grijilor si a responsabilitatilor.
* Asa sunt barbatii intre 45 si 50 de ani, simt nevoia sa se puna la incercare, sa verifice daca mai sunt in stare sa placa si altor femei decat celei pe care o iubesc.
* - La "viata" exista mai multe solutii, prin urmare ea n-are solutie.
- Dupa mine, Tanti Roz, singura solutie la viata este sa traiesti.
* Priveste lumea in fiecare zi ca si cum ai vedea-o pentru intaia oara.
* Viata e un dar buclucas. La inceput ai tendinta sa-l supraestimezi crezand ca viata pe care ai primit-o este vesnica. Apoi, dimpotriva, il subestimezi, gasind ca-i o porcarie, scurta de nu-ntelegi nimic din ea si pe care uneori ti-ar veni s-o arunci de sa nu se vada. Abia catre sfarsit pricepi ca nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu imprumut. Pe care trebuie sa incerci sa-l meriti.
Cu cat imbatranesti mai mult, cu atat se cade sa ai bunul gust de a aprecia viata. Trebuie sa devii rafinat, artist.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu